KorAP: Find »[drukola/base=dativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...21 >

524 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

persoană este inerentă). Doi factori acționează pentru a determina acordul în caz al lui al în exemplul (84)b: (i) acordul în caz, în general, este marcat la feminin, singular; (ii) al se află între doi termeni marcați pentru cazul dativ sau genitiv, substantivul-centru și lexemul posesiv (mele). Sub presiunea acestora, este acordat și al, ceea ce arată că acordul în caz tinde să fie continuu în GD. Lipsa acordului în caz la mea în exemplul (84)c este legată de o

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și soțul dumneaei - foarte politicos b. doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ el, ea și pronumele personale în dativ lui, ei, în favoarea formelor pronominale conotate +politicos, organizate în diverse grade de politețe (dânsul, dânsa; dumnealui, dumneaei; Domnia Lui, Domnia Ei, Domnia Sa): (106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai mi-a spus... - nepoliticos b. M-am întâlnit cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
arată că atribuirea cazului nominativ în română nu depinde de prezența flexiunii personale, deci de marcarea acordului subiect - predicat. 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ În limba română, există situații în care subiectul este în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde se atribuie cazul dativ, genitiv sau acuzativ (prepozițional), relativul ajunge să fie marcat pentru dativ, genitiv sau acuzativ. Astfel, cazul relativului este atribuit de un element din propoziția regentă, nu de verbul-predicat al cărui subiect îl constituie: (9) a. Hai fiecare pe la casa cui

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde se atribuie cazul dativ, genitiv sau acuzativ (prepozițional), relativul ajunge să fie marcat pentru dativ, genitiv sau acuzativ. Astfel, cazul relativului este atribuit de un element din propoziția regentă, nu de verbul-predicat al cărui subiect îl constituie: (9) a. Hai fiecare pe la casa cui ne are. - subiectul este marcat pentru genitiv b. Îi dau oricui

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
relativului este atribuit de un element din propoziția regentă, nu de verbul-predicat al cărui subiect îl constituie: (9) a. Hai fiecare pe la casa cui ne are. - subiectul este marcat pentru genitiv b. Îi dau oricui cere. - subiectul este marcat pentru dativ c. Am trimis graficele oricăror persoane mi-au cerut acest lucru. - subiectul este marcat pentru dativ d. Îi trimit la care îmi cere primul. - subiectul este marcat cu o prepoziție care atribuie acuzativul (la)42. Conform GALR (II: 350), un

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
constituie: (9) a. Hai fiecare pe la casa cui ne are. - subiectul este marcat pentru genitiv b. Îi dau oricui cere. - subiectul este marcat pentru dativ c. Am trimis graficele oricăror persoane mi-au cerut acest lucru. - subiectul este marcat pentru dativ d. Îi trimit la care îmi cere primul. - subiectul este marcat cu o prepoziție care atribuie acuzativul (la)42. Conform GALR (II: 350), un alt tip de context cu subiect în al caz decât nominativul implică sintagme partitive în care

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
constituent ce depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza impersonală: (12) a. Plouă. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ploaia plouă. b. Ninge. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ninsoarea ninge. c. Tună și fulgeră afară de zici că e sfârșitul lumii.43 (13) a. Îmi pare rău. b

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
student, două cafele după fiecare masă, cinci kilometri în zece minute sunt lipsa acordului verbului cu nominalul (în unele contexte) și faptul că aceste sintagme conțin grupuri prepoziționale circumstanțiale (pe zi, după fiecare masă) sau echivalente cu complemente indirecte în dativ (la fiecare student). Aceste grupuri prepoziționale sunt elemente ale unei structuri evenimențiale, specifice propozițiilor (a mânca trei mere pe zi, a da două exemplare la fiecare student, a bea două cafele după fiecare masă, a alerga cinci kilometri în zece

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
realizarea acordului la singular sau la plural ține, în bună măsură, și de preferința vorbitorilor, în anumite construcții existențiale cu substantive nearticulate, acordul la plural este imposibil pentru toți vorbitorii, indiferent de topică. Construcțiile din (33) și (34) sunt cu dativ Experimentator sau Locativ 107, cele din (35) sunt fără Locativ sau Experimentator exprimat. În (36), Locativul este exprimat sub forma unui GPrep (în nordul Moldovei; în București): (33) a. *Îmi sunt foame și sete. b. Mi-e foame și sete

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
room, sintagma a man in the room este o propoziție redusă (engl. small clause). Același lucru a fost propus și pentru română (cf. Cornilescu, 2008). Construcțiile existențiale cu a fi sunt construcții cu o propoziție redusă. În construcțiile existențiale cu dativ Experimentator (Mi-e foame, Mi-e cald), acesta apare prin avansare sau ridicare din propoziția redusă într-o poziție preverbală care conține o trăsătură [+locativ]. Dativul este, în esență, un locativ, întrucât Experimentatorul reprezintă localizarea mentală 112. În construcțiile existențiale

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
existențiale cu a fi sunt construcții cu o propoziție redusă. În construcțiile existențiale cu dativ Experimentator (Mi-e foame, Mi-e cald), acesta apare prin avansare sau ridicare din propoziția redusă într-o poziție preverbală care conține o trăsătură [+locativ]. Dativul este, în esență, un locativ, întrucât Experimentatorul reprezintă localizarea mentală 112. În construcțiile existențiale fără dativ (E secetă, Sunt multe probleme) se află un operator locativ, care ține locul subiectului 113. Acest operator poate fi nelexicalizat sau exprimat prin dativ

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Mi-e foame, Mi-e cald), acesta apare prin avansare sau ridicare din propoziția redusă într-o poziție preverbală care conține o trăsătură [+locativ]. Dativul este, în esență, un locativ, întrucât Experimentatorul reprezintă localizarea mentală 112. În construcțiile existențiale fără dativ (E secetă, Sunt multe probleme) se află un operator locativ, care ține locul subiectului 113. Acest operator poate fi nelexicalizat sau exprimat prin dativ (mi-e...). Acordul la plural al verbului existențial este obligatoriu când propoziția redusă postverbală este la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Dativul este, în esență, un locativ, întrucât Experimentatorul reprezintă localizarea mentală 112. În construcțiile existențiale fără dativ (E secetă, Sunt multe probleme) se află un operator locativ, care ține locul subiectului 113. Acest operator poate fi nelexicalizat sau exprimat prin dativ (mi-e...). Acordul la plural al verbului existențial este obligatoriu când propoziția redusă postverbală este la plural: (41) a. Sunt multe probleme. b. *E multe probleme. O explicație a acordului din (41) oferă Cornilescu (2008): operatorul locativ avansează din propoziția

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
plural al verbului existențial este obligatoriu când propoziția redusă postverbală este la plural: (41) a. Sunt multe probleme. b. *E multe probleme. O explicație a acordului din (41) oferă Cornilescu (2008): operatorul locativ avansează din propoziția redusă, la fel ca dativul în propozițiile cu locativ exprimat (dativul fiind, în esență, un locativ). Acest operator se acordă cu predicatul în propoziția redusă (acord de tip subiect-predicat); operatorul locativ nelexicalizat este subspecificat pentru trăsăturile phi și prin acord obține trăsăturile phi ale nominalului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
când propoziția redusă postverbală este la plural: (41) a. Sunt multe probleme. b. *E multe probleme. O explicație a acordului din (41) oferă Cornilescu (2008): operatorul locativ avansează din propoziția redusă, la fel ca dativul în propozițiile cu locativ exprimat (dativul fiind, în esență, un locativ). Acest operator se acordă cu predicatul în propoziția redusă (acord de tip subiect-predicat); operatorul locativ nelexicalizat este subspecificat pentru trăsăturile phi și prin acord obține trăsăturile phi ale nominalului predicativ postverbal, în propoziția redusă. Prin

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nu este posibilă Conform GALR (II, 402-403), DC nu este posibilă în următoarele condiții: (i) CD este exprimat printr-un nominal neprepozițional, articulat sau nearticulat, postpus verbului. (ii) CD este exprimat printr-un substantiv cu articol definit, în construcțiile cu dativ posesiv plasat înaintea verbului (dativul posesiv făcând referire la complementul direct). (iii) CD exprimat prin substantiv propriu inanimat este postpus verbului. (iv) CD este exprimat prin pronumele relative sau interogative cine, ce și compusele lor. (v) CD este exprimat prin

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
II, 402-403), DC nu este posibilă în următoarele condiții: (i) CD este exprimat printr-un nominal neprepozițional, articulat sau nearticulat, postpus verbului. (ii) CD este exprimat printr-un substantiv cu articol definit, în construcțiile cu dativ posesiv plasat înaintea verbului (dativul posesiv făcând referire la complementul direct). (iii) CD exprimat prin substantiv propriu inanimat este postpus verbului. (iv) CD este exprimat prin pronumele relative sau interogative cine, ce și compusele lor. (v) CD este exprimat prin pronumele negative nimeni (prepozițional) și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Prin analiza dublării clitice ca marcă de acord, s-ar oferi o soluție pentru fenomenul dublării clitice, care ridică, de altfel, numeroase întrebări, legate de unicitatea argumentului (un verb nu poate avea două complemente directe sau două complemente indirecte în dativ). 4. Criterii de distingere a cliticelor pronominale de mărcile de acord Acceptând că verbul se poate acorda cu complementele și că în română cliticele ar putea fi mărci ale acestui acord, trebuie să găsim niște criterii pe baza cărora să

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mai general al acordului în limba română, se observă că mărcile acordului sunt de tip afixal (acordul verb-predicat-subiect, adjectiv-substantiv). 4.2. Dublarea complementului indirect Criteriile propuse de Fuß (2005) se pot aplica și cliticelor de dublare a complementului indirect, în dativ. 4.2.1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului Cliticele de dublare a complementului indirect pot fi coocurente cu complementul indirect, deci pot fi considerate mărci de acord. (ii) Obligativitatea acordului Dublarea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
masculin singular este forma nemarcată, engl. default). El impune acordul la masculin singular adjectivului sau participiului: (32) Nimeni nu a fost văzut / *văzută / *văzuți / *văzute. (cf. GALR, I: 269). De remarcat și faptul că pronumele nimeni are la genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă cliticul de dublare de masculin singular. Acest lucru arată fie că nu trebuie să interpretăm cliticul drept marcă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
unui anumit fenomen sau extinderea sa și în limba scrisă, într-un registru mai puțin îngrijit. 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular În emisiunile monitorizate, frecvența dezacordului adjectivului feminin, singular, în cazul genitiv sau dativ, depinde de tipul de adjectiv: propriu-zis, participial sau pronominal. 1.1.1. Adjectivul propriu-zis La adjectivul propriu-zis, dezacordul în caz nu este foarte frecvent în limba vorbită actuală. Dezacordul se produce inclusiv când substantivul-centru și adjectivul sunt adiacente: (1) bordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
opt miliarde și se-ntoarce acum (Info Pro, 19.X.2007) - acordul se face cu un substantiv neexprimat (cei opt miliarde [de lei]) 1.9. Dezacordul pronumelui relativ care Pronumele relativ care marchează genul și numărul la cazurile genitiv și dativ, având forme distincte pentru feminin, singular (căreia), masculin, singular (căruia) și plural, feminin sau masculin (cărora). El se acordă în gen și în număr cu antecedentul referențial, care poate fi la distanță destul de mare în text (profesorul de limba engleză

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
B1 TV, Europa FM, Kanal D, Kiss FM, Info Pro, N24 PLUS, Național TV, OTV, Prima TV, Pro TV, Radio București, Radio Guerrilla, Radio România Actualități, Realitatea TV, TVR1, TVR2, TVR Cultural. 1 SB = subiect, CD = complement direct. 2 D = dativ, ERG = ergativ, ABS = absolutiv, p.t. = participiu trecut, nom. = nominalizator, prez. = prezent. 3 În funcție de modelul adoptat, trăsăturile sunt valuate sau verificate. 4 Este impropriu să se utilizeze notațiile 1 pl., 2 pl., 3 pl., întrucât aceste persoane nu reprezintă pluralizarea singularului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
106 Exemplele din GALR sunt cu verbele a fi și a se găsi, care sunt existențiale. La Gruiță (1981:100-101) se precizează că este vorba de verbe "ale existenței", în primul rând (iar exemplele sunt, toate, cu verbe existențiale). 107 Dativul exprimă localizarea mentală. 108 OD = obiect (complement) direct. 109 Echivalente cu Mi-e teamă, Mi-e greață, Mi-e lehamite. 110 Observație valabilă nu doar pentru construcțiile existențiale, ci și pentru alte poziții predicative: Obiectele din aceste oglinzi retrovizoare sunt

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]