467 matches
-
călătorii străini (xenodochiu, în tradiția bizantină) și bolniță unde erau expuși bolnavii incurabili. Când ierburile de leac și descântecele doftoroaielor nu mai aveau efect, bolnavul fără speranță era expus la poalele copacului consacrat, fiind dat în grija zeului (sau a daimonului) care se credea că sălășluiește în copac. Sau zeului care se credea că folosește copacul drept „canal de comunicare” cu lumea profană. Altfel spus, muribundul este dat „în plata/grija Domnului”. Un astfel de bolnav expus la poalele copacului consacrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
moldovan ; Ci să fim numai români într-un gând, într-o unire Să ne dăm mâni cu mâni Pentru a țărei fericire (134). 4. Paltinul magico-apotropaic Am văzut deja câteva dintre atributele simbolice acordate paltinului : arbore sacru, lăcaș al zeului/daimonului, arbore cosmic (Axis et Imago Mundi), arbore consacrat, arbore de judecată, de jurământ și de învestire etc. Este în logica mentalității tradiționale ca un copac cu astfel de valențe să fie încărcat și cu atribute magico-apotropaice. Într- adevăr, așa cum se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mitico-funerare : „Ca animalele și arborii sunt psychopompi, căci orientează sufletele spre lumea cealaltă, sunt locuri de trecere sau țin de acel arbor vitae - pom al vieții, adică simbol de renaștere și viață eternă” (17, p. 40). Fiind lăcașuri ale zeilor/ daimonilor vegetației, copacii sunt câteodată înlocuiți de aceștia : Du-te [Ioane], du-te, tot pe drum-nainte. Sama bine s-ai la mâna dreaptă, Dumnezeu ti-așteaptă, drumul ți-l arată... (7, p. 574). în alte variante, copacul nu e înlocuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copacul nu e înlocuit, ci doar dublat de Maica bătrână (Sf. Maria, în formă creștină) care, stând la poalele copacului (măr, paltin), îndrumă sufletele pe calea cea bună : „Călători câți mai trecea [...] Drumurile le-arăta” (33). Statutul arhaic, precreștin, de daimon al vegetației al acestui personaj rezultă și din unele subtile ambiguități de reprezentare teo/ fitomorfă : Sama să mi-ț iei, Iestă o buruiană Șî nu-i buruiană, îi Maica Precestă D’e iea să tse ro’i, Tot să mi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Hiperboreeana” (= Bendis ?) (Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51) și Ceres - zeița recoltelor și patroana agriculturii. Într-o legendă relatată de Ovidiu, Ceres își împrumută vehiculul aerian unei nimfe, pentru ca aceasta să ajungă într-o „țară vecină cu sciții”, la lăcașul daimonului foamei : ...iar ca depărtarea să nu te-nspăimânte, Ia carul meu, ia balaurii mei și cu frâiele-acestea, Mână-i prin aer (Metamorfoze, VIII, 794-796). Omoloagă a zeiței Ceres, Demeter posedă și ea un car aerian tras de balauri pe care îl
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cf. 69, p. 8). De asemenea, imnurile orfice au păstrat invocații adresate 1. norilor, pentru a trimite „puzderia de stropi fecunzi” (Imn, XXI) ; 2. mării, pentru a se arăta „binevoitoare” și pentru a trimite „un vânt prielnic” (Imn, XXII) ; 3. daimonului Nereus, pentru a cruța de furtună (Imn, XXIII) ; și 4. lui Zeus, a cărui invocare magică este dublată de libații, pentru ca acesta să-și descarce mânia („Potop, vântoasă vijelie și tunete asurzitoare”) pe meleaguri pustii, nelocuite (așa cum se spune că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
speței umane. Ei nu urmăresc și nu pedepsesc decât pe cei răi” (5, p. 19). Fenomenul este mult prea răspândit și notoriu în istoria religiilor pentru a-l detalia. Sub presiunea unei doctrine teologice, vechea religie devine magie, vechii zei (daimoni) devin demoni, vechii preoți devin vrăjitori vânduți diavolului etc. Schițate fiind aceste fenomene psihosociale, sunt în măsură să elimin elementele străine și parazitare care s-au suprapus, bruindu-le, semnificațiilor, dacă nu originare, cel puțin arhaice ale celor două ființe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
furtună, dar și de un gest magic al suveranului persan Xerxes I care, fiind surprins de o furtună pe mare în anul 480 î.e.n., a pus să fie biciuite vânturile și aruncate în mare lanțuri pentru a-l încătușa pe daimonul marin care provocase furtuna (vezi Herodot, Istorii, VII, 35 ; Juvenal, Satire ; și Eschil, Perșii - cf. 154). Nu numai armele solomonarului sunt consacrate (bâtă de alun cu care a fost omorât un șarpe, topor de fier descântat etc.), dar și săgețile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toate evenimentele cosmice. De aceea, ploaia din descântecul infantil nu este amenințată numai cu autoritatea divină : „Domnul” (Dumnezeu), „Sfântul Soare”, (Arhanghelul) „Mihai” (sfânt creștin care se luptă cu balaurul sau diavolul), ci și cu autoritatea umană : „vrăjitoarea”, „mama”, „omul”. Săgetarea daimonului furtunii de către geți, în timp ce zeul lor făcea același lucru mânuind fulgerul, face parte din același tip de mentalitate mitică și practică rituală : „Când tună și fulgeră, tracii despre care este vorba [= geții] trag cu săgețile în sus, spre cer...” (Herodot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scaun”, Dumnezeu i-a uscat o mână și/sau un picior. Dacă Sf. Ilie ar fi fost întreg, „de mult ar fi prăpădit lumea” (14, p. 296). „Tăierea picioarelor” furtunii din descântecul infantil românesc, uscarea piciorului (și mâinii) Sfântului Ilie - daimonul furtunii, tăierea aripilor Satanei care „întunecă” Soarele, „ruperea aripii” vântului devastator din legenda asiro-babiloniană și, respectiv, din cea românească sunt toate imagini alegorice similare, având aceeași semnificație mito-simbolică : „mutilarea” stihiei, cu scopul de a zăgăzui sau de a diminua forțele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt în contradicție cu cele ale altor comentatori, care consideră (eronat, după părerea mea) că pasajul citat din Herodot, ca și alte atestări documentare sau folclorice ar trebui înțelese diferit : și anume că oamenii încercau să-l „mutileze” nu pe daimonul furtunii, ci pe „însuși acela [pe] care-l socotesc zeul lor” (18). 6. Demonologie populară Ultimele versuri din recitativul infantil transcris și comentat mai sus par a fi bogate în semnificații nedeslușite încă până acum. Fără îndoială, nu este vorba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii din cortegiul său (Satiri, Sileni, Fauni, Priap etc.) au fost prototipurile Diavolului din imaginarul colectiv european (jumătate om - jumătate țap, pervers, lubric etc.). Paradoxal, imaginea diavolului creștin nu vine din mitologia iudaică, ci din cea greacă. Era deci firesc ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avansat ipoteza că poțiunea psihotropă kykeon, atât de impor- tantă în cadrul ritualului de inițiere în Misterele eleusine, avea ca ingredient psihedelic central fungusul parazit cornul-secarei (Claviceps purpurea) (144). Substanțele narcotice par să fie folosite la ceremoniile funerare, în relație cu daimonii htonieni și infernali, la contactul cu „lumea de dincolo”. Să ne aducem aminte că sciții din preajma Nistrului, vecini cu geții, practicau fumigații de cânepă anume în cadrul riturilor funerare (cf. Herodot, Istorii, IV, 75). Mircea Eliade credea că aceste obiceiuri rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și moarte. Privind cu atenție unul din busturile lui Socrate, observăm aspectul energic de satir al fizionomiei sale. În tradiția secretă, Socrate este considerat o reîncarnare a marelui spirit ce trăise anterior în timpul lui Sillenus (J. Black). Socrate vorbea despre daimonul său referindu-se la un spirit pozitiv care îl îndruma în viață. P. D. Uspenski, filozof ezoterist rus, cu influențe formatoare asupra unor intelectuali ai secolului XX, afirmă că Socrate era condus de propria conștiință (pe care o numea daimon
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
daimonul său referindu-se la un spirit pozitiv care îl îndruma în viață. P. D. Uspenski, filozof ezoterist rus, cu influențe formatoare asupra unor intelectuali ai secolului XX, afirmă că Socrate era condus de propria conștiință (pe care o numea daimon); astfel, conceptele sale nu sunt exclusiv teoretice, ci completate de propria experiență. Încercând să interpretăm de pe altă poziție, subliniem că nu s-a răspuns la întrebarea dacă Socrate a fost sau nu inițiat. Acceptarea condamnării sale este la fel de "misterioasă" știut
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
că știu tot, își recunosc cu greu înfrângerea și nu-l vor ierta pe Socrate. Antipatiile cresc pentru că tinerii din familiile nobile i se alătură și încep să-l imite. Apar zvonuri răuvoitoare. Socrate avea convingerea că o divinitate ocrotitoare, daimon, îl însoțește permanent. Acuzatorii au afirmat că ar fi crezut în zei noi. Daimonul l-a sfătuit să refuze apărarea. Socrate era urât. Contemporanii săi considerau că frumusețea fizică trebuie să însoțească frumusețea morală. Prin înfățișarea sa, Socrate constituia un
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Socrate. Antipatiile cresc pentru că tinerii din familiile nobile i se alătură și încep să-l imite. Apar zvonuri răuvoitoare. Socrate avea convingerea că o divinitate ocrotitoare, daimon, îl însoțește permanent. Acuzatorii au afirmat că ar fi crezut în zei noi. Daimonul l-a sfătuit să refuze apărarea. Socrate era urât. Contemporanii săi considerau că frumusețea fizică trebuie să însoțească frumusețea morală. Prin înfățișarea sa, Socrate constituia un scandal, iar acuzatorii lui erau considerați patrioți. Curatul adevăr arata că fizicul lui Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Socrate era o insultă vie. Forța sa intelectuală și arta dialecticii depășeau în toate privințele pe cele ale sofiștilor. În epoca clasică faptul religios apare ca fapt social sau civic. Zeii treceau drept protectori ai cetății, negarea lor fiind condamnată. Daimonul socratic nu părea să poarte cu sine un pericol de uzurpare pentru divinitățile tradiționale. Socrate nu făcea nimic împotriva zeilor, nici în locuri publice, nici în particular. Socrate era împotriva reprezentărilor relative prin intensa antropomorfizare. Socrate îndemna la evlavie. Învinuirea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Cum reușea Platon să justifice iubirea perenă? Socrate știa că cele două acuzații, precum și altele i se aduceau de mai mulți ani. Credința sa că neștiind nimic despre moarte nu se poate teme de ea, este întărită de faptul că daimonul nu se opune sfârșitului său. Socrate era conștient de puterea "celor mulți" de a-l condamna. El se referă la "cei mulți" în repetate rânduri, dar nu exista un mod direct de a avea legături cu acest corp social. Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Oracolul din Delfi a spus: "nimeni nu este mai înțelept decât Socrate". Dar Socrate știe că nu știe nimic. Totuși oracolul spune că e cel mai înțelept. Se înșeală oracolul? Socrate își pune originea activității, propria persoană sub semnul Divinului (daimon = zeu, spirit, duh). Concetățenii nu l-au luat în serios și l-au condamnat. Pulsiunea interioară a lui Socrate, divinitatea, "daimon-ul" său îi conduce înțelegerea și acțiunile, îi deschide transcendența și face posibilă, după cum afirma Cicero, "coborârea filosofiei din
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
spune că e cel mai înțelept. Se înșeală oracolul? Socrate își pune originea activității, propria persoană sub semnul Divinului (daimon = zeu, spirit, duh). Concetățenii nu l-au luat în serios și l-au condamnat. Pulsiunea interioară a lui Socrate, divinitatea, "daimon-ul" său îi conduce înțelegerea și acțiunile, îi deschide transcendența și face posibilă, după cum afirma Cicero, "coborârea filosofiei din cer pe pământ, introducând-o în casele oamenilor". Socrate a descifrat cunoașterea de sine. Daimonul (spiritul îndrumător) exista înainte de Socrate. Acesta
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Pulsiunea interioară a lui Socrate, divinitatea, "daimon-ul" său îi conduce înțelegerea și acțiunile, îi deschide transcendența și face posibilă, după cum afirma Cicero, "coborârea filosofiei din cer pe pământ, introducând-o în casele oamenilor". Socrate a descifrat cunoașterea de sine. Daimonul (spiritul îndrumător) exista înainte de Socrate. Acesta îl considera element esențial, un "super - ego" normal, un sfătuitor, o "intervenție intrapsihică", o "favoare a zeilor" în rezolvarea unor situații limită ("cumpene"). Pentru a ști ce să faci în viață, ce drum să
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
să guverneze în mod autocratic toate treburile omenești fără să se umple de trufie și nedreptate, cântărind acest fapt a rânduit drept regi și conducători ai cetăților noastre nu oameni ci - aleși dintr-un neam mai divin și mai nobil - daimoni; tot astfel procedăm și noi în prezent cu cirezile și turmele de animale: nu le rânduim boilor niște boi drept păstori, și nici caprelor niște capre, ci noi le stăpânim, ca unii ce suntem de neam mai bun decât acestea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
boi drept păstori, și nici caprelor niște capre, ci noi le stăpânim, ca unii ce suntem de neam mai bun decât acestea. Tot astfel și zeul, ca un iubitor de oameni, ne-a rânduit drept întâi-stătător neamul mai nobil al daimonilor care, îngrijindu-se de noi cu multă bunăvoință a lor față de noi și a noastră față de ei, ne-au oferit un trai de pace, pudoare, armonie și dreptate neîngrădită, făcând ca neamul omenesc să viețuiască fericit și fără tulburări. Și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
738b-738d) Fie că se întemeiază o cetate nouă, fie că se reformează una veche care a decăzut, nici un om cu minte nu trebuie ca, privitor la zeii și templele care trebuie înălțate pentru ei în oraș, la zeii și la daimonii cărora acestea trebuie să le fie închinate, să încerce să schimbe ceea ce a fost hotărât la Delphi, la Dodona sau de către Ammon ori prin vechi tradiții orale, indiferent de forma lor, fie că se datorează unor viziuni sau unei inspirații
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]