232 matches
-
veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă întreb cutremurat. Răspunsul însă vine îndată din gura unui slujbaș domnesc, care - după o răpăială de darabană - a glăsuit cu voce ridicată: „Măria sa vodă împreună cu sfatul său a osândit la spânzurătoare pe Buzdug tâlhar de drumul mare! Cine a face ca el ca el să pățească!!! Mâine în zori va fi ridicat în ștreang!!!” Toți cei de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Încolo, bună pace!” Așa-i el. Curios nevoie mare! Până la malul iazului am mers în tăcere. Odată ajunși, călugărul a așezat oala cu zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina unei sălcii. A luat apoi traista cu cărțile privind istoria Iașilor și a așezat-o la îndemână... Astăzi mă bate gândul s-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dar când l-am terminat, mă simțeam tot ca naiba. Așa că am mai băut un pahar. Și-ncă unul. Am stat acolo, nervoasă și nefericită, evitând să-mi intersectez privirea cu cineva, implorând timpul să treacă mai repede și bătând darabana cu degetele pe masa acoperită cu o mușama de plastic. Din când în când, așa cum soarele apare de după nori, îmi aminteam că în scurt timp aveam să fiu mândra proprietară a unei impresionante cantități de cocaină. Poate. Gândul ăsta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi fuseseră atribuite - nu-mi prea stimulau imaginația. Asta ca să mă exprim elegant. Aveam să-mi asum o poziție mai autoritară atunci când aveam să editez cărți aduse de mine. — Deci te-ai lămurit cu totul? m-a întrebat Dawn, bătând darabana pe masă cu capătul creionului. — Cred că da. Dacă am întrebări, ar trebui... La unele întrebări îți poate răspunde Graham. Dar, sincer vorbind, toate informațiile pe care le avem se găsesc în dosarele alea. Mult noroc, Claire. știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cele două cărți la care ținea cel mai mult. Habar n-ai despre ce vorbești. Dumnezeule. Ai fost nominalizat dată la Premiul Național al Cărții și dintr-o dată crezi... Vivian a căzut într-o tăcere necaracteristică. Unghiile lungi băteau, super-agitate, darabana pe birou. Ritmul era un staccato precis de mitralieră. Vivian îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi plătit imediat ce este fezabil și omenește posibil. Mă opresc și‑mi trag sufletul. — Ați terminat? întreabă John Gavin, încrucișându‑și brațele. — Îmm... da. Mă uit la Suze pentru confirmare. Da, am terminat. Se lasă liniștea, în timp ce John Gavin bate darabana în masă cu stiloul ceramic. Apoi ridică privirea și zice: — Nu. — Nu? Mă uit la el perplexă. Nu... pur și simplu nu? — Pur și simplu nu. Își împinge scaunul înapoi. Așa că, vă rog să mă scuzați... — Cum adică nu? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În această sală rece unde autoarea și semnatara scrisorii, așezată, Înfășurată În lințoliul melancolic care Îi este uniformă istorică, cu gluga dată peste cap, meditează la ceea ce s-a Întâmplat, În timp ce oasele degetelor sale, sau degetele sale de oase, bat darabana pe tăblia mesei. Se surprinde un pic dorind ca scrisoarea trimisă din nou să-i vină iar returnată, ca plicul să poarte, de exemplu, indicația de lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută, pentru că asta, da, ar fi o surpriză absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și vorbi cu oarecare ezitare. „Nu, domnule comisar, domnul acela a vorbit de o carte pe care voia s-o scrie, dar În mod vag... Cum? Amândoi? Acum? Îmi notez adresa”. Puse receptorul În furcă. Rămase tăcut câteva clipe, bătând darabana pe birou. „Deci, Casaubon, scuză-mă, fără să mă gândesc te-am vârât și pe dumneata În asta. Am fost luat prin surprindere. Era un comisar, un anume De Angelis. Se pare că colonelul locuiește Într-un soi de pensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bani, cum o știi, să se-mprumute pentru noi, măcar de o sută de lei. Vedem mai pe urmă cui, când, cum, sub ce formă și din ce dracu-i vom înapoia. Dacă-i vom înapoia... Drept răspuns, Poetul bate darabana în masă și râgâie, profund și sictirit, picat subit pe gânduri. Cam pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mărșăluia în sens invers cu cel al trenului. La un moment dat, trupa a pornit să se răsfire ca o turmă de oi în care au dat lupii. Într-o clipită, toți se aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană a zguduit plafonul vagonului, totul însoțit de huruit de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-o audă însă. Mintea îi era plină de imaginea Dochiței, iar în urechi îi băteau darabana vorbele ei: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei! O să te ajute Dumnezeu”. Să-ți pun ceva de mâncare, Toadere - a continuat să vorbească Maranda, sculându-se de pe cuptor... Toaibă s-a așezat în fața blidului cu mâncare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiind, am fost și eu internat de 2-3 ori cu boli specifice copilăriei. În ziua următoare primim musafiri diferiți, dăm și primim telefoane în țară și în străinătate, la prieteni și rude. Luni, 17 aug. 2009. Mariana, însoțită de Vrony Darabană pleacă cu o mașină într-o excursie de trei zile la Piatra Neamț, fiind găzduite de colega lor, Doina Teodoru, cu vizite la mănăstirile din jur - și revenire seara la Piatra Neamț. Înaintea plecării spre Piatra, în timp ce stăteam la o cafea sub
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nimic mai tare decât multivitaminele. Chiar și pe-astea le uitase acasă, așa că nu luase nimic în ultimele trei zile. Dar o schimbare atât de mică n-avea cum să fie de vină pentru criza de acum. Degetele sale băteau darabana pe gresia cenușie a mesei. Le privea cum tastează, de la șaizeci de centimetri distanță. Un hotot de râs gâlgâi din stomacul lui încordat, învăluindu-l. Își luă mâinile care tastau și le cuprinse una într-alta. Diagnosticul îi sărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El se uită la ceas, apoi porni motorul. Nu mai avea mult timp ca să-l întrebe. —Robert? Crezi că pe atunci chiar mi-era nesuferit? Știi tu. Un fel de chestie ascunsă... Robert bătea darabana în volan. —Sincer? Nu era nimic ascuns. Ea izbucni, apoi lăsă capul în jos. —Păi, vezi? Asta face parte... Acum nu mai pot să spun că mi-e nesuferit, așa cum e. Chiar... nu mă mai deranjează. Ființa asta care... —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape imposibil) pe un continent mai însorit, cum ți-ai cîștiga pîinea? Curățînd parcurile publice? — îmi voi vizita prima pacientă și pe nimeni altcineva, zise Lanark pe un ton scăzut, pînă cînd ea nu mă va mai dori. Ozenfant bătu darabana pe fața de masă. Fața îi era inexpresivă. — Doctore Lanark, ce-o să te faci cînd n-o vei recupera pe Euridice? — Sînt prea neștiutor să-ți pricep bancurile, Profesore Ozenfant, spuse Lanark ridicîndu-se și plecînd de la masă. Era supărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe nărăsuflate și spuse: Credeam că funcționezi ca lift, Gloopy. — Nu face să te ocupi prea mult de același lucru. Ce dorești? Sex, asta e? — Nu, nu numai sex, ceva mai delicat și mai obișnuit. Gloopy se încruntă și bătu darabana pe masă. — Trebuie să-mi explici mai clar. Gîndește-te bine. Bărbat sau femeie? Cîți ani? Ce postură? — Doresc o femeie care m-a cunoscut și m-a plăcut odată și încă mă place. Vreau să mă ia în brațe încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsăm noi... Avem în schimb un atu puternic! Dispunem de viața bătrânilor. Nu e tocmai fair-play, dar împrejurările excepționale ne obligă la un joc mai puțin elegant. ― O ticăloșie! ― În locul dumitale aș gândi exact la fel. Raul Ionescu oftă. Bătea darabana pe marginea mesei privindu-l lung. ― O să ți se pară cinic probabil, dar rahatul în care sîntem nitrați până în gât nu ne îngăduie să fim milostivi. Florence reuși să articuleze printre suspine: ― Să nu te gândești la noi, Sandi, sîntem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Națională sau în lună. Aceasta făcând abstracție de faptul că pe nefericit l-ai fi putut agăța în orice capcană unde zumzăie fluturi albaștri. Oamenii dumneavoastră mă caută de șase luni. Cât timp puteam să mă ascund? ― Mda... Cristescu bătea darabana pe masă. Știa că inginerul nu minte, știa că are dreptate, știa cât de atent "lucrează" Melania Lupu și totuși se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după ce-am șters rachiul care-mi cursese pe piept, i-am zis încet, aproape în șoaptă: "Ești o cățea. Dar nu-i nimic, mie îmi plac cățelele". M-am pomenit în întuneric, un întuneric lăptos, ascultând ploaia care bătea darabana pe un acoperiș de tablă. Eram la închisoare iarăși? Acolo ascultam uneori, astfel, ploaia. Sau visam? Neștiind unde mă aflam, mă temeam să fac vreo mișcare ca să nu mă dau de gol. Între timp ploaia curgea din ce în ce mai tare lovind în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult și să devin plictisitor. Încep apoi distribuirea volumului celor prezenți, având deja înscrisă data lansării și semnătura mea, câștigând astfel timp pentru partea finală de destindere. Într-un anume moment a rostit un scurt și înflăcărat cuvânt prof. Veronica Darabană, colega de promoție a fiicei mele, accentuând prezența pe coperta acestui volum a unui buchet de lăcrămioare, făcând aluzie la faptul că, anual, îngenunchez în fața frumuseții acestor flori, le culeg cu răbdare grupându-le în buchete de câte 51 de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a durerii! Cum s-ar zice, mi-am pierdut toți colegii de promoție, rămânând singurul supraviețuitor dintr-o generație predestinată sacrificiului în război și apoi a vremurilor vitrege prin care ne-a fost dat să trăim. La sugestia prof. Veronica Darabană, Mariana mă determină să consult un neurolog - dr. Ion Negoiță, un reper al profesionaliștilor în halate albe. Iau legătura telefonică, își consultă agenda de lucru și-mi promite vizita la domiciliu câteva ore mai târziu. A venit cu exactitate matematică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
clipească din ochi că vor binele și fericirea țării, dar e vădit că urmăresc propria fericire a lor și a urmașilor lor... ce vor huzuri în bogăție vinovată! Joi, 2 septembrie 2010. Pentru astăzi de dimineață, Mariana însoțită de Vroni Darabană va face o vizită la Piatra Neamț ca s-o vadă pe colega lor de clasă, după intervenția chirurgicală salvatoare, a renumiților chirurgi cardiologi de la Târgu-Mureș, care i-au redat încrederea în viață. E vorba de Doina Teodoru. Altădată în situații
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ani? Bătea în continuare cu unghiile în birou. Da, de ce? — Dacă merge la piscină, trebuie să îl însoțiți. — În regulă. Bătea în continuare în birou. Alex îi întinse cardul de credit și el îl trecu prin aparat, tot timpul bătând darabana cu cealaltă mână. Începea să o calce pe nervi. — Pot să vă întreb de ce faceți asta? El începu să cânte pe un ton monoton: — Probleme pe unde mă duc, probleme pe unde-am fost. Bătu ritmul în birou. Pentru că „problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a avut o revelație: putea să-i spună fetei ei „Amy“ de acum Încolo și, În chip de ceremonie de botez, i-a trimis fetiței o sărutare. La intersecția următoare au așteptat ca semaforul să se facă verde. Rose bătea darabana cu degetele În volan, acompaniind-o pe Gloria Estefan. No modern love for me, it's all a hustle What's done is done, now is my turn to have fun. * Mustafa a așezat cele câteva lucruri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]