326 matches
-
aceasta din urmă, și în primul rînd munca, poate acoperi subzistențele și genera prosperitate. Acumulările monetare devin virtuale fără această bază. E suficient un crah monetar și totul dispare ca un fum. Căutarea profitului de dragul profitului, într-un soi de "darwinism economic", părăsește sfera socialului, or, ținta economicului e în social. Nu e suficient să produci, trebuie să și vinzi, iar pentru aceasta trebuie să existe o cerere solvabilă, trebuie să existe bani "reali". Aceștia nu trebuie să facă obiectul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unor state și private, dar ele nu sunt încadrabile în schema fascist-corpo-ratistă. Apoi ideologia acestor radicali nu e una propriu-zisă, ci mai curînd o religie interpretată și instrumentată într-un sens fundamentalist, "talibanic". Lipsește teoria "omului nou" sau a "supraomului", "darwinismul social", fiind prezente în schimb multe arhaisme, absolutisme și obscurantisme specifice mai curînd epocii feudale, în Europa cel puțin. Apoi, iarăși spre deosebire de fascism, nu există, nici măcar în Iran, Siria sau Arabia Saudită, un monopol asupra informației sau un monopol asupra economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
privire fugară din viața sa este ironica reinterpretare fizică și alegorică a aceleiași grădini edenice pe care o prețuise cu patru luni mai înainte" (1994: 61). Cred că nuvela suportă cel puțin o interpretare alegorică. Ea se bazează pe insolitul darwinism metafizic al autorului: conform acestei intuiții, omul, ca apex al evoluției materiale din biosferă, a atins frontiera posibilităților de expresie ale vizibilului grosier (chiar dacă rafinat de inteligența creatoare). În consecință, el trebuie să facă loc acelei ființe mai subtile, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ale dimensiunii umaniste a antropologiei, precum și la antropologi care susțineau rolul fundamental al culturii și al sacrului în viața socială. (Idem., p. 433) Enunțul că "științele politice seamănă mai degrabă cu un bazar aleatoriu" (Idem., p. 437), completat cu influențele darwinismului, teoriei einsteiniene a relativității, ale psihanalizei și sociobiologiei, s-a încheiat cu încă o constatare demobilizantă pentru un tânăr care ar vrea să le studieze: Nu există o știință socială ca o știință arhitectonică. Există doar niște părți fără un
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
încurajat voluntarismul și violențele. Temătorii, contemplativii, ezitanții, emigranții respinși au îngroșat rândurile social-exclușilor. Poziții ca cele de mai sus au fost promovate cu două secole în urmă de preotul anglican Thomas Robert Malthus (1766-1834). Apoi le-a reluat în termenii darwinismului social filosoful Herbert Spencer (1820-1903). Parțial, economistul J. M. Keynes în secolul al XX-lea a generat unele succese cu astfel de idei. Dar când pensionarii, șomerii, boschetarii se revoltă, atunci fie se trece la "populismul" unor compromisuri, fie la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tolerate, analizate și promovate cel puțin ca ipoteze, în Vest. Prin contagiuni intelectuale și mai rar prin construcții proprii, în Est s-au depășit anevoios tendințele ortodoxiste ale secolului al XIX-lea de gândire hegeliano-marxistă, iluminism, antropologie feuerbachiană împletită cu darwinism și alte "naturalisme". Crizele repetate ale capitalismului nu au oprit comerțul și alte schimburi bine controlate dintre țările celor două sisteme. Din aceste schimburi au câștigat tot cei dintâi, deoarece ei nu vindeau produsul nou, de pe banda de producție cotidiană
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
explica proiectul, a imperfecțiunilor adaptării viețuitoarelor la condițiile în care trăiesc. „Deplasarea descendentă a acțiunii, de la o divinitate cu țeluri binevoitoare la interesul propriu amoral al organismelor - nota Stephen J. Gould - încorporează aspectul cel mai distinctiv și mai radical al darwinismului.“ Imaginea lui Darwin asupra lumii vii a evoluat, așadar, cu trecerea timpului, spre una care poate fi caracterizată drept antipodul celei pe care o propunea teologia naturală a lui Paley. Darwin a ajuns să privească natura drept arena unei competiții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
atribuie modificarea speciilor exclusiv selecției naturale, ultimul cuvânt al autorului este cel formulat astfel: „Sunt convins că selecția naturală a fost mijlocul principal, dar nu exclusiv de modificare.“ Este sensul în care Darwin și-a numit teoria „teoria selecției naturale“. Darwinismul secolului XX, în configurația pe care a primit-o prin așa-numita „teorie sintetică a evoluției“, s-a sprijinit în primul rând pe realizările unei științe necunoscute lui Darwin, genetica. Sinteza care a fost înfăptuită în anii ’30-’40 ai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
paleontologii darwiniști, consecințe ale distrugerii verigilor intermediare. Lungi perioade de stază (stasis) sunt „punctate“ de perioade scurte de prefaceri, care sunt rapide la scară geologică. Unii cercetători ai evoluției speciilor au contestat că noua interpretare ar reprezenta o îndepărtare de darwinismul strict. După ei, acceptarea „echilibrelor punctuate“ nu ar reprezenta decât o expresie mai clară a ideii că evoluția speciilor are loc în mod treptat în timp biologic și brusc în timp geologic. Nu aceasta a fost și părerea celor care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de la gene până la specii. Dată fiind dezvoltarea pe care au cunoscut-o până în zilele noastre discipline ca biologia moleculară, genetica sau ecologia, este firesc ca înțelegerea acțiunii selecției naturale să difere de cea pe care a putut-o avea Darwin. „Darwinismul strict este o teorie cu un singur nivel pentru interpretarea bogăției ierarhice a naturii. Critica majoră a celor ce susțin astăzi existența unor niveluri ierarhice ale cauzalității reprezintă, prin urmare, o provocare fundamentală pentru un postulat esențial al sistemului lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
faptice. Iată și concluzia lui Gould: „Dacă cauzele și mecanismele declanșatoare de extincții în masă se dovedesc a fi generale sau cel puțin predominante în frecvență relativă, atunci acest fenomen macroevolutiv va reprezenta o provocare pentru premisa extrapolaționistă crucială a darwinismului, dovedindu-se mai frecvent, mai rapid, mai intens și mai diferit în efecte decât poate permite biologia darwiniană (și geologia lui Lyell).“ Ceea ce distinge, în primul rând, abordarea lui Gould și Eldrege față de cea a cercetătorilor evoluției care își prezintă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de tipuri de organisme atât de diferite unele de altele, încât fiecare tip poate fi socotit o încrengătură separată. Gould subliniază că de atunci evoluția vieții pe pământ nu a produs tipuri fundamental noi de organizare. Armonizarea acestor descoperiri cu darwinismul ortodox al epocii s-a izbit de mari dificultăți. O apreciere asemănătoare poate fi făcută cu privire la acele schimbări ale ambianței care au produs dispariția dinozaurilor și a aproximativ jumătate din animalele marine nevertebrate, precum și dezvoltarea explozivă a mamiferelor care i-
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
diferite medii culturale, filozofice, teologice și științifice, cu teoria lui Darwin au fost asociate lucruri dintre cele mai diferite. Iată doar câteva indicații în acest sens. Oameni a căror viziune asupra lumii este modelată de mari tradiții religioase pot percepe darwinismul drept un atac îndreptat împotriva convingerilor lor fundamentale. Cercetătorii și filozofii care văd în lumea vie în primul rând armonia și expresia unei tendințe lăuntrice spre perfecțiune crescândă vor fi izbiți și contrariați de explicația darwiniană a adaptării ca rezultat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vedere că noile cercetări ar fi infirmat teza lui Darwin potrivit căreia selecția naturală reprezintă mecanismul principal al evoluției. În ultima sa carte, publicată în 2004, Ernst Mayr scria: „Deși Darwin a prezentat cu multe detalii principiile de bază ale darwinismului în 1859, în Originea speciilor, au fost necesari încă 80 de ani pentru ca biologii să accepte pe deplin darwinismul.“ Expresia „pe deplin“ semnifică aici acceptarea selecției naturale ca principal mecanism al evoluției. Observația importantă este că ascendența comună și selecția
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
În ultima sa carte, publicată în 2004, Ernst Mayr scria: „Deși Darwin a prezentat cu multe detalii principiile de bază ale darwinismului în 1859, în Originea speciilor, au fost necesari încă 80 de ani pentru ca biologii să accepte pe deplin darwinismul.“ Expresia „pe deplin“ semnifică aici acceptarea selecției naturale ca principal mecanism al evoluției. Observația importantă este că ascendența comună și selecția naturală sunt idei logic independente, că susținerea celei dintâi nu implică acceptarea celei din urmă. Considerând lucrurile în mare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mod egal și pe deplin de neîmpăcat cu noțiunea degradantă a originii animale a celui care a fost creat după chipul lui Dumnezeu...“ Iar teologul protestant american Charles Hodge se exprima încă și mai clar în cartea sa What is Darwinism?, publicată în 1874, scriind că „negarea proiectului în natură înseamnă, de fapt, negarea lui Dumnezeu“. Logica acestei poziții este simplă: deoarece teoria lui Darwin conduce la unele concluzii incompatibile cu ceea ce se consideră a fi fundamente ale credinței creștine, ea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teoria lui Darwin a fost revendicată atât de gânditori liberali, de adepți ai naturalismului și materialismului, cât și pentru a susține eugenia sau supremația rasei ariene, poate fi important să se distingă știința darwiniană de ceea ce s-a numit adesea„darwinism“. Se poate, cred, arăta că cel puțin unele din aceste reacții, adesea vehemente și pasionale, se explică prin perceperea teoriei drept o sfidare la adresa unor idei și reprezentări dintre cele mai profund înrădăcinate în tradiția gândirii occidentale: pe de o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
temă mereu reluată în acel dialog al surzilor pe care îl reprezintă adesea controversele dintre reprezentanți ai culturii umaniste și ai celei științifice. Să ne gândim, de exemplu, la Bernard Shaw. În cartea sa Back to Mathuselah (1922), el respingea darwinismul, în care vedea o justificare a egoismului și brutalității, preferând poziția neolamarckișilor, deoarece aceștia recunoșteau moștenirea caracterelor dobândite, ceea ce ar susține motivația pentru autoperfecționare. Mai târziu, în 1949, Shaw a arătat înțelegere pentru combaterea neodarwinismului în Uniunea Sovietică. Neodarwinismul, susținea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Gregor Mendel, Augustus Weismann și Thomas Morgan, și principiul darwinian al selecției naturale. În aceeași perioadă, în Uniunea Sovietică, un grup condus de agronomul Trofin Denisovici Lîsenko contesta geneticii dreptul la existență ca știință în numele a ceea ce s-a numit „darwinismul creator sovietic“. „Cazul Lîsenko“ ilustrează, probabil mai bine decât oricare altul, ravagiile pe care le poate produce ștergerea oricărei distincții dintre cercetarea științifică și ideologie. În cercetarea științifică prestigiul poate fi câștigat doar prin realizări recunoscute de comunitatea disciplinară, la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că fără acordul și încurajarea autorităților, a lui Stalin însuși, nu s-ar fi putut debita asemenea enormități. Ținând seama de faptul că aprecierea oficială a operei lui Darwin era preponderent pozitivă, grupul Lîsenko a decis să-și intituleze orientarea - „darwinism creator“. În realitate, grupul susținea puncte de vedere incompatibile cu bazele teoriei lui Darwin. Cele mai importante dintre acestea erau afirmarea rolului activ direct al mediului în schimbarea caracterelor organismelor, transmiterea ereditară a caracterelor dobândite, contestarea suprapopulației, a luptei pentru
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ereditare a modificărilor de caracter pe care indivizii le pot suferi în cursul vieții a reprezentat o grea lovitură pentru neolamarckiști. Ernst Mayr semnala că termenul neodarwinism a fost introdus în 1894 de americanul George J. Romanes pentru a desemna darwinismul revizuit, care a rezultat prin acceptarea de către adepții ortodocși ai lui Darwin a imposibilității transmiterii ereditare a caracterelor dobândite de organism în timpul vieții. Credibilitatea științifică a neolamarckismului a fost tot mai mult erodată. După 1950, biologia moleculară a produs o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
speciilor prin acumularea treptată a unor variații mici, datorită acțiunii selecției naturale. Deoarece Lamarck fusese și el un gradualist, geneticienii care adoptaseră saltaționismul s-au delimitat net de neolamarckism. În această perioadă, s-a vorbit în mediile științifice de „eclipsa darwinismului“. Pentru unii cercetători, teoria evoluției speciilor centrată pe ideea selecției naturale părea să fie moartă. În curând s-a văzut însă că asemenea verdicte au fost pripite. Începând încă din deceniul al doilea, noi cercetări genetice, făcute în laboratorul lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
primei macromolecule care se înmulțește singură“. Iar acțiunea principiului selecției naturale el o înfățișează drept „un poces algoritmic“. Caracterizând „raționarea adaptativă“ drept „inima și sufletul biologiei evoluției“, Dennett afirmă că a o deplasa din locul ei central „ar însemna prăbușirea darwinismului, a tuturor științelor vieții și a medicinei“. Într-un mod asemănător s-a exprimat și Dawkins. El a încheiat un articol, intitulat în mod semnificativ Darwinism universal, cu următoarele precizări: „Punctul meu de vedere general este că există o constrângere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluției“, Dennett afirmă că a o deplasa din locul ei central „ar însemna prăbușirea darwinismului, a tuturor științelor vieții și a medicinei“. Într-un mod asemănător s-a exprimat și Dawkins. El a încheiat un articol, intitulat în mod semnificativ Darwinism universal, cu următoarele precizări: „Punctul meu de vedere general este că există o constrângere care limitează, impusă tuturor speculațiilor asupra vieții în univers. Dacă o formă a vieții prezintă complexitate adaptativă, atunci ea trebuie să posede și un mecanism al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
bază al explicației darwiniene nu ar fi fost testat și nici nu poate să fie testat experimental. „Dacă știința experimentală nu poate stabili acest mecanism și dacă săpăturile de fosile nu pot găsi strămoși comuni și verigile care lipsesc, atunci darwinismul, ca teorie empirică, trebuie declarat un eșec.“ Ca explicație a organismelor complexe și a apariției speciilor, teoria ar fi o „pură speculație filozofică“. Este adevărat că microevoluția constituie „un fapt“, dar acest fapt nu are nici un fel de implicații teologice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]