1,546 matches
-
oarecare neînsemnat? 447. Culorile curcubeului sunt mai aprinse pentru cel ce crede în lumină. 448. Și marii gânditori au avut gândurile lor mici. 449. Democrația este pâinea Ierarhiei. 450. Nu te sfătui cu viața fiindcă unicul ei sfat va fi deșertăciune. Întreabă moartea dacă merită să trăiești. 451. Cine îți spune că știe ce face crede-l fiindcă nu are altă opțiune. 452. Apogeul dușmăniei se află la cel ascuns de sine. 453. Nimeni nu poate fi mai presus de el
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
timpi vei înțelege că nu am trăit niciodată viața ci clipa. 491. Am să mă întorc cu fața dorului spre orizontul inimii tale obosite de norii roșii ce se anunță a fi norii de vânt ai împlinirii. 492. Lasă-mi deșertăciunea vieții să curgă spre oceanul morții din mine. 493. Nu te întrista atunci când ramul care ne unește destinele se rupe sub greutatea gândurilor noastre fiindcă merge spre aceeași moarte spre care mergem și noi. 494. Nu există înțeles greșit fiindcă
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
așa înțelegea de ce nu găsește adepți pentru proiecte parlamentare cu caracter social, științific ori de reașezare a învățământului și sănătății naționale pe un făgaș normal. întotdeauna încheia momentele sale de analiză cu gândul la cele spuse de Ecleziastul, „totul este deșertăciune!” O mențiune aparte se cuvine scenelor de dragoste curată dintre Amoraș Doinescu și Maria Lemnariu, studenți la Facultatea de filologie din lași. Întîlnim momente diafane, de autentică emoție, dar și accente panegirice despre lașul cultural. Lectorul va admira decrierile, realizate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
Mediu devine la Eminescu timpul ideal (inclusiv timpul ideal al creației), măsura absolută a tuturor timpurilor, deși poetul știe că timpul e o convenție și că trecutul nu există decât în mintea noastră. Altminteri, timpul, ca-n „Memento mori (Panorama deșertăciunilor)”, este eternitate: „Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie”[14]. Tot în sens ontologic, Evul Mediu este apreciat fiindcă a găzduit „infinitele certuri” („cearta universaliilor”) despre forma de existență a noțiunilor, pentru că a aliat poezia cu istoria, pentru că a
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
vrea ca pasul să-mi încetinesc,Coroanele foșnind amețitoare,Cu-aceeași ochi, o dată să privesc.Cărarea cu alți ochi să pot alege,Pădurea veșnic verde să mă-mbieși caii tineri sprinten să-mi alerge,Mustangii mei, cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Cărarea cu alți ochi să pot alege,Pădurea veșnic verde să mă-mbieși caii tineri sprinten să-mi alerge,Mustangii mei, cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Mărunta-ți fericire, cum praful de pe drum. Rămân îngălbenite, doar file de poveste Din alte vremuri line, din care te-ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Citește mai mult Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz,Singurătăți în porturi, corăbii risipite,Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz,Din negură privești la clipe fericite.Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape,Mirosul lor te-mbată
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
este neîndoielnic / singura întîmpinare / întru Cuvânt.” În alte texte lirice, poetul trece în revistă (v. „Passer en revue”) momentele unei realități revolute, trăite cu teamă, apoi cu îndrăzneala de a evada din compromis. Angoasa paralizantă, după cum precizează poetul în textul „Deșertăciune”, ne „domină cu insolență”, fiind ea, am adăuga, un sentiment bazic, primordial, după cum poetul latin Tibullus spunea: „Primum in mundo fecit Deus timor”. Detașat de ea, prin evaziune din universul concentraționar, poetul își permite să o privească cu nemărgint dispreț
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
de depășire în permanența stăruinței, a Lumii: La ce simțirea crudă a stinsului noroc/ Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc.(Despărțire)”. Suntem atenționați: în rostirea poetică Eminescu invocă oprirea desfășurării istorice a Lumii (panoramă a deșertăciunilor) pentru a evita Răul și a opri Clipa (!) pentru o stare pe loc fericită. Întru aceasta sunt amintite Memento mori și Povestea magului călător în stele. Fondul filosofiei lui Eminescu este, prin urmare, cel care aude chemarea stării pe loc
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
-șef Ni-colae Toma, mai nouă fiind decizia de a-i primi, post-mortem, pe Mircea Motrici și Gheorghe Mihalcean ca membri ai Societății Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți - ambii având asemănare grație conștiinciozității și devotamentului față de profesie. Se spune că deșertăciuni sunt toate cele omenești, care nu rămân după moarte și că pomenirea răposaților trebuie făcută cu bucurie, căci e mai trist și mai dureros atunci când nu avem pe cine sau, și mai rău, ce pomeni. În inimile noastre Gheorghe Mihalcean
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
dragostea în noi? Dar știți cine este dragostea? Dumnezeu este dragoste. Da! Pe El trebuie să îl sărbătorim în noi. Dacă nu avem prezența Lui în noi, nu avem nicio sărbătoare adevărată și profundă. Totul e doar un bâlci cu deșertăciuni și iz comercial. O fațadă ieftină care nu spune nimic nimănui. E o goană după vânt, e o fata morgana care nu aduce doar un curent modern ce se pierde în vreme printre zilele atât de obositoare uneori. A ne
DESPRE SĂRBĂTORIREA DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377105_a_378434]
-
Flavia La Neapolis (Sihem), ținutul Samaria Marc-Aureliu Filosoful era atuncea Împărat Iar Iustin vroiaa să afle, Adevărul Revelat ! Despre stoici și-Aristotel, apoi c-un pitagorean A studiat Filosofia și c-un platonician ! Doar un bătrân necunoscut, ferindu-l de deșertăciune L-a îndemnat spre Prooroci și DUMNEZEU, prin Rugăciune ! Și să rămână Filosof ! că-i bună Filosofia Omului spre bun folos, dacă-l duce spre MESIA ! Reconsiderându-și știința, a spus lumii "noul" Crez Și-a intrat în Creștinism, prin
SF.IUSTIN MARTIRUL ȘI FILOSOFUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377196_a_378525]
-
Cu vioară veche cânt după ureche ce-mi șoptește harul meu fără pereche. Cânt și văd amarul cum își stinge jarul și scapă de streche. Cânt cu pasiune, cu lacrimi pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o paiață, mâzgălit pe față cu ruj și cărbune. Nu cerșesc. Pomană nu primesc vreodată chiar de viața-arată ca o buruiană. Ochii mei emană jalea încarnată, vocea sugrumată are iz de rană. Mulți câini răi mă latră, dar
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
Destinul îmi cere întruna iubire Iar mâna mea scrie versuri cerești. Baia Mare, 6 noimebrie 2016 De mână cu Tine De mână cu Tine colind anotimpuri. Și inima-mi bate în slove de cer. Vântu-mi aduce cereștile cânturi... Și deodată toate deșertăciunile pier. Mă las cufundat în speranțe de vis Ca un vultur spre bolta albastră, Cu Tine de mână-s ca în paradis, Și sunt fericit că sosit-am acasă. În brațele Tale mă simt ocrotit De-atâtea răutăți, judecăți și
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
ascundă pe sub ape/ marea să-mi fie lințoliu și peștii să fie viermii -/ ei rămân, până la urmă, și huliții, și eternii// și-i trecut de miezul nopții, transcendentu-abia respiră/ sunt robit eternității, dar nimic nu mă mai miră/ oftez a deșertăciune și încerc s-adorm, atent/ la fâșia-mi de tristețe dezvelită indecent -/ mă voi cufunda în vise și în amețeli de-o noapte -/ mâine iar vreo cinci pahare mă vor salva de la moarte" (E. M., Craiova) * Texte modeste, cuminți. Lângă Cimitirul
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
ochii speriați ai Desdemonei. Ca și ochii lui Othello, hăituit de propriile limite, de propria masculinitate. Maurul-lup de mare clătinat și destabilizat de tenebrele geloziei. Statura lui impozantă nu mai privește departe, întinderea mării, ci aproape. Prea aproape. Acolo este deșertăciunea. Pierzania. Derizoriul nimicniciei. Moartea. Personajele se agită de colo dincolo. Ca pe puntea unui vas ancorat într-un port ciudat. Privit de departe, vasul pare să aibă pînzele strînse pentru popas. De aproape, pînzele sînt hamace în care protagoniștii dispar
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
lungul timpului. Dar important nu este să vezi cum Cornel Nistorescu, Paul Goma, Michael Shafir ori Ion Bogdan Lefter, din aliați doctrinari și amici mondeni, i-au devenit între timp inamici ideologici sau detractori publici, important e altceva: senzația de deșertăciune pe care o capeți măsu-rînd proporțiile fenomenului, dar o senzație care depășește volumul de față, și chiar și pe autorul lui. Căci e vorba de cît de mișcătoare și neașezată e lumea inte-lec-tua-lilor români, de ușurința cu care încheiem niște
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
na Doina Jela dă gata o carte de două sute cincizeci de pagini consacrată marii dispărute. Editura Vremea o tipărește în timp record, prezentând-o după alte trei săptămâni la Bookfest. Pe coperta a patra, d-na Silvia Colfescu, editoarea, opune deșertăciunii "trâmbițelor nației", care s-ar fi făcut auzite cu ocazia funeraliilor, prezența "modestă și discretă" a celor care "își petrec neștiuți mâhnirea", deși ei sunt aceia care au iubit-o cu adevărat pe Monica Lovinescu. O astfel de oportunistă publicitate
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
prima ludicul a fost ceva mai apăsat de natură reflexivă. Flonda i-a contrapus o gravitate inteligent cenzurată, o bunătate protectoare, o aură cristică, uneori poate și de o ușoară autopersiflare, voind să ascundă, dar nu de tot, resemnarea și deșertăciunea împăcării cu o soartă nedreaptă. Vladimir a fost, după cât îmi amintesc, o apariție cu trăiri și mișcări de ceremonial, iluminată de o vibrație pioasă, la fel ca aceea din timpul rostirii rugăciunii, continuu părând că întreabă și se întreabă cu
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
obnubilări: uităm că tot ce ține de aspectul fenomenal se petrece în tipar circular, de la mișcarea planetelor și pînă la fojgăiala insectelor, și în această roată a timpului, voința popoarelor nu înseamnă nimic. La scară mare, motorul care mișcă bîlciul deșertăciunilor stă în voința din spatele naturii, o voință ale cărei motivații nici geniul nu le poate afla. De aceea e o lipsă de elevație să privești moartea ca pe o tragedie. Ciclul vieții se reia mereu, într-o palingenie din care
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
ochi transcendental a intuit autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul, A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea metafizică, și din care iradiază concluziv înțelesuri perene: "Ce-ți pasă, ție chip de lut/ Dac'oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i amăgire... Pe de altă parte, conștiința tainei de nedezlegat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i amăgire... Pe de altă parte, conștiința tainei de nedezlegat a lumii, a vieții ne întâmpină ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i amăgire... Pe de altă parte, conștiința tainei de nedezlegat a lumii, a vieții ne întâmpină ca un leitmotiv: În lumea asta, nu-i/ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]