490 matches
-
urmărit pe austrieci, care s-au retras și din Aspern. La ora 10 dimineața, capul de pod fusese asigurat pe ambele părți și o mare parte a armatei traversase deja Dunărea. Toate tentativele austriecilor de a distruge podurile cu ajutorul copacilor dărâmați sau a barjelor au fost dejucate de flotila franceză. Arhiducele Carol nu a întreprins nici o acțiune pentru a-i sprijini pe Nordmann sau Klenau, cei doi generali ordonând replierea, primul către Russbach, în nord, iar al doilea spre Breitenlee, în
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
descoperă că fluierul de ceață al farului atrage un monstru subacvatic care trăiește în adâncuri de pe vremea dinozaurilor. Creatura apare la suprafață și distruge farul, apoi se retrage pentru totdeauna în adâncuri. Un nou far este construit ulterior în locul celui dărâmat, din materiale mai rezistente. Titlul inițial al acestei povestiri apărute în numărul din martie 1950 al revistei "Super Science Stories" este Outcast of the Stars. În ea se vorbește despre un viitor în care călătoria în spațiu este accesibilă doar
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952) din cadrul regiunii Ploiești. După război, au apărut satele "Bălțații Noi", vechiul sat "Bălțați" devenind "Bălțații Vechi", și comunei i s-a alipit și satul Dărâmați, fost în comuna Zgârciți. În 1964, comuna a luat numele de "Valea Râmnicului", satul "Bălțații Vechi" a devenit "Valea Râmnicului", "Dărâmați" a devenit "Oreavu", iar "Bălțații Noi" a devenit "Satu Nou". Patru ani mai târziu, în 1968, la revenirea la
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
au apărut satele "Bălțații Noi", vechiul sat "Bălțați" devenind "Bălțații Vechi", și comunei i s-a alipit și satul Dărâmați, fost în comuna Zgârciți. În 1964, comuna a luat numele de "Valea Râmnicului", satul "Bălțații Vechi" a devenit "Valea Râmnicului", "Dărâmați" a devenit "Oreavu", iar "Bălțații Noi" a devenit "Satu Nou". Patru ani mai târziu, în 1968, la revenirea la organizarea administrativă pe județe, județul Râmnicu Sărat nu a mai fost reînființat, iar comuna a devenit parte a județului Buzău. Tot
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
cu localitățile aferente. Toponimul Waras („oraș”) dovedește faptul că la acea dată așezarea se afla în plin proces de dezvoltare urbană. Orașul a început să fie înconjurat cu ziduri de apărare. În secolul al XV-lea Orăștia a fost arsă, dărâmată și jefuită de patru ori de către năvălitorii turci. Ultimele cercetări arheologice din interiorul cetății atestă existența unei rotonde, alături de un donjon din piatră construit pe o palisadă din secolele X-XI, distruse de tătari la 1241. În registrul dijmelor papale din
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
Ardealului mai bine de 700 de ani. După 1300 în fața Hudei se ridică o bisericuța de lemn menită să-i protejeze pe săteni de duhurile rele din peșteră, care "provocau adesea viituri pe vale". Deși a fost arsă de tătari, dărâmată, dinamitata de armată imperiala, bisericuța a fost mereu refăcuta pe aceeasi temelie. A fost reconstruită ultima dată la 1797. În 1992 se construiește alături o biserică nouă și un schit de călugărițe ortodoxe "Sfântă Paraschiva". În incinta mănăstirii se află
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
pe drumul Silistrei. Ea era situată chiar pe malul abrupt al Dunării și avea hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica a existat până în 1846, când „"parte pentru vechime, parte pentru amenințare de surparea malului, fu părăsită și mai târziu dărâmată."” Reînființarea Mitropoliei s-a făcut ca urmare a insistențelor domnitorului moldovean Vasile Lupu, care prin faptul că răscumpărase datoriile Patriarhiei Ecumenice, devenise noul „basileu oriental”, fiind practic cel care numea și depunea din scaun patriarhii ecumenici, pe perioada cât a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
praf de pușcă; fotăreața mai îndeplinea și rolul de arsenal al Parisului). Negocierile între revoluționari și Bernard-Rene Jordan de Launay, guvernatorul fortăreței, au eșuat și acesta a fost luat prizonier și omorât. Începând cu ziua următoare, Bastille a fost complet dărâmată. În dimineața de 15 iulie, regele Ludovic al XVI-lea a înțeles înfrângerea suferită în fața insurecției cetățenilor parizieni, a dat ordin de retragere a trupelor fidele lui și a revenit asupra schimbărilor guvernamentale făcute în urmă cu câteva zile. În
Căderea Bastiliei () [Corola-website/Science/321019_a_322348]
-
evidență. Asociația pompierilor a fost somată să dărâme monumentul, însă István László, conducătorul de atunci al asociației a refuzat să execute ordinul. Acest lucru era un act de curaj în acea perioadă. A afirmat că, dacă monumentul va fi totuși dărâmat, pompierii se angajează să-l reconstruiască în noul amplasament desemnat. În cele din urmă, monumentul a fost mutat pe Dealul Bisericii, în vecinătatea bisericii și a școlii cu clasele I-IV, unde, sub supravegherea meșterului zidar Ferenc Szász, a fost
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
construcție. Școală din sat a fost înființată în anul 1914, a funcționat într-o casă a unui sătean, în anii 1951-1937 a fost construit un local nou de școală pe dealul Bașeului dar nu a funcționat decît puțin timp fiind dărîmată. In prezent este construită o școală nouă în centrul satului pentru clasele I-IV.
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
alături de misiunea principala a submarinului. După ce navighează la Point Barrow, Alaska, ei determina că de fapt nivelul radiației se intensifică. Următoarea oprire a submarinului este la Sân Francisco. Observațiile prin periscop nu detectează niciun semn de viață și nicio clădire dărâmată. Un membru al echipajului navei fuge din submarin pentru a-și petrece ultimele zile în orașul său natal. După încercarea de a-l convinge să se întoarcă până nu e prea târziu, Towers accepta decizia sa. Membrul echipajului este văzut
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
au pus în mișcare o mare parte a industriei naționale. Acest proiect amplu a provocat distrugeri inestimabile patrimoniului istoric și arhitectural al capitalei. O mare parte a centrului istoric a fost demolată pentru a face loc noilor construcții. Între monumentele dărâmate se numără Spitalul Brâncovenesc, unul dintre puținele edificii bucureștene clădite în stil brâncovenesc, Institutul Medico-Legal Dr. Mina Minovici (inaugurat la data de 20 decembrie 1892, primul institut de acest fel din Europa dotat cu amfiteatre, bibliotecă, laboratoare de specialitate), Biserica
Bulevardul Unirii, București () [Corola-website/Science/313747_a_315076]
-
23 octombrie până la 13 noiembrie, aceste operațiuni navale și militare au fost continue. Forturile Barierelor, Forturile Bogue, Forturile Blenheim și Forturile Dutch Folly, precum și 23 de jonci chinezești, au fost cucerite sau distruse. Suburbiile Cantonului au fost ocupate, arse sau dărâmate, pentru ca vasele să poată trage direct asupra zidurilor orașului[.] În fața revoltei din Taiping, guvernul Qing nu era în situația de a opune rezistență militară britanicilor. Deși nici britanicii nu au putut interveni imediat din cauza revoltei indiene, ei au răspuns la
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
sale au fost inundate, producându-se mari pagube. În inundațiile masive produse prin surprindere au pierit 35 locuitori, sute fiind răniți. Sute de persoane au rămas fără adăpost după ce s-au distrus circa 100 case. După inundații, în locul ruinelor caselor dărâmate s-a construit un Corso de-a lungul litoralului lacului Kineret (Marea Galileei), a cărui menire a fost, în afară de cea turistică, și cea de a preveni repetarea unei asemenea catastrofe, permitandu-se curgerea liberă de apă de pe munte spre lac
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
această sfântă rugă în numele sfântului părintelui nostru Atanasie cel mare, Arhiepiscopul Alexandriei. În anul 7146 (=1638), Aprilie 30. Și s-a sfințit cu mâna preasfântului Patriarh Kiril"". După detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsă și dărâmată, fiind reconstruită de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaște nimic din stilul bisericii originare. O pisanie de marmură albă, cu stema țării, aflată pe un perete exterior al bisericii, conține o inscripție în limba greacă
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
biserică greco-catolică din secolul al XVIII-lea din Badon, judetul Sălaj. Autoritățile nu au reacționat la plângerile greco-catolicilor în legatură cu demolările ilegale"". În data de 2 octombrie 2011 episcopul ortodox Petroniu Florea a consacrat biserica ridicată pe locul celei dărâmate. Potrivit Recensământul populației din 2002 (România), cei 660 locuitorii erau: După limbă:
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
parte considerabilă a Bima. Mizeria extremă la care au fost reduși locuitorii este șocantă. Erau încă pe marginea drumului rămășițe ale mai multor cadavre, și însemne unde mulți alții au fost înmormântați: satele erau aproape cu totul pustii și casele dărâmate, locuitorii supraviețuitori s-au dispersat în căutare de alimente... De la erupție, o diaree violentă a predominat în Bima, Dompo, și Sang'ir, aceasta a afectat un număr mare de oameni. Localnicii au presupus că aceasta a fost cauzată de apa
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
septembrie 1526, care menționează și numele lui "Dobromir zugravul". După toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe fundațiile unui locaș mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Țării Românești. Pe aceasta, Neagoe găsind-o „dărâmată și neîntărită... a zidit-o și înălțat-o din temelii”, fapt pe care un cronicar al înfăptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, îl întărește. În această formă, biserica Mănăstirii Curtea de Argeș cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", când a devenit
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Ungariei de Mijloc și de Sud. Contrar principiilor discriminatorii ale politicii de maghiarizare, românii și maghiari din Babșa au conviețuit în bune relații. Colonia a decăzut cu timpul și este azi pe cale de dispariție. Majoritatea caselor au fost abandonate sau dărâmate, iar majoritatea locuitorilor s-au mutat la oraș. În prezent mai sunt circa 12 case. În anii '70, una dintre gospodăriile maghiare a fost dusă la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
a fost furată și niciodată recuperată (în afară de Szczerbiec). După cea de-a treia împărțire a Poloniei (1795) Wawel, ca un important punct defensiv, a fost modernizat de către austrieci, cu ziduri de apărare. A fost modificat interiorul castelului și unele clădiri dărâmate. În a doua parte a secolului al XIX-lea, austriecii au reproiectat zidurile de apărare, făcându-le o parte din fortăreață. Cu toate acestea, în 1905 împăratul Franz Joseph al Austriei a dat un ordin ca trupele austriece să plece
Castelul Wawel () [Corola-website/Science/329161_a_330490]
-
ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să tragă. Din Strada Lăturilor începură săse înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând cu ușurință alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată a râului Kamo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nordul Basarabiei. Dar cum arăta Atachi... În primul rând trenul oprea la vreo 2 kilometri Înainte de așa-zisul centru. Deci a trebuit să cărăm toate boarfele și doi bătrâni după noi până În centru. Dar ce centru? Centrul avea numai case dărâmate complet, fără acoperișuri, numai pereți. Pe pereții ăștia erau scrise niște lucruri Îngrozitoare: „Aici au fost omorâți 10 oameni, aici atâția” și scria numele lor... Vă spun, niște lucruri... Pe jos mizerie - casele nu erau case, erau niște dărâmături. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ei cu un pic de lapte, brânză, cu ceva... Și așa ne-am strecurat. Cine mai avea câte ceva... Cine nu avea resurse deja de acolo a Început să flămânzească... Au Început deja să moară oamenii? Da, Îi vedeai deja dărâmați, distruși, iar cel mai repede s-au prăpădit cei care aveau psihicul la pământ, care aveau moralul total scăzut, care nu mai credeau În nimic. Nici vorbă să ne mai Întoarcem, iar ei Înțeleseseră că nu există nici o scăpare... Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Tot lagărul e o tristă amintire. E tristă amintire când a murit bunicul, tristă amintire când a murit mătușa, tristă amintire când mi-au murit niște prietene, fetițe Încă foarte mici, 12-13 ani - știu că În zilele alea eram toți dărâmați și umblam plângând după fetițele alea... Dar cea mai plăcută amintire? Nu a existat nici o amintire plăcută, nimic. Doar atunci când au venit rușii și am știut că suntem eliberați - Încă era greu, dar știai că gata, pornim spre casă... Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu ruși... Șam fost câteva luni la Cernăuți. Eu am crezut, ca toată lumea, că la Cernăuți sunt acasă. Nu, că ei au vrut să adune toată lumea În Slutsk, lângă Minsk, În Belorusia. Așa că am trecut prin Ucraina - erau numai case dărâmate - apoi am ajuns În Belorusia și acolo, la Slutsk, am stat până În august, când am fost transportați Înapoi. Deci am și călătorit, dar acolo am primit mâncare, am fost cazați Într-o cazarmă și ne plimbam, mai discutam... Eu, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]