311 matches
-
știință, ca o privire neagră de Meduză. Asta mărturisesc paginile lui Byron, Barbey, Baudelaire, Stendhal sau Proust. Așadar, cum? Luciferi definitiv căzuți? Sau, dimpotrivă, mesageri ai luminii divine? Spre marea noastră uimire, majoritatea celor care se avântă să scrie despre damnarea sau mântuirea dandy-lor le exaltă natura solară, Îngerească. Între cuvintele prin care Încercam la Începutul cărții să definim lapidar dandysmul, câteva se adună În jurul unui sens mai puțin previzibil până aici: „angelism”, „asceză”, „martiriu”, „mistică”, „ordin monahal”, „religie”. Baudelaire e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
infinit, a nedreptății și, Într-un anumit fel, prin consolidarea ei. Durerea, În acest stadiu, nu poate fi acceptată, se pare, decât cu condiția ca ea să fie fără leac. Revolta preferă metafizica răului, ce Își găsește expresia În literatura damnării din care noi Încă nu am ieșit. „Eu Îmi simțeam puterea și Îmi simțeam lanțurile.” (Petrus Borel) Dar aceste lanțuri sunt Îndrăgite. Fără ele ar trebui dovedită sau exercitată puterea pe care, la urma urmei, nu ești sigur că o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bătălia cu natura le avem dintotdeauna. Sigur, putem spune că prin declararea banului ca atotputernic, omul pierde din umanitate. Este un semn al nimicniciei noastre ca ființă ce pășește pe pământ, dar este, în același timp, și un semn al damnării inițiale, odată cu izgonirea din rai. Creatorul ne-a pus viața sub semnul banului și al bătăliei pentru viață, tocmai pentru a ne arăta că suntem și vom rămâne mici. Momentul desprinderii omului de ban este de așteptat în viitor. Sigur
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
beie cu voi (ca niște mișei)/ și să vă fure din brațe nevasta”. Influența lui Bacovia poate fi trasată nu doar în atmosfera și imagistica versurilor, dar și în supralicitarea lirismului prin sarcasm, patetism și expresivitate excesivă. Oscilând între poza damnării și tonalitatea elegiacă, poetul rămâne programatic contestatar, fixând în notații dramatice - chiar dacă adesea teatrale - o dureroasă marginalizare: „În fuga lor, toți oamenii Cetății/ Călcau, nepăsători, pe trupul meu bubos,/ Lăsându-mă, sfârșit și rupt, pe jos./ Îngrozitoare, ghearele singurătății/ Rupeau
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de vreme, vulnerabilității, frământărilor abstracte și sterile („Cântecul nu e bun,/ Cuvântul e oftat, / Brațul tărăgănat,/ Moleșită aripa./ Mă bate vremea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Maria când îi împărtășise temerile sale. Stin protestase, dar până la urmă fusese nevoit să accepte că la asta se gândea. Arhitectura gândurilor sale era extrem de simplă: chiar dacă oamenii sunt sortiți, încă dinainte de a se naște, unii pentru mântuire, alții pentru damnare, liberul-arbitru care le călăuzește viețile fiind de fapt o iluzie, poate că nu e necesar să li se repete în fiecare zi acest lucru. Omul e o ființă slabă. A-l lipsi de un scop, de o cauză care să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Villcor, Sfântul Augustin cel Nou a spus: Iar minciuna vă va însoți de-a pururi, căci ea nu va mai fi un păcat, ci doar alinare a sufletelor pierdute, binecuvântare pentru păcătoși și izvor de viață lungă și senină înaintea damnării ultime." Tu mă înveți, Sfinte! Și-ți mulțumesc! ― Ce vrei să zici cu asta? Poate era mai bine să fi devenit zeu. Poate ar fi fost mai ascultători și nu ar fi trebuit să... ― Crede-mă pe cuvânt. Înainte de a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dacă mă veți asculta, veți reuși să treceți examenul învățînd ceva. Sfântul Augustin cel Nou, continuă Abatele, a avut revelația faptului că rezervorul de suflete putea fi revalorificat prin donarea la infinit a unor indivizi, dar a negat cu hotărâre damnarea apriorică a neamului omenesc. Omul are misiunea istorică de a răscumpăra păcatul originar salvîndu-și Dumnezeul de propria-I nemărginire. Până atunci, desigur că Dumnezeu ne va nega liberul-arbitru, că tot ceea ce vom face se va înscrie în ordinea pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
numai câteva ore în urmă privise asfințitul alături de Maria de pe dealul care străjuia Satul de Clone. Femeia ținuse neapărat să-i povestească despre vechea credință creștină a păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel Nou. ― Damnarea, îi spusese ea, a venit din partea șarpelui și a lovit acolo unde omenirea e mai slabă: în sufletul femeii. Crezi că pe tine te-ar putea ispiti mărul acesta? Spionul zâmbise larg. ― Nu în felul în care te gândești tu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
exteriorul. În interiorul unui vulcan! Un asemenea dualism la o populație primitivă de clone nu are cum să nu nască legende și mituri secundare, perturbatoare... Din păcate, noi gândisem o religie care să venereze soarele și munca și să amenințe cu damnarea în iadul subpământean. Ne mai trebuiau doar câțiva ani pentru a izbândi, când o clonă a venit și a răcnit în piața centrală a capitalei: "Am fost în Iad. E mult mai bine ca aici. Veniți cu mine și n-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
certitudini În privința limitei până la care statul modern al bunăstării ar trebui să intervină În alegerile cetățenilor săi, În special În ceea ce privește drepturile asociate vieții reproductive. Asocierea dintre „eugenie” și politicile naziste de sterilizare, eutanasiere și ucidere În masă a Însemnat atât damnarea acestui termen, cât și disocierea sa de măsurile adoptate de statele bunăstării În favoarea progresului, după 1945. O analiză atentă a ideilor și programelor eugeniste asemănătoare celor din România arată, cu toate acestea, că societățile contemporane nu sunt foarte departe de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
integral: nu e nici o nevoie să trăiești creștinește, să dorești să te perfecționezi în cursul vieții pentru că nimic nu-i este cu putință omului supus bunului plac al lui Dumnezeu. Numai el deține puterea grației divine, a mântuirii sau a damnării. Faptele nu contează deloc. Această opțiune metafizică deschide poarta desfrâului, necuviințelor, imoralității! Iată mizele dezbaterii: Dumnezeu există, omul nu este liber, el se mulțumește să se supună, nimic nu ține de voința sa, așadar el nu este nici vinovat și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bun să mai trăim? Și cum? Ce este după moarte? Ce pot spera? De ce trebuie să mă tem? Și după ce criterii? Există un infern sau un fel de paradis? Trebuie să dorim o mântuire ori să ne temem de o damnare? Dumnezeu sau zeii dispun de vreo putere? Dacă da, care este aceasta? Sunt eu răspunzător pe acest pământ de devenirea mea de după moarte? Există aici niște mijloace de a câștiga bunăvoința puterilor divine? Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
organizează întreaga rețea de motive și teme. Repulsia în fața unei lumi dominate de „tâmpita burghezime”, conștiința adversităților de tot soiul („Am fost paria-n mijlocul țării mele”) și solitudinea, când mândră, când dureroasă, a geniului converg în mitul liric al damnării, al sorții potrivnice, căreia poetul i se sustrage prin proiecția demonică sau demiurgică a eului, prin înălțarea în zonele ideale ale artei, prin integrarea într-o natură vitalistă, frenetică, prin evaziunea în spații exotice sau timpuri apuse și în vis
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
datorită setei de putere și de glorie a oamenilor, în timp ce o analoagă degenerare, ce poate avea loc și în cetatea cerească, nu face obiectul cercetării autorului nostru. Cetatea pământească nu e totuna cu Statul pentru că toți membrii ei sunt destinați damnării eterne, în timp ce în cadrul Statului își duc viața și cei care aparțin cetății cerești. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (De excidio urbis Romae: M.V. O’Reilly, cu alte opere minore). Prima ediția a De civitate Dei a fost și una
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
echivalent al purității (Pur). Simbolului central al ninsorii, expresie a aceleiași aspirații, i se adaugă motive semnificative - moartea, târziul, iubiri învăluite în tristețe -, exprimând o stare de incertitudine și neliniște. Recviem pentru secolul meu se axează pe ideea poetică a damnării și pe unele motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea al unui bărbat mereu înșelat
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
univers liric” (Laurențiu Ulici) prefigurează o dimensiune complementară a poeziei lui S. Publicat după aproape două decenii, Îngerul exterminator (2002), sugerează încă din titlu altă viziune, s-ar spune oximoronică. Totuși fără modificări majore, dicțiunea poetică trimite acum la „retorica damnării”. Poemul e conceput ca „arc voltaic”, amintind iarăși de Lucian Blaga. Dominante sunt imaginile care vorbesc despre destrămare, dezechilibru, vinovată maculare și agonie, într-o dramatică încercare de reconciliere a contrariilor, ca în O moarte suntem: „Ești invocată/ Ori de câte ori ne
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
speța învinșilor și a inadaptabililor prezenți în scrierile începutului de secol XX, dar diferențiați de aceștia printr-o mai pronunțată introvertire, exprimată prin detașare de sine. Personajele trăiesc apatic un fel de drame mute, fără să se autocompătimească, fără sentimentul damnării; le suportă privindu-le cumva din afară, considerându-le parcă elemente ale normalității. În Mâine va fi luni, de pildă, un tânăr scriitor se înapoiază de undeva, cu trenul, într-o duminică, ros de plictiseală și mai ales împuns de
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
poetică decât cea a volumului de debut, evocă, de altfel, explicit „statuia vorbitoare”. Sub titlul Ritmuri între aici și dincolo, culegerea Kairos (1974) însumează piese ce comunică stări lirice fără disimulări. Fondul afectiv e o tristețe grea, un sentiment al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative, intermitent cu tușe de „creion” arghezian. Laitmotivul acestui lamento continuu
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
cu prefața lui Al. Macedonski, Nopți albe (1887, 1898), Zile negre (1888), Poezii (1892, 1897) -, afișând pasiuni răvășitoare, versurile nu fac decât să capteze, în discursivitate fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
aceasta, din cauza setei de putere și de glorie a oamenilor, și o degenerare analoagă ce poate avea loc în cetatea cerească nu face obiectul cercetării autorului nostru. Cetatea pămîntească nu e totuna cu statul, pentru că toți membrii ei sînt destinați damnării eterne, în timp ce în cadrul statului trăiesc și cei care aparțin cetății cerești. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (De excidio urbis Romae: M.V. O’Reilly, cu alte opere minore). Prima ediție a De civitate Dei a fost și una dintre primele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care încearcă să o definească în articolul următor, Eminescu și "misiunea" poeziei), a lui Ion Creangă (susține demersul pregnant imaginativ din Amintiri, dar și un "lirism de sorginte mioritică, o stare de grație catharctică și contemplativă", p. 61, și ideea "damnării" naratorului matur: "umorul de care s-a vorbit frecvent este tocmai sensul acestei damnări ce are ca suport ruptura dintre personaj și narator, ruptură pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p.
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
Ion Creangă (susține demersul pregnant imaginativ din Amintiri, dar și un "lirism de sorginte mioritică, o stare de grație catharctică și contemplativă", p. 61, și ideea "damnării" naratorului matur: "umorul de care s-a vorbit frecvent este tocmai sensul acestei damnări ce are ca suport ruptura dintre personaj și narator, ruptură pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p. 64), problema delicată a tradiționalismului și a modernismului în poezia interbelică (aducînd argumente dar
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem negreșit pe lumea cealaltă. Singura speranță posibilă ar fi că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar "omul", poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri De grâu nemișcat. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]