280 matches
-
cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a aduce cu o gravidă în luna a patra, sau cu un canceros numai piele și oase. Securistele, cel mai adesea, se metamorfozau până la a întruchipa imaginea unei neveste sleită de spălat-gătit, cu un ochi învinețit și fustă cu tivul deșirat. În postcomunism, stilurile își pierduseră limpezimea: puteai oricând să iei țeapă confundând un parlamentar cu un hoț de buzunare, ori un doctor pediatru cu un bișnițar din Piața Sudului. Mi-am trecut și celălalt picior peste pervaz și am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lucruri senzaționale, să fiu zemoasă ca o piersică, rubinie ca o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată pentru un limbaj încărcat de epitete pestrițe. Mi-ar plăcea să am un soț și cincisprezece camere, mai adaugă ea, de teamă să nu se ascundă undeva în univers o fărâmă de liniște. Copii vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
problemele, pentru că și eu sunt cadru didactic! (fluierături frățești, admirative). Să nu credeți că eu mă descurc mai bine decât dumneavoastră, țipă vorbitorul cu chip osos, ros de ambiție. Îl privesc năucit: poartă un costum elegant, perfect croit după trupu-i deșirat, și o cravată de un roșu-rusesc, care trebuie să-l fi costat cât salariul meu. Să știți că ne batem capul din greu la minister să găsim soluții, să modernizăm școlile, să susținem Reforma. Dacă nu ar fi mașinațiunile opoziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni pe spate și pe picioare de cât zăcuse în spital. Bătrânul deșirat fu luat ușurel de subțiori și așezat în fund. Nu-i mai funcționau rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să-i schimbăm pijamaua transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sculptura în piele, cu acupunctura și cu teoria ceakrelor. De altfel, în curând fu poreclită Ceakra. Mi se dusese buhul în liceu din cauza prietenei mele mai înaltă cu un cap decât mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că, de dragul lui Petrică, a uitat pe Domnica. Din urmă se auzea iar cântecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului de jandarmi, plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bărzotescu, lung, slab, deșirat și spânatic. Petre scoase pălăria, salutând militărește: ― Trăiți, don' plutonier! ― Veniși, Petre? răspunse Boiangiu prietenos. Petre se apropie respectuos, îi spuse cum domnul căpitan i-a dat drumul cu câteva zile mai înainte fiindcă s-a purtat bine și n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate! zise pe urmă sever. Acu ți-am scris porcul, că altceva de preț văd că n-ai. Ai auzit? Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe masă. Pierduseră aproape tot timpul aruncându-și fraze fără rost, și-acum, într-o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin cu alți soldați, pe undeva printr-o pădurice de plopi tineri. În el se găsește singurul veteran din Craiova, un tip deșirat, negricios și prietenos care dracu’ știe de unde află că aș fi În stare nu doar să țin o foarfecă În mînă, dar să și tund cu ea. Așa că Într-una din seri mă cheamă la el. — Plec În permisie, cap
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună prompt ordinului, întinse mâna și trase din spatele lui John Robert un scaun cu speteaza dreaptă, dar foarte șubred, pe care-l plasă pe o scoarță neagră, deșirată, din fața căminului, și se așeză pe el. John Robert aruncă o privire fotoliilor, dădu să se așeze pe brațul unuia dintre ele, apoi se răzgândi. Tom sări în picioare. — Nu - așază-te... o să... mai este un scaun... în hol. John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care nu avea decât pe Lina. Știa că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu ar fi fost ale lui; in adâncul adâncului va fi fost chiar și conștiința că Rimul deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pedantă, prin persoana iu: însăși era un obstacol acelor aspirații. Era mizeria omului cu 145 sine, pe care o cunoaște și n-o recunoaște. Toate celelalte caturi ale conștiinței lucrau însă pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
soarta, dom’le !” Fapte fără legătură deșteaptă amintiri și, atunci, ca picat din alt tărâm, totul devine limpede și tulburător. Pesemne aceasta era legea care m-a făcut să-l întâlnesc pe Guță Diaconescu. Vreme de cinci luni, năsos și deșirat, chipul lui nu mi-a spus nimic, până în seara de Ajun când, cugetând la o vorbă de duh cu care să-mi întâmpin musafirii, deodată, mi sa iscat în amintire, odată cu înfățișarea celui care o rostise cândva, vorba căutată. Trăsăturile
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cano a Încercat să se apere sau cel puțin să-și apere echipa, dar n-a reușit. Atunci cei de la Alianța și de la Universitatea și chiar cei de la Municipal și-au dat seama că pe lîngă cravata veche, mototolită și deșirată, uniforma lui Cano era lustruită și pantalonii scurți Îi atîrnau peste genunchi, fiind mult prea lungi; că era cocoșat, urduros și slab ca un ogar, că era foarte palid și se scărpina mereu În cap de parcă avea păduchi; unul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atrag atenția că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea să-și scoată mîinile pline printre gratii, se zorea să dea bomboanele și să ia banii dar Cano, lung și deșirat, rămăsese paralizat. „Plec acum, măicuță, plec acum“, spunea Într-una Piratul, care fără Îndoială avea viermi sub plasturele negru de pe ochiul stîng, „plec acum“, repeta și Într-adevăr Își strîngea marfa și pleca, dar numai pentru că sunase de intrare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
condiției de vagabond autentic. Unul era mărunt, avea fața aspră și brăzdată, ochii reci și duri ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat trecut de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și deșirat și fața ridată a vagabondului de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai devreme, a spus "Și tu". Ceilalți tăceau uluiți. Dar de îndată ce haina de blană cu Doctor Schneiderhahn în ea, a început să se îndepărteze în direcția clubului, prima glumă înăbușită s-a făcut auzită din gura unui fiu de bijutier deșirat și cu părul roșu. În vreme ce obișnuitele accese de rîs fără noimă și chicotelile se revărsau în jurul meu, am fost cuprins de un sentiment aproape pios, ca și cum nu un străin gras, probabil german, ci un mare preot s-ar fi îndreptat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele, și nu șovăielnic, ăă, șovăielnic se folosi prilejul spre a le reaminti cît de des în trecut se purtaseră, ăă, cu noblețe...“ Un profesor tînăr și deșirat îi conduse în clasă. Fetele se așezară în băncile din dreapta lui, băieții la stînga lui, iar el îi privi cu mîinile în șold, aplecîndu-se din talie. — Numele meu e Maxwell. Sînt dirigintele clasei voastre. în prima parte a fiecărei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rezultate bune, el, personal, nu va revendica nici un merit. Kent i se adresă, așadar, pe un ton prietenos șefului secției de astronomie: - Fii bun, Gunlie, și explică-te singur. Astronomul se urcă pe prima platformă. Era un bărbat înalt și deșirat, ca și Smith, cu niște ochi albaștri, ca două mărgele pe o fața inexpresivă. - Domnilor, începu el cu oarecare emoție în glas, cele trei planete locuibile erau triplete identice, rezultate dintr-un proces artificial. Nu știu câți dintre dumneavoastră sunteți familiarizați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
METRI LUNGIME, UN ADEVĂRAT MONSTRU. \ EI, SE AUZI VOCEA ASPRĂ RÎCÎIND ȘI RETEZÎNDU-I GÎNDURILE, CE PĂRERE AI DE EA? ÎNCET, HEDROCK SE ÎNTOARSE CĂTRE CEL CARE-L LUASE PRIZONIER. VĂZU UN INDIVID DE MAXIMUM 35 DE ANI, ÎNALT ȘI DEȘIRAT, CU FAȚA PALIDĂ. EL MANEVRASE UNITATEA MOBILĂ CĂTRE PLAFON ȘI ACUM SE AFLA ÎNDĂRĂTUL UNUI IZOLATOR DE ENERGIE TRANSPARENT. SE UITĂ LA HEDROCK CU OCHI MARI NEGRI, FOARTE BĂNUITORI. HEDROCK ÎI RĂSPUNSE: ― Văd eu că se-ntîmplă ceva al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SPAȚIU. INVESTIGAȚIILE VOR LUA OARECARE TIMP. TREBUIE SĂ MAI AI RĂBDARE PÎNĂ ATUNCI. DAR ÎN VREMEA ASTA NU VOM DA NICI UN RĂSPUNS APELURILOR TALE JALNICE. POARTĂ-TE ÎN CONSECINȚĂ! Și asta era limpede. Hedrock se întoarse încet în tabără. Bărbatul deșirat și cu înfățișare obosită care-i zîmbise mai înainte se ridicase în capul oaselor: \ BUNĂ, ZISE EL JOVIAL. MĂ NUMESC KERSHAW. DERD KERSHAW. MULTE MULȚUMIRI PENTRU CĂ NE-AI SALVAT VIAȚA. ÎMI MULȚUMIȚI PREA DEVREME, ZISE CIUFUT HEDROCK. Dar sunetul glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]