221 matches
-
La sală! zice tare, pe urmă. Dă burtica asta jos! Și mai ales, orice-ar fi, nu te enerva, ține minte! * Nu se enervează, dar se dă mai În spate cu scaunul, i se pare sau chiar l-a ajuns damful de palincă stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
simți că nu te-ai îndepărtat prea mult. Uite că de șapte ani reveniseși, câștigându-ți traiul prin oficiile, dormitoarele și sălile de clasă ale Școlii Speciale nr. 2. Nu ți-o fi fost însă îndeajuns de familiară atmosfera cu damfuri iuți de ospiciu a familiei, de vreme ce de doi ani reveniseși și mai mult, oploșindu-te pe lângă surioara ta geamănă, Elenuța... Crescuseră împreună la leagănul-orfelinat și păstraseră o legătură strânsă și cât stătuseră în școli speciale separate, de fete și băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care nu-l lăsau să respire altceva în afara cartierului ăstuia de ghetouri din plăci de beton afumate, plin de fete și de femei ca ea și de idilele lor sordide - o telenovelă nesfârșită, cu tot cortegiul de episoade invadând cu damfurile lor scările blocurilor, palierele, bucătăriile și băile apartamentelor proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela aia, în pofida împotrivirii dezgustate, deh, miroase, pute, asta e, unde să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Ce pretenții să mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să grăbească tot mai mult pasul, până se pomeni alergând. Fugea pe trotuar printre oameni, ca și cum ar fi vrut să prindă autobuzul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine. Ți-ai tras și câine, te-ai și însurat... — Eh, nu mă plâng. Ridică ochii spre cerul senin, ca și cum i-ar fi mulțumit pentru situația lui de acum. Soarele urcase și se pusese deja căldura, care răscolea praful și damfurile de gaze de eșapament. — Ar fi trebuit, totuși, să mai dai pe la școală. Nu m-aș fi gândit. De anul trecut, din octombrie... — Crede-mă, n-aș mai fi suportat să văd școala aia. Mi-au fost prea destul ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dispărut, a dispărut de mult. Dispăruse. Nu mai putea fi nici atins și nici văzut. Carnea și sângele lui, oasele, tendoanele se amestecaseră-n dogoarea strânsă și tasată peste zi în plăcile de beton ale cuibușorului lor, care noaptea emana damfuri încinse de pucioasă. Iadul pe care-l cutreierăm mână-n mână, dragostea mea, suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să mă îmbufnez și să le arăt eu lor. Ghipsul atârna greu, dar învățasem cum să mă ridic, aveam deja o experiență de două săptămâni. Toni purta un costum care semăna cu al tatei, larg și lejer peste tot. Numai damful de alcool nu se asorta cu ținuta. Tata nu mirosise a alcool niciodată și, când purta un costum, arăta ca Paul Newman, așteptai doar să auzi pe cineva anunțând: „Motor!” Tata s-a apropiat de mine, avea mâinile umede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un damf de mucegai. Respiram mormântul, tartarul, tenebrele, mă năclăia o scursură otrăvitoare care curgea printre limbi de gunoi, de bălegar, praf de cărbune, nămol, cheaguri menstruale, fum, plumb, coji, spumă, păcură, negru mai negru decât negrul, care acum, iată, se lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fătuța adormită de lângă mine. Ca să scap, mă iau de citit. Când citesc, țin cartea cu o mână și o zgâlțâi. Așa o simt ca pe o parte a trupului meu, iar Victor Hugo cu Pedepsele lui intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia Firidă are un apartament mare, de patru camere. Unul din scopurile vizitei e să o convingă Sabina pe maică-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul se refugia timp de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de corcituri bețive se complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Și se și lungește peste masă, înșfăcându-l de piept și ridicându-l forțat, în capul oaselor, pe adormit, care se lăbărțează imediat pe spătarul scaunului și continuă să sforăie încet, eliberând cu eructații, din gură și din nări, odată cu damful de rigoare, și câteva șuvițe lungi, vâscoase, dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
obicei, încolăcită, Gigi, ultima reprezentantă a unei dinastii de pisici numite cu numele ăsta. Nu știu cum de suporta fierbințeala tablei, căci noi nici nu puteam pune mâna pe ea. Deschideam portiera și ne suiam în cabină, unde căldura zăpușitoare avea un damf de cauciuc încins sau de mușama fierbinte. Marcel se așeza la volan, iar eu lângă el. Când închideam ușa, lumea devenea mică, intimă, ai fi vrut să rămâi acolo pentru totdeauna. Bancheta cu pielea tăiată din care ieșea buretele, geamurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
astea nu le puteam descurca, se confundau și se învîrtejeau în mintea mea. Nu mi-ar fi fost deloc ușor să spun prin ce diferea, să zicem, toanta de Garoafa de cea dinainte, în afară de faptul că începuse să fumeze. Grețosul damf de tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe jumătate ironic, luminat însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușă, dar ceva l-a făcut să zăbovească câteva clipe în cadrul ușii. S-a întors în prag și a privit încă o dată sala, cu numai câteva minute înainte plină. Dinăuntru se simțea venind căldura stătută a orelor de serbare, un damf de necurățenie și de parfumuri străine, toate deja amintire, poate, cândva, după un timp lung, plăcută. GHEME DE LÂNĂ Niciodată nu mi-a fost rușine să port șosetele pe care mi le cârpea mama. Cu capul în nori în multe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
noi pe domnul Apaticu Coriolan, managerul Societății de Asigurări Perdamf Co. și în rest nu se mai vede nimic din cauza lipsei de cuvânt care nu e... Nici n-are cum să fie fiindcă Co e un cuvânt englezesc ca și damf care-i nemțesc, societatea noastră fiind mult mai mixtă ca celelalte firme concurente și mult mai deschisă nenorocirilor care îi așteaptă pe cititorii dumneavoastră. În premieră absolută îmi revine deosebita plăcere să anunț că, în întâmpinarea nevoilor clientelei, vom vernisa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-n dialogul dintre două venerabile precupețe: Cum o mai duce cu nașul cu cancerul ? Merge ? Da. Progresează de la zi la zi. CAPRA, URSU De undeva, dintre tălăngi, fluiere și dobe frământate ca aluatul de cozonac în urechile privitorilor se strecoară damful de samahoancă al Caprei, Mitică a lu’Pupăză, în travesti animalier: Ța, ța, ța, căpriță ța Te-am adus din nafrica... Următoarele versuri sunt decapitate scurt și fără drept de replică de domnu Dânsu, reprezentat unic și irefutabil al Organului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
m-am întrebat: ce pondere deține îngerul matern-învăluitor și vindecător și cât este îndrăcoșare provocator-distructivă în feminitatea literelor noastre? De unde să începi, dacă nu din cupola ale cărei semisfere sunt Eminescu și Caragiale? Angelii radioși la cel dintâi, Acrivițele cu damf de pucioasă la cel din urmă. De-o parte Cătălina între Hyperion, Cătălin și Demiurg, de cealaltă Zoe între Trahanache, Tipătescu și Cațavencu. Marmoree nele brațe, „tu ești sântă prin iubire“, „plutești ca visul de ușor“, palorile Cezarei, Răsai asupra
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Cu Satan sau butoiul n-ar mai sta la sfadă, Ci l-ar pupa și i-ar da băutură și...“ — Ce naiba mănînc? strigă Lanark. — Enigma de Filets Congalés. Nu este preparată bine? încearcă chestia asta moale și sfărămicioasă. Lanark gemu. Damful de cauciuc ars i se topi din nări și o căldură revigorantă îi cuprinse membrele. — Asta-i mîncare de la institut, spuse el. — întocmai. Grupul Quantum nu ne dă altceva azi. — Am plecat din institut tocmai pentru că detestam hrana asta. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Europei. Sau poate că știrile despre România nu te interesau... La biroul domnului Peppin Mirto ușa era întredeschisă, ca să se mai aerisească. Adevărul e că domnul Crețu, care, vrând-nevrând, era acum colegul lui de birou, adusese cu el un ușor damf de transpirație. Peppin se uită la Dan, care se crispase și se întunecase la față, așa că se grăbi să-l lămurească, cu multă amabilitate în glas. — George Lahovary a fost, sunt sigur, un om de caracter. Să vezi, anul ăsta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vizitase începe să se lege: lumină, Popescu, lumină, Maica Precistă, dar... — Nu acum Lord, ai răbdare! Generalul își făcu niște însemnări cu creionul, căută în alte calendare cu efemeride, apoi își chemă ordonanța care veni cu ochii cârpiți și cu damful lui obișnuit, de cremă de ghete. — Du-te și caută-l pe conu Costache. Dacă nu-l găsești, lasă-i vorbă că-l invit la mine azi, mâine, când o putea, și la orice oră. Dacă n-ar fi știut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu se poate așa, i-a răspuns, ca și cum îi făcea o favoare, dar, în cele din urmă, le-a luat cu totul și au pornit. Estuarul lui Shatt al-Arab scotea o duhoare de mâl, înfrățită atunci cu tutun și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mod ciudat. În urmă cu câteva săptămâni am fost la o petrecere pe care o organizaseră niște prieteni în onoarea unui băiat grozav care tocmai s-a întors din Israel. E nemaipomenit! Crede-mă. Ignatius oftă, împrăștiind în jur un damf de Paradis. Ore întregi a tot cântat cântecele populare pe care le culesese de acolo, cântece într-adevăr semnificative care întăresc teoria mea că muzica trebuie să fie în fond un instrument de exprimare și protest social. Am stat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]