171 matches
-
săptămâni, ca și dumneavoastră, i se adresă el prințului, numai cu o boccea, am fugit de taică-meu tocmai la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-a omorât în bătaie! Zău așa, prințe, credeți-mă! Dacă n-aș fi dat atunci bir cu fugiții, m-ar fi omorât negreșit! — L-ați supărat cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spusă altfel. Textele diferite ale ultimelor trei piese au în fond aceeași miză: a decriptării și delimitării diferențelor. Toate încep holist, cu o mulțime de voci problematice, care se suprapun, apoi se ajunge la o clară delimitare, fiecare personaj cu damblaua lui, pentru ca, în final, ultima scenă să îi înghită pe toți înapoi în grupul loserilor de toate vârstele. Și de la spectacol la spectacol, Radu Afrim preferă să intre programat în public, săl aducă în propria construcție, poate-poate se trezește și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
-n părțile fără carte să ne sloboadă pe noi, povestitorii. Cine vrea să-nvețe, să treacă-n partea cu carte, iar cine vrea s-asculte, să stea în partea fără carte. Mâncăm și noi o pâine, vă faceți și dumneavoastră damblaua. Zic bine au ba, preacuvioase? Nu zici rău - încuviință Metodiu. Dar ce vă faceți dacă și noi, ăștia cu carte, am vrea să venim câteodată să vă ascultăm? Asta nu! - se burzului povestitorul numit Stejeran. Să stați în partea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
frunte, se întoarse și năvăli în crâșmă. Părintele Ștefan se luă după el. Străinul sta întins, nemișcat, pe podele. Horcăia cu greu și o spumă ușoară ieșise la colțurile buzelor; ochii se mișcau crunți în orbitele învinețite. L-a pălit damblaua, zise părintele Ștefan, punându-și iar cu grijă cârja dinainte; da, l-a pălit damblaua, Petrache... de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întins, nemișcat, pe podele. Horcăia cu greu și o spumă ușoară ieșise la colțurile buzelor; ochii se mișcau crunți în orbitele învinețite. L-a pălit damblaua, zise părintele Ștefan, punându-și iar cu grijă cârja dinainte; da, l-a pălit damblaua, Petrache... de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa, răsărind ca din ațipeală. —Eu, părinte. Zice Petrache că pe unul l-a pălit damblaua. —Da-da, de bună-samă! mormăi popa. Alte capete se arătară în cadrul ușii. Sărutăm dreapta, părinte! —Domnul cu voi... Domnul cu voi... împroșcă popa. Oamenii intrară, se strânseră împrejurul celui căzut. Se plecau și se uitau cu luare-aminte la el. —Aista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
povestiri s-a produs o completă inversare de titluri. Pentru H. Sanielevici, tema acestei povestiri era „beția“, G. Bogdan-Duică găsea aici „o critică socială“, iar G. Călinescu nota sec: „Într-un sat, odată vine călare un necunoscut care moare de dambla. Nimeni nu află rosturile lui și popa și crâșmarul îi vând calul“. În schimb, G. Ibrăileanu văzuse „o tristă simfonie“, iar Perpessicius o apreciase la superlativ. Rămâne practic necunoscută până la studiul lui Nicolae Manolescu, care o numește „o baladă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și pierderea mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ NOUĂ 32 Ziua își făcea cu greu loc prin ceața deasă a nopții. Doar copacii din parc luminau fantomatic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintre paturile de aici să tragi un pui de somn? Vino înapoi peste o oră. — N-am închis un ochi toată noaptea. Când m-a sunat Angelo și mi-a spus că ești la spital, era gata să m-apuce damblaua. Să cad jos, în bucătărie. Mi-aș fi crăpat capu’. Pe urmă am fugit la mine-n cameră să mă-mbrac și mi-am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită de necaz parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos acum tras înapoi, trecu mut pe lângă ea, ieși și o lăsă acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rudimentare și lipsite de orice echivoc, ca glumele spuse de bețivi: „Unui afemeiat cu chelie: Când te ții de ghidușii / Și mai faci pe fantele, / Zi-mi: cu care din chelii / Zăpăcești amantele??“ „Cu noaptea-n cap...: Baba asta cu dambla / Și cu oftică pe moșu’ / Cică nu s-ar ambala, / dacă i-ar cânta... cocoșu’!“ „Tâmplarul mahmur către soție: Când lucrarea i am gătat, / Jupânița cea bălană / M-a cinstit și m-a rugat / Să-i mai bat un cui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încet. Prea încet. Pe o șosea dreaptă și pustie. M-am prins de ce faci asta, șmechere. Ca să avem timp să reacționăm, moșule. În caz că ies brusc din pădure vreo două mii de câini, deghizați în vulpi. O procesiune a câinilor loviți de dambla. Poate joacă și ei vreo ruletă rusească. N-ai de unde să știi. Băăi câine. Ia aleargă tu până vizavi. Ia să vedem dacă ai coaie. Numai că mai întâi te legăm la ochi și-ți băgăm dopuri în urechi. Și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ca minijupurile În zi de vară, când trec frumusețile pe bulevard... Măi, fraților, cum facem, cum dregem, ne Întâlnim o dată pe săptămână și bem. O fi bine, o fi rău? Sandu Șpriț - eu nu beau sec nici mort, asta e damblaua mea, alta n-am! - Îi trage un ghiont lui Gicu, care moțăie bătând darabana cu degetele. Cucăi, cucăi, Gicule, nu mai ții la băutură... Mă, și-altădată ne duceai pe toți pe brațe, la neveste, și ziceai doamnelor, acesta este
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
chiar când suntem în agonie, poate n-am muri. Dar de cum ne cuprinde cea mai mică bănuială că nu se poate să nu murim, suntem pierduți. Întâmplarea cu domnișorul meu a fost sinucidere, nimic altceva decât sinucidere. Și-a făcut damblaua! — Neplăceri pesemne. Și încă mari, foarte mari! Femei! — Înțeleg, înțeleg! Dar, ce mai, situația n-are altă rezolvare decât să-i pregătiți înmormântarea. Domingo plângea. XXXIII Când am primit telegrama cu anunțul morții bietului Augusto și-am aflat apoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița. Vorbeau de una de alta. Era în divorț, din cauza soțului, agent de publicitate sau cam așa ceva la Agenția „Periuță & Județul“. De mai bine de un an de zile îl apucase damblaua, povestea femeia. „Nu-și mai face datoria lui de soț, înțelegeți dom’ Preda“, i se destăinuise ea. „Parcă-i deocheat, drogat, deconectat, ce-o fi pățit, că toată noaptea stă pe calculator și umblă să dezbrace o turcoaică. Da’ știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ajuns Sudica, unde l-am făcut om? Vrea și aici... Dar tac-su cum a murit? La coada vacii! Dar madam Pancratz, care l-a înfiat și a vrut să-l facă om, cum a murit?! N-a luat-o damblaua la agenție la Periuță? Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai vrei să-ți spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noastre, că are Maestrul chestia asta, să-și invite fostele la spectacol, să le invite acasă, se laudă și el cu vila asta, pe care, de fapt, eu am făcut-o, dumneavoastră știți, când le văd pe-aici, m-apucă damblaua, norocul meu că a doua e în Spania și nu prea aud de ea. Rece ca gheața, zicea Maestrul meu despre Vichi, de fapt, n-avea nimic de-a face cu sexul. Dacă-l întrebi la un pahar, când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
într-o zi cine le mai fute pe toate, ce-o fi peste vreo zece ani?, apoi, ce-o fi?, sunt atâția tineri, i-am răspuns. Așa se-ntrista... Doamna Neli, ce să fac? V-am zis că mă apucă damblaua câteodată și vreau să plec. — Acuma, că ziceați oarece de basmul ăla cu femeia unui singur bărbat, că tot îl îmbrobodiți dumneavoastră - un curaj de zile mari se naște în Frumoasa Neli - lăsați-o naibii de supărare, n-o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta mă enerva la culme, trebuia să recunosc că era într-o formă destul de bună. Carnea îi era cam lăsată, dar nu cine știe ce. Se dă în spectacol, m-am gândit eu scrâșnind din dinți și rugându-mă s-o lovească damblaua și alte alea, pe ea și coapsele ei suple și bronzate. I-a luat o veșnicie să se demachieze și apoi să-și întindă crema pe față cu vârful degetelor, să-și mângâie și să-și maseze ușor pielea. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a intrat relaxat pe ușă, cu două cutii enorme de înghețată Ben&Jerry în brațe, Brigit s-a schimbat la față de-ai fi zis că-i un cadavru. —Salut, Brigit, a salutat-o aparent serios Luke. Te-a lovit damblaua de căldură? Brigit se holba la el cu niște ochi goi, măriți de uimire. —Luke, a bolborosit, tu ai sunat...? — Mă tem că da. Ce s-a întâmplat? Cubanezul a luat-o iar prin ȘANȚ? Brigit i-a confirmat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcut să mă simt ca și cum aș fi avut propriul meu soare. Shake a surprins zâmbetul cu pricina. —Ce-i? a întrebat el îngrijorat uitându-se de la mine la Luke și invers. Să nu-mi spuneți că iar v-a lovit „damblaua“! 50tc "50" Vara newyorkeză s-a transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul s-a răcorit, iar frunzele copacilor au căpătat toate nuanțele posibile de roșu și auriu. Am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
este treaba lui, să țină bestia în frâu. În schimb, cu tine era altceva. Tu ești noul paznic, trebuia să te faci bine ca să-ți poți duce misiunea la capăt. Să presupunem că Moș Calistrat murea, îl prindea vâlva, dădea damblaua în el ori pur și simplu se stingea de bătrânețe. Cine îl înlocuia? Până te vindecai tu pe cale naturală, bestia ar fi făcut prăpăd. Nu, crede-mă că aceasta a fost singura alternativă pe care o aveam la dispoziție. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se știe cum,în discuțiile flecurărești, care aveau loc, mai bine zis, niște schimburi de replici, între puținele persoane ce se aflau în grup, a venit vorba despre copii. Da. Cineva a pronunțat cuvântul copii. La care, ca lovită de dambla, Ruja a explodat. Copii? Cum, copii?! N-am zis, odată, că, de copii, nu vreau să aud? Ai zis, da. Și nu ne-am înțeles, că, așa o să rămână, pentru totdeauna? Copii, nu! Nici în gând, nici în fapt, nici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]