310 matches
-
clădirii. Ei au oprit pompierii nepermițându-le să stingă focul. Martorul ocular, procurorul militar avocat I.N. Vlădescu a declarat, în cadrul mărturiei depuse la Tribunalul Poporului din București: "„Templul spaniol semăna cu o torță gigantică care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănțuiau drăcește în bătaia focului, cântând aria «tinereții legionare» în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urlete de sfâșietoare durere”" („Jurnalul
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
și a Herei,a fost invitată o fată mai singuratica numită Chelone.Ea a refuzat să meargă,iar Hermes,drept răzbunare,a transformat-o într-o broască țestoasă. În timpul nunții zeiței Thetis cu Peleu, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănțuiau, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată, si a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris „Celei mai frumoase”. Văzând mărul, Atena, Hera și Afrodita l-au revendicat, fiecare susținând că le
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
față mare și lăuzi buza mea cu un cuvant - veșnic regret, phallus de lemn în floare, cu tâmpla răzimată-n foi de vânt adorm căci ce te poate adormi mai tandru că suferință altuia care va fi a ta pot dănțui în jurul meu chiar goale și-n mov și-n vișiniu, cum le doresc, principii libere, temple carnale în care viermi că idoli asceza viețuiesc, visul meu orfic destinat îi ție de-aceea mă și sug încet, încet spre-mperecherea phytică
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
1987, Mircea Dinescu a scris, la cerea lui Aurelian Titu Dumitrescu, o recomandare pentru primirea în Uniunea Scriitorilor, iată ce spunea Mircea Dinescu la acea dată: Aurelian Titu Dumitrescu - acest poet de-o naivitate atletică mi se pare a nu dănțui cot la cot cu veselii săi colegi de generație, datorită nu numai felului său de a fi, ci și felului său de a scrie. Mircea Dinescu” Textul de mai jos reproduce un manuscris olograf Nichita Stănescu referitor la volumul Antimetafizica
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale verii atotstăpînitoare, se declanșează halucinația înălțării la ceruri, a substituirii întineritoare de identitate: "...S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și arcuiește picioarele de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
poate spune cât de mare va fi durerea omului care, împotriva tuturor așteptărilor, se vede chinuit, omul care a trăit pe pământ în sărăcie, ca să fie bogat pe lumea cealaltă, omul care a îndurat pe pământ toate nevoințele fecioriei, ca să dănțuiască pe lumea cealaltă cu îngerii; nu se poate spune deci cât de mare va fi durerea acestuia când se va vedea deodată și pe neașteptate pedepsit din pricina faptelor pentru care nădăjduia să se bucure de nenumărate bunătăți. Socotesc că va
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la ora asta. Am văzut oameni care se plimbă pe străzi. Toți patru părăsesc cafeneaua braț la braț, tropăind prin palele de ceață Încă plutitoare. Trotuarele sînt acoperite de leșurile argintii a milioane de termite și micul grup Începe să dănțuiască, inventînd pași de dans mergînd așa, prin piață, pe lîngă catedrală și apoi În jos, pe străzile pustii. Pe drum, Wakefield le spune povestea nebunului cu ciocanul și cum a fost nevoit să-și părăsească apartamentul. — MÎine, le spune, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Indigestie? Ușor șocată, mi-am dat seama că senzația aceea stranie erau de fapt fluturii din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-apucaseră de dănțuit cu spirit de răspundere. Îți împreunaseră brațele, se roteau de jur-împrejur, băteau din călcâie, chiuiau, făceau schimb de parteneri și, în general, se distrau de minune ei între ei. Doamne-Dumnezeule, m-am gândit în clipa în care am realizat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
firul gândurilor. - Ce? - Că Înnebunise din pricina unei descoperiri. - Un dispozitiv? - Nu. Dispozitivele erau mândria și fericirea lui. Al-Jazari a Înnebunit pentru că descoperise hotarele lui Dumnezeu. - Hotarele lui Dumnezeu? - Așa se spunea. Dante tăcu preț de câteva clipe. Chipurile morților Îi dănțuiau prin fața ochilor. Apoi Își aminti de astrolabul găsit de străjeri pe corabie. Îl căută În traistă. Acum, În plină lumină, observă că acele semne mărunte nu erau o decorațiune, ci niște incizii regulate de grade și de orbite. Pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității lumii. Un întreg roi de roboplane zbârnâiau în aer, încărcate de pradă. Și asta nu era decât un rău benign... Dacă s-ar fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ocupat de o grămadă de treburi. A venit și ziua cea mare. Mi-am dus mireasa la primărie, am semnat actele, după care am format alaiul cu nașul și lăutarii În frunte și am luat-o către biserică. Acolo am dănțuit și noi cu Isaia În jurul mesei, ne-am luat În fața lui Dumnezeu și-a popii. Ginerică, săracul, era obosit după atâta muncă și emoționat, că avea un suflet gingaș și simțitor. A Început nunta. Oamenii beau vârtos și Înghițeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din Bigeh, nubian ținut, Să vadă Nilul egiptean, pămînt drag și cunoscut Cu toate ale lui minuni. În cinstea ei ard pe jertfelnic De-a valma tauri grași, Gîscani și alte lucruri minunate. Din sistre-i cîntă zeii toți și dănțuie zeițele. Femei puternic bat în tamburine pentru ea, Îi toarnă vin, ulei i-aduc și-n aur capu-i încunună. O, cît ți-e chipul de frumos și cît ne-nveselești cînd vii!. Este un cîntec „de revedere”, la fel de entuziast
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sădești și vreme e să smulgi ceea ce ai sădit./ Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărîmi și vreme să zidești./ Vreme este să plîngi și vreme să rîzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești” (Ecclesiastul, 3. 1-4). Capitolul de unde provin aceste versete vechi testamentare poartă titlul Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal. Ultima parte mi se pare semnificativă pentru înțelesul antropologic. A doua normă care reglementează textele în discuție arată că bocetul este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de o mantie de omăt, totul alb-alb, ca laptele de vacă. Se frecă la ochi, nevenindu-i a crede, în noaptea aceea, a nașterii lui Iisus, îngerii din ceruri au țesut sus, sus o perdea de nouri, pe care au dănțuit cu bucurie, până au căzut steluțe albe. De-atunci e iarna plină de zăpadă. Crăciun e uimit, fugind în odaie. Privindu-se în oglindă, constată că a albit deodată, la cap și la barbă, precum omătul din ogradă. Chiar acum
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care 149 omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în cerc, când pe două rânduri, față în față. Totul mărginit de marele râu Ocean ce înconjoară Scutul și lumea. Preambul* Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului, latent în prezența și în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și circulare ale pașilor lor, spiriduși care, în puterea nopții, fac să crească ciuperci, „râzând / Când sună-a nopții stingere“ (de ce râzând?). Și oare ele, tot ele, umplu de cântări și 161 de o revărsare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce le-au pătruns în carne. I-am lăsat / În balta plină de mătasea-broaștei, / Ce-i lângă peșteră, să dănțuiască / În apă pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe altul și ziceau acestea : „«Aspră‑i iarna, dar dulce‑i paradisul ! Dureros e Înghețul, dar plăcută odihna ! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va Încălzi ! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia ! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu Îngerii ! Să se desprindă mâna, ca să aibă Îndrăzneala să se Înalțe către Stăpânul ! Câți dintre camarazii noștri n‑au căzut În luptă ca să rămână credincioși unui Împărat pământesc ! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Poesia concentrează timpul fizic, metafizic și astral ca o sinteză a destinelor trecute, prezente și viitoare. Drag mi-i amorțitul drum, în zorii zilei Legănat pe vasta-ntindere de grâu, Când cu foc îmi umplu nopțile pupilei Horele de soare dănțuind pe râu. Natură, al plăcerii altar și-al suferinței, Mă-ncânți când frumusețea curată mă înveți Și mă-ncântați, țâșnite din arcurile minții, Ideilor, în grădini de săgeți 1037. Apa, corespunzătoare iernii flegmatice, focul verii colerice, toamna pământului melancolic li
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se transmite în starea noastră, în creație, în poesie. De fapt, ea nu constituie decât suportul de la care se pleacă pentru a cerceta marile adevăruri. M-apucă un chef năstrușnic de-a prânzi, de-a bea din râu, de-a dănțui! de-a tremura, cu fumul, pe sus, în cea tărie; de-a-mi da, prin vânt tomnatec, liber frâu după vreo Ruth muiată-n apele sfinției, ce ne oferă spicul duioșiei sub jidov maslu-al holdelor de grâu!1214 Să mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu se poată mărita, până nu se va găsi cineva care să ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, În fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Împăratul făgădui pe una dintre fete aceluia care va afla unde Își tocesc condurii fetele noaptea. Însoțindu-le nopți de-a rândul, domnița cea mică se Îndrăgosti de flăcău și atunci farmecul căzu, palatul pieri ca o nălucă, iar flăcăul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de o mantie de omăt, totul alb-alb, ca laptele de vacă. Se frecă la ochi, nevenindu-i a crede, în noaptea aceea, a nașterii lui Iisus, îngerii din ceruri au țesut sus, sus o perdea de nouri, pe care au dănțuit cu bucurie, până au căzut steluțe albe. De-atunci e iarna plină de zăpadă. Crăciun e uimit, fugind în odaie. Privindu-se în oglindă, constată că a albit deodată, la cap și la barbă, precum omătul din ogradă. Chiar acum
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în cerc, când pe două rânduri, față în față. Totul mărginit de marele râu Ocean ce înconjoară Scutul și lumea. Preambul Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului, latent în prezența și în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și circulare ale pașilor lor, spiriduși care, în puterea nopții, fac să crească ciuperci, „râzând / Când sună-a nopții stingere“ (de ce râzând?). Și oare ele, tot ele, umplu de cântări și de o revărsare de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce le-au pătruns în carne. I-am lăsat / În balta plină de mătasea-broaștei, / Ce-i lângă peșteră, să dănțuiască / În apă pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]