501 matches
-
Iar afară, acolo, viața curge liniștită, după cum îmi pare mie, continuându-și cursul firesc din care eu n-am cum să mai fiu parte. Sau poate chiar cursul acesta firesc al ei depinde de ceea ce voi face eu în locul acesta damnat? Ajung treptat acolo unde totul își are locul, acolo unde toate cunoștințele se îngemănează, în locul unde nimeni nu ar trebui să ajungă vreodată atâta vreme cât judecata sa rămâne întreagă și neafectată de boala fără leac a inconștienței... Abisurile camerei în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu e nicidecum ieșit din comun să mă aflu aici, după toate cele câte le-am făcut. Nu e mai puțin adevărat că numai o frumusețe stranie și o ispită de un romantism străvechi și fermecător ca al locului acela damnat, înnădită cu tinerețea spiritului meu, m-au putut conduce în templul masonic în care mi-am pierdut și eu cândva pașii, ce coincidență stranie!, în exact sala aceea a pașilor pierduți, unde nimeni nu intră decât pentru a muri dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
l-aș fi făcut, fără îndoială, o figură mai impozantă. Eventual era posibil să vedem în el un nou Prometeu. Era poate aici prilejul de a oferi o versiune modernă a eroului care pentru binele omenirii se expune chinurilor celor damnați. Întotdeauna e un subiect emoționant. Pe de altă parte, i-aș fi putut găsi motivația în influența relațiilor conjugale. Există zeci de feluri în care pot fi puse în pagină acestea. Un talent mocnit se poate dezvălui când cunoști pictori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-i spune a cui este cartea. “ Așa ceva nu se întâmplă decât o dată în viață, unui om dintr-o sută“. “Este unul din rarii poeți a căror viață s-a despărțit de poezia pe care o scrie. Poetul este doar un damnat precum macii care înfloresc doar pe calea ferată și sunt loviți necontenit de goana trenurilor, iar omul seamană cu un navetist cuminte care merge pe jos, puțin aplecat, să poată trece pe sub Lună...“(Laurian Stănchescu). Textele din “grupajul “De ce urâm
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
par a fi-ntâmplate cu secole-nainte ? / O, tu neant ! E chipul ce-n inimă-a rămas / Și care-a devorat-o cândva. Mi-aduc aminte ... ” Charles Baudelaire este reprezentat de un singur poem “Examenul de la miezul nopții” în care poetul damnat este tras la răspundere pentru ziua pierdută, prilej pentru a-și face un examen de conștiință autoironic, în stilu-i cunoscut. Secțiunea dedicată poeților de limbă spaniolă se deschide cu autorul tenerifean Coriolano Gonzales Montañez cu fragmente din lirica acestuia de
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
spre Lumea de Dincolo. Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ... Trăim în lumi paralele, presărate ici-colo cu oglinzi din care rar se reflectă imagini-tablou, labirinturi prin care intrăm inconștient. Șoaptele timpului ~ exorcizarea viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "- A whiter shade of pale... She said there is no reason and the
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
salveze visul ea lașă e în neagra a vremilor tăcere până în veci se-aude memoria Cetății cum n-a-ncetat în sine să creadă și să spere [76] Judecătorul iată apare în Cetate o fantomă străină pe turle luminând cine va fi damnatul Calul Troian sau Troia dar iată Calul este Judecătoru-n vânt [77] De sus de pe Cetate Calul judecă lumea dar se întâmplă iată că lumea se revoltă dacă noi ca popoare ființăm pe-ntinsul humei tu ești inexistența răstignită pe boltă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul era zi de zi pulbere, iar necruțătorii oșteni cântau cu voci dogite cântecele damnaților: Hai nevastă să te bat cu scândura de la pat sau Magdaleno spune drept cine te-a mușcat de piept, melosuri cu un puternic impact emoțional și erotic, adoptând cu un entuziasm molipsitor plăcutele obiceiuri ale locului. *** Clopoțelul de aur sună
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
chemat stele Calea sfântă să fie fulgi de nea Vin neamurile pe care le-ai făcut Și vor slăvi numele Tău minunat Că prea mult în cele rele am zăcut Caută spre mine și miluiește Dă tăria Ta slugii Tale damnat Să vadă păgânii cine domnește PSALMUL 86 Temelia lumii pe munții cei sfinți Porțile din Sion Domnul iubește Locul cel slăvit în spirite crește Ne naștem în el din ai noștri părinți De Roav și Babilon îmi amintesc Între cei
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
femei” - protagoniste ale cărții fiind și patru scriitoare vrâncene, Ștefania Oproescu, Nina Plopeanu, Mariana Rogoz și Mariana Vicky Vârtosu; a treia lansare de carte - inedită - a fost lansarea (prezentarea) celor două volume de proză semnate de Gheorghe Andrei Neagu, „Tabăra damnaților” și „Un securist de tranziție”. Acest autor, Gheorghe Andrei Neagu, s-a bucurat de o prezentare ca la carte făcută de prietenul și colegul de cenaclu al domniei sale, poetul Petrache Plopeanu. Cine vrea să se convingă, să acceseze you toube
BINECUVÂNTATA VACANŢĂ DE IARNĂ de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367033_a_368362]
-
explic mai jos, sau poate amândouă. Argumente întemeiate mă fac să revin ca ucigașul la locul crimei. Ele încap într-o sinoptică a deznădejdii (lui) de a nu fi (fost) înțeles. De a se fi simțit în permanență hulit și damnat. El era vinovat mai mereu, fără să fi fost lăsat să.și demonstreze nevinovăția sau poate zăloșenia și credulitatea în himere sistemice. Era, în tot ce făcea, un protest lucid față de mascarada politică a rânduielilor comuniste, cărora însă le întrezărea
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
-ncovoiat, Simțindu-mi trup murdar și despuiat, Târât prin ani din viața-mi de plebeu. Încerc să urc, dar sunt îngenuncheat De multele păcate și-mi e greu Să trec peste adâncul defileu Scobit prea mult în viața-mi de damnat. Tu, prea milos, adesea m-ai chemat Și Ți-am promis că vin, dar cum să fiu De sfânta Ta privire mângâiat, Când eu, biet om, am sufletul pustiu? Dă-mi, Doamne, timp, că mult te-am mâniat, Să mă
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
mai am inocența de copil, încă mă pot ruga pentru mântuire, încă pot alerga la Dannot să-i mărturisesc totul, iar el sunt convins că mă va salva, va găsi cine știe pe unde în rugăciunile lui soluția unei existențe damnate, antidotul, elixirul miraculos al purificării. Nu, Mephisto, tot tu ești cel care a trișat, și rămân la părerea că încă de la începuturi, crezi că Dumnezeu și-ar fi pierdut atâta vreme, crezi că Atotputernicul ar fi ratat șansa unei omeniri
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
alergând mereu și mereu în căutarea absolutului, confruntat cu năvalnicele intervenții ale simțurilor în aspirația celestă, căutând răspunsuri într-un ocean care n-ar trebui să fie al rațiunii, privindu-mă când ca pe un înger, când ca pe un damnat, căutând în ceilalți o confirmare înainte de a o căuta în mine însumi, ce refugiu deloc subtil al artistului, apoi ultimul Papă al omenirii, Nostradamus, iertarea pe care mi-o va oferi Jeanne la capătul drumului... Cu siguranță există ceva în
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
publicat în Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016. Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De bazalt spulberat, Trecând strigătul primitiv Prin filtrul insipid al civilizației. Am fost. Suntem. Vom fi. Copiii cu glasuri sparte ai infinitului. (Foto: Wikimedia) ... Citește mai mult Emoții pierduteAle trecutuluiImortalizate în
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
căzut”, dintre cei numiți în Biblie „ Fiii Cerului” ( Geneza idem, vezi și Cartea lui Enoch, Epopeea Enuma Eliș, tablele de lut ars din Sumer descifrate de Zecharia Sitchin ș.a.)- este cert că Femeia a fost stigmatizată ca o ființă secundară, damnată astfel a fi supusă bărbatului ( roabă, țiitoare, amantă, obiect al plăcerii, accesoriu al hedonismului în diversele spații culturale ale civilizațiilor). Poate că în primitivism, a predominat o eră îndelungă și Femeia Mater, Geea, Matriceală, așa zisa Venus, care era consacrată
PSEUDO-ESEU: RECAPITULARE DESPRE FEMEIE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348168_a_349497]
-
nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De bazalt spulberat, Trecând strigătul primitiv Prin filtrul insipid al civilizației. Am fost. Suntem. Vom fi. Copiii cu glasuri sparte ai infinitului. (Foto: Wikimedia) Referință Bibliografică: IMPERFECȚIUNE / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe
IMPERFECŢIUNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350215_a_351544]
-
intimități cu băieți mai mici, pe care i-a corupt, fără a deveni însă homosexual. A scris și câteva poeme în care își descria trăirile halucinante, se simțea un Oscar Wilde sau un Rimbaud al timpurilor prezente, un tânăr artist damnat și adept al hedonismului, un înger care a căzut spre a se transforma în demon. Acest mod de viață l-a costat, s-a îmbolnăvit de nervi și a început să sufere de insomnie, iar apropiații puteau constata că fața
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
fără răspuns. Mai bine să soarbă din paharul cu băutură și să își imagineze, printre prizele de hașiș, cum diavolul face dragoste cu Alina, iar el privește... privește... precum un voyeur ratat al zilelor noastre, la fel de trist ca Poe, la fel de damnat ca Rimbaud... Iar încununarea acestei noi existențe a constituit-o întâlnirea cu Silvia, o tânără ingenuă și inocentă, copie fidelă, însă la genul feminin, a copilului curat, cu sclipiri de cristal în priviri, care fusese odată... Silvia se îndrăgostise de
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
auzisem că iese cu un tip, nu-l cunoșteam pe acela și, în plus, nu avusesem nicio reacție violentă la aflarea veștii, fusesem cel mult descumpănit. Care era, până la urmă, adevărul? ...Să fugi. Să fugi ca un sălbatic, ca un damnat, temându-te nu numai de lege, de ceilalți și de judecata lor, dar chiar și de tine însuți. De propriul labirint fără ieșire, de propriul puzzle indescifrabil, de propria cetate inexpugnabilă. Să fugi la infinit, să nu știi dacă la
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
atrăgându-mă într-o capcană ce semăna cu o pânză de păianjen perfectă. Cine sunt? De ce drumul meu prin lume se aseamănă unui labirint? Cât timp voi mai rătăci astfel, etern poet al trecerii prin Purgatoriu, suflet când binecuvântat, când damnat? Rătăcesc tot mai departe, călător prin lumi imaginare, trubadur al neantului și al absurdului, scriitor aflat în căutarea enigmatică a propriului destin... M-am întrebat deseori dacă cineva știe cu exactitate ce este viața pe Pământ și ce reprezintă cu
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
momente, lui Rashid i se părea că are în față o ființă de-a dreptul diabolică. Mai abilă decât el, marele șah care stăpânea peste tot și peste toate... Și când se gândea că totul pornise de la nesăbuita, interzisa și damnata pasiune care îl cuprinsese la majoratul Rashiei... A pufnit furios și a ieșit din încăpere. Soraya (care s-a retras apoi în bibliotecă pentru a citi din nou) a fost grațiată încă o dată. Cinci. Treptat, suveranului, care fusese destul de ponderat
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
pe fereastră, contemplând o lume care nu mai era și a sa. Nebunia, moartea, sinuciderea. Nu, avea prea multă mândrie pentru a se sinucide. Dar trebuia, totodată, și să primească un răspuns. În fața acestui chin sfâșietor, în fața acestei sorți de damnat, Dumnezeu ce are de zis? Fiindcă Dumnezeu l-a creat pe om. Și el, Virgil, era un simplu om, care se adresează unei instanțe superioare. “Cunosc frământările tale”, a auzit o voce adresându-i-se cu blândețe. “Dar fii sincer
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Se va vinde mult mai prost decât o nuvelă porno. Atunci, să mă întorc în peisajul zilnic. Anost. Fad. Trecător. * Beția simțurilor... Magia culorii. Când le trăiești, ai cu adevărat impresia că plutești către infinit. Apoi? Reîntors în prizonieratul de damnat, kafkian, vei căuta o nouă porție de stimulent artificial, de drog menit a-ți întreține iluzia. Mai mult și mai mult... Până te va acapara total, cerând o doză și mai puternică, fără a te putea, însă, elibera. Nu. Dimpotrivă
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]