168 matches
-
Acesta din urmă va avea revelația "minunii" cu puțin timp înainte de eliberarea sa din închisoarea Gherla, când primește primul și unicul colet din timpul încarcerării sale. Acest moment de intensă fericire este consemnat într-o altă variantă a Jurnalului fericirii. Dactilograma - din păcate incompletă - a acestei variante de 529 de pagini (nepublicate încă) am găsit-o tot în Arhivele Mănăstirii Rohia: "În iunie, după citirea decretului, ni s-a dat fiecăruia voie să trimitem o carte poștală. N-am îndrăznit să
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
ei este transcris în diferite moduri: Tony, Antoinette, Antoaneta ș.a. În această situație miza pe corpusul "memorialistic" este mai ridicată. Știm în primul rând că pe linie maternă N. Steinhardt se înrudea - e drept pe departe - cu Sigmund Freud. În dactilograma celei de-a treia variante a Jurnalului fericirii (utilizez sintagma "a treia variantă a Juranalului fericirii" cu titlu de inventar), N. Steinhardt descrie chiar o vizită pe care i-o făcuse fondatorului psihanalizei prin anii 1926-1927. Să cităm acest moment
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
2012, 574 p. Destinul întortocheat al Jurnalului fericirii este, în bună parte, cunoscut istoriei literare și cititorilor. Prima versiune a textului a fost redactată de N. Steinhardt, la îndemnul lui Dinu Pillat („coleg” de recluziune politică), între 1969 și 1971. Dactilograma de 550 de pagini, în unic exemplar, a fost confiscată de Securitate pe 14 decembrie 1972, în urma denunțului lui Ion Caraion. Steinhardt nu s-a lăsat descurajat și a rescris jurnalul din memorie, rezultând un text și mai lung, de
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
descurajat și a rescris jurnalul din memorie, rezultând un text și mai lung, de 750 de pagini, după cum depune mărturie regretatul Virgil Bulat, prieten apropiat al scriitorului. În 1975, în împrejurări încă incomplet deslușite, i se restituie, prin intermediul Uniunii Scriitorului, dactilograma confiscată. Pățit, autorul realizează cópii după ambele versiuni, pe care le dă spre păstrare unor prieteni de încredere, iar în jurul anului 1980 reușește și performanța ca, pe sub nasul autorităților, să trimită la Paris, lui Virgil Ierunca și Monicăi Lovinescu, câte
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
referință pentru literatura interzisă în România comunistă? Cum spuneam, George Ardeleanu nu se grăbește să dea un răspuns afirmativ. Însă ediția sa avansează suficiente argumente pentru a considera că „Manuscrisul de la Rohia” nu este versiunea a doua. În primul rând, dactilograma de 529 de pagini este incompletă. Nici o mărturie a celor apropiați nu oferă vreo explicație plauzibilă a bizareriei ca versiunea a doua, trimisă, cu mari riscuri, inclusiv la Paris, spre a fi protejată de o nouă confiscare a Securității, să
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
și Oxford. Umbrită de activitatea științifică, beletristica sa redactată parțial în românește, parțial în limba franceză, cuprinde volume de poezii, de teatru, romane (Le couteau vert, Paris 1963 și Care Daniel?, Buc., 1995). Redactat în limba franceză și păstrat în dactilogramă, volumul de povestiri Paiață tristă (Guignol triste), la care ne-am referit este semnat cu pseudonimul Alexandre Treize și este datat 1974. El mai cuprinde alte unsprezece povestiri, de dimensiuni variabile, unele realiste, altele insolite, îmbinând fantezia macabră cu umorul
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
poate dura câțiva ani. Redactarea secundă vine în sprijinul primeia dar cel mai adesea o distruge. La sfârșitul etapei, după ce Foucault aduna mii de notițe, a doua redactare este dată spre dactilografiere. - Etapa 3: A treia redactare are ca suport dactilograma. Noua versiune va fi dată editorului pentru o nouă dactilografiere. Foucault distrugea ansamblul acestui dosar, cu excepția notelor sale de lectură care puteau să-i servească pentru alte lucrări. Nu își dădea manuscrisele, nu le păstra, le distrugea (spre exemplu, a
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
cu "amintiri" de la Fredi. L-am pus bine. După ce a decedat (29 apr. 2002), l-am deschis. Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel. Așa am izbutit să recompun nuvele, proiecte de roman. "Părți", "capitole" și "fragmente" din romanul său
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
inerție lexicală s-a manifestat și în legătură cu scrisul la mașină, o dovadă fiind chiar uzul extins ' impropriu din punct de vedere etimologic - al cuvîntului manuscris: 'text scris de mînă sau (....) dactilografia t' (DEX). Un termen mai tehnic pentru textul dactilografiat ' dactilogramă ' nu apare cu acest sens în DEX; e însă înregistrat de Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente (DCR),1982. Cu computerul (folosit nu numai pentru a scrie texte!) lucrurile sînt și mai complicate. Există un verb tehnic, tot mai
A scrie, a bate, a tasta... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15608_a_16933]
-
urmă, ediția Bietul Ioanide. Cu spirit de expert, cronicarul a băgat de seamă că Nicolae Mecu, editorul critic și al celorlalte romane călinesciene (Cartea nunții, Enigma Otiliei) a procedat ca un veritabil profesionist, luând ca text de bază manuscrisul și dactilograma originală pe care a avut norocul să le descopere la Biblioteca Academiei. El a alcătuit un excelent aparat critic, scriind o adevărată Odisee a romanului, de la geneză până la publicare, cu toate avatarurile ei, și reconstituind sumbrul tablou al receptării de către
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
cea a vîrstei mele biologice. Apoi, într-o perpetuă rebeliune împotriva a ceea ce fusese, a ceea ce era și a ceea ce urma să fie, nu am știut să citesc aceste amintiri cum se cuvenea. Mult mai tîrziu, într-una dintre nenumăratele dactilograme care circulau, fiecare deținător crezînd-o unică, am întîlnit-o, cu emoție, între file, pe Maruca. M-am gîndit atunci că orînduirea nestrămutată a vieții este aburdă și ne face să ratăm adevăratele întîlniri. Mi-ar fi plăcut s-o cunosc pe
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
deja știam: textul „nu merge”! L-am pus pe dl. Const. Călin (fără pic de premeditare!) în situația de a face obișnuitele „piruete” menite să îndulcească refuzul, adică exact ce eram nevoit să fac și eu ca redactor de editură. Dactilograma returnată autorului era însoțită de o scurtă epistolă pe care, cu îngăduința amicală a expeditorului, o reproduc aici, pentru valoarea de ordin documentar: Dragă domnule Drăgan, Mi-a fost imposibil să revin, fie și telefonic, sîmbătă, așa cum încercasem să promit
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
din Tren de plă cere să exclame bovaric (a doua zi): „Ah! mamițo! me nuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc!“ 9 septembrie 2010 Deznădejdea ca ultim refugiu Trăiesc de-o viață din citit și scris. Din biblioteci, arhive prăfoase, excerpte, manuscrise, dactilograme, șpalturi, corecturi, dedicații. Din cronici, recenzii, studii și eseuri, ca și din lene contemplativă, rumegare de idei, boiereasca (inevitabila) ardere a gazului și fantazare cât cuprinde. În cazul nostru, cele nevăzute, metafizicele, fac substanța și temeiul celor vizibile. Trebuie să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Chiar dacă nu mi-ai fi scris acum, tot ai fi primit un semn de la mine, căci ți-a venit rândul! De săptămâna viitoare pornesc să-ți străbat opera și să dau seamă despre ea, așa că În ianuarie vei primi o dactilogramă În care sper să te poți recunoaște. Mă bucur că ți-a plăcut Dialogul: fac și eu ce pot, convins fiind că se poate și mai bine (chiar dacă condițiile materiale lipsesc cu totul). Fără ajutorul colaboratorilor Însă nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
intervievatorul să renunțe el, brusc, la sedentaritate: se decisese să emigreze. Un șoc Într-o vreme plină de șocuri În care nu mai aveam dreptul la uimire. Leon lua cu el, pe o cale ocolită, și „potcoava de cai morți”: dactilograma dialogului nostru. „El n-a vrut să audă niciodată de ideea de a pleca din locul lui”, Își amintește fiul despre tatăl său. Nici istoricul literaturii române, Leon Volovici, nu la plecare se gândise, desigur, când s-a apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau stiloul - fiindcă scrisul direct la computer e rece, impersonal, îi lipsește fiorul autentic al creației, așa că mai bine scriem noi frumos pe hârtie, după aceea culegem textul, adică îl dactilografiem, și îl ducem la o redacție, unde altcineva ia dactilograma și mai culege o dată textul, de data asta pe computer. Sau, și mai bine, îl culegem direct pe computer, îl scoatem la imprimantă și apoi îl ducem la o redacție, unde altcineva îl mai culege o dată, tot la computer. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de misticism pe care i-o aduc lui Ion Barbu toți cei ce-s certați cu Dumnezeu și nu se duc la biserică, ci Îl slujesc pe Mamona. Ar fi vorba, În total, de mai puțin de o pagină din dactilograma lucrării tale. În locul rândurilor incriminate ai putea adăuga nu una ci cât mai multe pagini În care să-i cuprinzi pe toți impostorii și neisprăviții care s-au răfuit nu numai cu marele poet și om de știință Ion Barbu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Afirmația asta însă... A fost o glumă, se scuză Mihai. Nu te cred, Mihai! se uită Liliana în ochii lui, fixîndu-l. E așa cum ai spus, și-mi pare rău! Un timp, Mihai suportă privirea, apoi închide ochii și oftează: Ultima dactilogramă a romanului aflat acum în editură m-a costat exact salariul meu pe două luni. Pentru un scenariu de film, aflat în planul cinematografiei pe anul viitor, am făcut, anul ăsta, special, patru drumuri pînă la București, plus variantele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ține cont, o amenință Mihai cu arătătorul întins spre ea, colaborarea mea cu cinematografia a început acum opt ani. N-am ajuns să intru în producție cu nici un scenariu, ca să mi se dea niște bani ce-ar acoperi măcar costul dactilogramelor; sunt unul dintre scenariștii de rezervă. Și nu te-ai întrebat de ce? se uită Liliana spre el. Mihai înțelege cît de fermă poate fi cînd pune întrebări grave. Totodată, calmul tonului, asociat privirii în care l-a învăluit, îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vijelios în birou. Să dispară orice referire la copilul din flori; termenul "din boscheți" l-a înfuriat la culme; bine că nu a ajuns textul mai sus, că era respins. După un timp de liniște, redactorul bate cu degetul în dactilograma piesei de teatru: Un lucru nu prea merge. El spune într-o ședință că termenul propus de șeful secției nu este realist ceea ce, de altfel, se și dovedește și face închisoare pe motiv că a demobilizat colectivul. Unu: aduce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a rămas jumătate, și asta în ideea că adună rîndurile netăiate. Pe multe pagini sînt semne cu roșu, adică ce-i scris acolo pică oricum. Îl doare capul. Abia mai are putere să ajungă la hotel. Acolo, răsfoiește o dată toată dactilograma romanului, apoi se întinde îmbrăcat pe pat. Frînt de oboseala nopții precedente, adoarme. Un somn zbuciumat, vecin cu starea de veghe, în care aude mereu, de afară, din stradă, zgomotul violent al tramvaielor. Se trezește spre seară și deschide iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acasă. Totuși, stă, se gîndește, se înfurie, începe să se plimbe prin cameră, înjură în gînd, sau în șoaptă iar cînd obosește, iese pe balconul mic și privește Gara de Nord. Intră înapoi în încăpere, bea din cafeaua răcită deja, răsfoiește iar dactilograma, citește doar rîndurile netăiate și, întins pe pat, cu privirea în tavan, încearcă să-și dea seama cum ar putea arăta romanul refăcut astfel. Tîrziu după miezul nopții, se culcă. A doua zi, la prima oră, merge la editură. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se scuze secretara editurii, așezînd mapa cu textul romanului pe colțul biroului. Mihai se hotărăște să-l aștepte totuși pe redactor. Coboară la bufetul de la intrare, mănîncă ceva în fugă, apoi revine. Ei da! îl întîmpină redactorul, care tocmai răsfoiește dactilograma romanului. Știu c-ai muncit, nu glumă! Îl dau imediat la lectură. La lectură?! Orice hotărîre trebuie să fie colectivă, nu? Hai, nu-ți fă griji! Doar l-am citit, îl știu; va pleca sigur la tipar. Cînd? Curînd, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
el. Se uită iar peste roman. Chiar așa scurtat, rămîn lucruri bune, dragi lui, care îl reprezintă. Dar nu poate admite toate tăieturile! Ce-i cu creionul, șterge. Sînt însă multe notații cu pixul. I-ar trebui exemplarul doi al dactilogramei. Solicită centralistei de la hotel o convorbire telefonică interurbană. Îi răspunde Petre Graur. Mihai spune de unde sună și ce face. Apoi îl roagă să meargă la el acasă, în camera lui de lucru. În cutare loc va găsi un dosar pînzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din cauza lui! Cînd se întoarce la roman, parcă are alt chef. La culcare, face mai întîi sport box cu un partener imaginar timp de cîteva minute, apoi se bagă sub pături. A doua zi, cînd se reîntoarce de la gară cu dactilograma de rezervă a romanului, descoperă cu plăcere că Ana i-a pus și un pachet cu cîteva chiftele din inimă de vită și ouă fierte. Cele două cafele mari, băute la bufetul expres al gării l-au înviorat. Lucrează pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]