295 matches
-
clocotul globalizării economice și informaționale care ștersese toate granițele naționale. Cele câteva răbufniri naționaliste, precum cea iugoslavă, ar fi putut fi luate în derâdere dacă nu ar fi fost scăldate în sânge. Dar iluzia globalistă a fost maculată cu orori dantești, chiar la debutul noului mileniu de mișcarea teroristă anticapitalistă, inspirată de religia islamică. Teroarea, care amintește de cruzimile hasasinilor ismailiți din secolul al XII-lea, s-a extins la nivel mondial și nu pare să dea semne de liniștire în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici când și nici cum să-l fi școlit pe aventurierul ei soț, care a lipsit de acasă cel puțin două decenii. Nausicaa este, în poem, o ființă grațioasă semănând cu Beatrice; dar n-a stârnit în inima laertianului furtuni dantești, fiind o simplă „piesă de decor” în feeria destinului. Nici un exeget homeric nu i-a putut decripta semnificații formative blândei Nausicaa. Circe, vrăjitoarea cu farmece neliniștitoare, cu care Ulise este silit să împartă patul, a avut asupra lui o influență
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
erotică. Sânii sunt depărtați, mâna atinge ușor coapsa, "trupurile sunt cuprinse de un tremur anxios, ca și cum s-ar simți neputincioase să realizeze indisolubila uniune dorită de suflete". "Porțile iadului" au necesitat aproape douăzeci de ani, s-au inspirat din "Infernul" dantesc, o parte dintre personaje devenind, ulterior, lucrări independente ("Fugit amor", "Danae", "Torsul Adelei", "Femeie ghemuită"). Corpul uman, în special cel feminin, a fost un templu pentru Rodin, care a învăluit femeia într-o privire plină de voluptate și admirație, a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
are un regim incredibil de blând, deoarece deținuții nu sunt înfometați sau obligați la munci epuizante. Asta face din ea doar "primul cerc" al infernului sau "anticamera" sa, rezervată intelectualilor omologii poeților și filosofilor Antichității din primul cerc al Infernului dantesc. Despre ultimul cerc al infernului concentraționar vorbește mai ales Varlam Șalamov în Povestirile din Kolîma, cel care într-o scrisoare adresată lui Soljenițîn afirmă că "lucrul cel mai teribil, cea mai mare osândă este aurul, munca la minele de aur
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Odiseea, cât și cu Divina comedie, cu deosebirea că această călătorie nu duce nici spre casă, nici spre paradis, ci spre degradare și spre ultimele cercuri ale infernului. Autorul își construiește traseul călătoriei în lumea infernului concentraționar după modelul periplului dantesc în infern, luându-și drept călăuză diferite personaje care guvernează această lume: "Acum, Virgiliul nostru va fi sârguincioasa discipolă a lui Vîșinski, Ida Averbah"231. În prezentarea pe care o face condițiilor în care s-a construit canalul Moscova Volga
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a noilor "sovietisme" și, de asemenea, a propriilor cuvinte nou formate. Sintaxa maleabilă și expresivă, utilizând avantajele gramaticii ruse, își permite uneori mari "libertăți", dar nu pierde niciodată naturalețea și nu trece în extravaganță 254. (trad. a.) În acest periplu dantesc prin infernul concentraționar este atras și cititorul. Soljenițîn alege să se adreseze în permanență cititorului, deoarece știe că toate cele povestite sunt foarte greu de înțeles și că este nevoie de implicare. Îl obligă să participe afectiv printr-un efort
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de hibridările cele mai ciudate, de ironiile cele mai mușcătoare. încercând să conducă cititorul în sensul inculcat de el, Cantemir îi sugerează acestuia posibilitățile interpretative și, pentru atingerea acestui scop, nu renunță la nimic: ființe straniu metamorfozate (ca în infernul dantesc), viziuni fantastice, demne de Bosch, imagini de coșmar, terifiante, care-ți îngheață pe buze surâsul provocat de sminteala lumii. Purtându-și “cheia” cu ea, prin “scara numelor tâlcuitoare”, Istoria ieroglifică lasă să intre în spațiul ei fictiv pe oricine are
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
să aducă dreptatea, să-i elibereze pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi, nimeni nu crede În acest deznodământ, care pare mereu artificial. Dar dacă tratăm subiectul ca pe o alegorie spirituală și ne aflăm În purgatoriul dantesc, acest episod corespunde cu ieșirea din tunel la lumină. Soluția noastră a fost ca alaiul eliberator al Guvernatorului să fie Însoțit de heruvimi. În ultimele minute ale operei părăsim o realitate și intrăm În alta. Intrăm În mister. Alte porți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
multe "campanii diplomatice" și, de la 1 martie 1990, am redevenit DIPLOMAT! "Privind înapoi cu mânie", descopăr și eu, ca miticul Orfeu, din Dosarul de la securitate, ce peisaj de infern am lăsat în urma mea. Revin deci la Dosar și la "bolgiile dantești" ale sale. Fiind vorba de o structură militară și ce structură! -, Dosarul e împărțit riguros pe "secțiuni", fiecare purtând specificația: REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA MINISTERUL DE INTERNE A R H I V Ă FOND INFORMATIV Dosar Nr. Vol. Nr. Privind Data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
marelui flo rentin și introdus În lucrările comentatorilor imensei și stu foasei capodopere, mândrie a geniului omenesc. A revizuit așadar, Împreună cu Coșbuc, traducerea acestuia cu mari lipsuri, cum am spus, dar cu o superioară Înțelegere și afinitate spirituală cu tragicul dantesc, cu ciudățeniile, obscuritățile, Întortocheturile de stil, Îndrăznelile verbale și sintactice ale Comediei; l-a Îndemnat pe poet să continue traducerea, iar după moartea acestuia a completat-o cu ter ține Întregi, versuri sau frânturi de vers traduse de Emanoil Bucuța
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
culmea de calcar argintiu sub care stă pitit Balcicul; cum și pe cei care n-au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te Întâm pină, ca niște duhuri ale morților, popândăi În panică și placide broaște țestoase, și pe care, tot coborând și urcând, descoperi dintr-odată golful senin și primitor, cu copaci ombeliformi, ca În insulele Sudului Îndepărtat, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apoi de redactor la postul național de radio înființat la 1 noiembrie 1928. În această perioadă, V. Voiculescu devine un îndrumător competent și apropiat al tinerilor poeți: Virgil Carianopol, George Sbârcea, Magda Isanos etc. Finalul studiului este un cutremurător tablou dantesc și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
G. socotea a fi lucrarea lui de căpetenie, tălmăcirea Infernului lui Dante. Efortul său a fost de a nu trăda înțelesurile poemului, de aceea versificația originală suportă, în versiunea pe care o încearcă, o tratare mai lejeră, în care terținele dantești nu sunt păstrate. Vocația lui G. este însă aceea de povestitor. Natură sentimentală, el se înfățișează în primele sale nuvele ca un romanțios, stăpânit de reflexe livrești. Amoruri răvășitoare, nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Își dă În petec. Și nimeni, atunci, nu Înțelege! Și alții, și alții, spirite dramatice, suferinde, contosionate precum sclavii lui Michelangelo de la Galeria dell’Academia din Florența, siluete privite cumva „de sus” de noi, azi, viețuind parcă Într-o bolgie dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înșine, vrând-nevrând și uneori În forme extrem de neașteptate. Eul nostru - sau eurile noastre! -, de care a fost vorba de câteva ori În aceste scrieri, este, nu-i așa, unul dintre acei magistrați care, asemenea unui Radamantes sau Minos al Infernului dantesc, ține „județ” grav și definitiv În orele cele mai neașteptate ale nopții sau În situațiile cele mai „nepotrivite”, mai „neașteptate” ale vieții noastre, ale acelui „diurn” care ne aruncă, Împinge și Împotmolește În formele cele mai previzibile, abrutizante, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
între ele, astfel încât întregul să se articuleze unitar. Lirica lui C. l-a entuziasmat pe Tudor Arghezi, care în 1947 se oferise să-i scrie prefața pentru un posibil volum antologic. G. Călinescu îl considera „un echivalent în poezie al dantescului Goya”, iar Nicolae Manolescu îi socotește poezia ca fiind vocația „probabil cea mai temeinică”. SCRIERI: Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie, București, 1946; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Fiul lunii, pref. Dinu Pillat, București, 1969; Haina de brumă. îngr. Ion Lazu, pref. Cornelia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
Prin orbire este anulată vederea constrânsă de marginile percepției comune, redobândirea ochilor, uscați uneori, aducând sondarea panoramei dată de cunoaștere. Crucea (simbol solar) formată de cele trei drumuri și cărarea dinspre profan recomandă celor puternici un singur traseu, cu amendamentul dantesc, pregătitor. Drumul este similar cu cel al dalbului de pribeag din cântecele ritual ceremoniale, pentru că include „escala” în tărâmul morților. Mezinul nu mai vine înapoi același, ci un altul (Mircea Eliade), inițiat. Drumul ales este similar cu cel al mezinei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
umană, nici o construcție fizică, morală sau ideatică nu ar mai fi posibilă. (Ca moto al amplului meu poem epic Drumul la zid, o traversare greoaie și insistentă a „absurdului individual și ideatic”, am așezat, nu Întâmplător, ultimul vers al Infernului dantesc: Quindi uscimo a rivedere le stelle! Și aceasta a fost pentru mine, de-a lungul Întregii mele perioade formative, puberale, adolescentine și postadolescentine - vreo două decenii, cele mai lungi și mai turmentate ale carierei mele! - Învățătura și pilda Înaltă, estetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
MAIORESCU Țara pe care o înfățișează această poezie are un vădit aer hermetic. E un Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere nerelevabilă, cu sentimentul unei catastrofe universale. Mișcarea poeziei este dantescă și jalea a rămas pură, desfăcută de conținutul politic [...] După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
cel mai adesea oameni nevoiași aflați în căutarea unor haine încă utilizabile sau a unui aparat de radio care să poată fi reparat. Periferia începe aici, odată cu piața de vechituri Saint-Ouen. La est de poarta Clignancourt, peisajul devine și mai dantesc. Pe bulevardul Ney, trecînd pe sub liniile Gării de Nord, printr-un pasaj subteran puțin îmbietor, se ajunge la poarta La Chapelle. Spre periferie spațiul devine straniu, lipsit de locuințe. Prezența unui vehicul al organizației Médicins du Monde, unde se distribuie seringi și
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
turcovenețiano-iberic, exotism nomenclatural, topografic și onomastic..." Exotismul este nota definitorie și a liricii lui D. Bolintineanu din epoca premergătoare Junimii; I. Catina încordase "o mică liră și filantropică și revoluționară" ; Baronzi făcuse dovada "unei modernități destul de curajoase" prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era "un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești" , notabil fiind la el "realismul intelectual". Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ale apei. Peisajul ostil al Siberiei, detaliile tumultuosului fluviu asiatic Obi sau ale afluentului acestuia, Irtiș, în fine, vegetația tundrei, deopotrivă austeră și exotică, sunt tot atâtea elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
picioare parcă nu erau ale ei și parcă se înfipseseră în picioare ca niște cuțite". Rapid, se încatenează o altă scenă, de dată mai recentă, consumată într-un tren. Peisajul, înregistrat cu acuitate maladivă de eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
note de straniu se găsesc abia în partea a doua, când, într-o conversație dintre cei doi oaspeți sus-menționați, ultimul îi mărturisește primului aprehensiunile difuze care se trăiesc în proximitatea luxuriantă a unui decor silvan. Nu lipsesc de aici tușele dantești: "Pădurea te sperie chiar pe d-ta, care ești tânăr luminat, fără superstiții. E o groază de care nu scapă nimeni. Prea multe vieți vegetale și prea seamănă mult arborii bătrâni cu oamenii, cu trupuri omenești mai ales...". Capitolul următor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tare, narcotic al măciuliilor lăptoase, oamenii se dedau unor excese sexuale descrise detaliat, uitând, în mijlocul orgiilor, să-i mai onoreze pe cei decedați. Morții, înfuriați că nu mai primesc hrana colivei, își pregătesc atunci răzbunarea, într-un tablou de respirație dantescă, precum puține sunt în literatura română: "Trei sute de morți, slăbiți de post îndelungat, dar însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau acolo ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite [...] și își holbau orbitele goale, pline
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]