23,803 matches
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Copii > HĂRNICEL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o frumoasă livadă de pruni, pe un deal cu pantă lină, își făcuse cândva sălaș o colonie de melci. Cât era ziulica de mare, puteai vedea la umbra frunzelor, prin roua ierburilor mărunte, cum dormitau în căsuțele lor, zeci de melci. Mici, mijlocii, mari, subțiri sau grăsuni, nu
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
patruzeci de ani, la artilerie. - Sară bună, Ioane! Mere, mere?! - N-apo’ cum să nu meargă, ce-i dupe ea, mă! Hâtru și scump la vorbă că de obicei. Ehhh, câte amintiri nu-i legau... Privi peste case spre coama dealului, acolo unde într-un mic crâng cu un lac era stana. Îl zări și pe Aftodor, ciobanul, rezemat, ca de obicei în bată și cu fluierul la gură, pe cei doi ciobănești mioritici, gata oricând să se bată și cu
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
patruzeci de ani, la artilerie.- Sară bună, Ioane! Mere, mere?! - N-apo’ cum să nu meargă, ce-i dupe ea, mă! Hâtru și scump la vorbă că de obicei. Ehhh, câte amintiri nu-i legau... Privi peste case spre coama dealului, acolo unde într-un mic crâng cu un lac era stana. Îl zări și pe Aftodor, ciobanul, rezemat, ca de obicei în bată și cu fluierul la gură, pe cei doi ciobănești mioritici, gata oricând să se bată și cu
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1408292948.html [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
peșteră. Tot la Boli, cu ocazia construirii liniei ferate Simeria - Petroșani s-a găsit o secure de piatră aparținând neoliticului, iar în anul 1868, la tunelul aflat în construcție au fost descoperite mai multe unelte de fier, iar pe coastele dealului Bolii au fost scoase la iveală resturi de vase ceramice grecești și moriști de mărunțit grâul. În anul 1854, cu ocazia unei excursii la cetatea Bolii, un grup de profesori din Deva au descoperit un mormânt rudimentar zidit din piatră
ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNUI RĂZBOI CIVIL ÎN ANUL 2016 ? ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A CINCEA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1449355205.html [Corola-blog/BlogPost/360138_a_361467]
-
Ediția nr. 902 din 20 iunie 2013 Toate Articolele Autorului MINUNI ? În peșteri tainice de piatră Fâșii de aur, telururi Se ascund în roca Mineralizată Minunile acestei lumi. O mică dungă de metal Acesta este tot filonul, Dar nu, întregul deal L-a cuprins în brațe omul. Și de sub razele de soare Din aerul acesta plin de ozon Am bătut a „Păcii transversală” Până dincolo de-al șaselea filon. Nu am dat din întâmplare Peste bogății ascunse în pământ, Ci prin
MINUNI ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/Minuni_mihai_leonte_1371714624.html [Corola-blog/BlogPost/346111_a_347440]
-
avut o copilărie frumoasă, ca în basme. Îmi amintesc zăpada mare, fulgii uriași care cădeau din cer, țurțurii de la streașină și ecoul tobelor de la repetițiile pe care le făceau cetele de urși, în zona aceea înconjurată de munți și de dealuri”, spune fotografa Diana Zeyneb Alhindawi. A purtat peste tot în lume amintirea colindătorilor îmbrăcați în urși, o tradiție aproape uitată în multe părți ale României. Anul trecut, pe când se afla în vizită la bunica ei, i-a fotografiat și a
Fabuloasa viață a Dianei Zeyneb Alhindawi, fotografa care i-a scos în lume pe urșii dansatori de pe Valea Trotușului by https://republica.ro/fabuloasa-viac-a-a-dianei-zeyneb-alhindawi-fotografa-care-i-a-scos-in-lume-pe-urc-ii-dansatori-de-pe-valea [Corola-blog/BlogPost/337886_a_339215]
-
Congo, Iordania, Sudanul de Sud și Nepal. Copilăria petrecută pe Valea Trotușului a definit însă în bună măsură cine este astăzi. „Am avut o copilărie foarte frumoasă. Totul era foarte sigur, iar eu am avut o mare libertate. Mergeam pe dealuri, cu vecinii, mă jucam în grădină. Toate ușile erau deschise, oamenii erau foarte prietenoși, foarte ospitalieri. Copilăria mea m-a făcut ceea ce sunt astăzi. Acolo unde am ajuns să trăiesc nu exista nimic din genul ăsta. Îmi place viața mea
Fabuloasa viață a Dianei Zeyneb Alhindawi, fotografa care i-a scos în lume pe urșii dansatori de pe Valea Trotușului by https://republica.ro/fabuloasa-viac-a-a-dianei-zeyneb-alhindawi-fotografa-care-i-a-scos-in-lume-pe-urc-ii-dansatori-de-pe-valea [Corola-blog/BlogPost/337886_a_339215]
-
primari, prefecți, directori de instituții culturale sau industriale, procurori, notari publici, judecători și avocați, etc., extenuați de căutări zadarnice... au hotărât să plece de pe pământ. Când treceau pruntr-un sat așezat într-o zonă mirifică, înconjurat de crânguri de stejari seculari, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, grădini surâzătoare în lumina soarelui care mângâia cu dragoste rodul bogat, cei doi bătrâni s-au așezat pe banca din fața unei cișmele de pe marginea drumului, au băut din apa cristalină a izvorașului care aducea
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
stat privind în zarea albastră, întorcându-și privirea către bătrânii care se sculaseră de pe bancă, îi întreabă în ce direcție merg. Fiule, îi răspunde sfântul Petru, ne ducem la un vechi camarad... cu care am făcut războiul, stă în cătunul Dealul Viilor, și ne-am zis ca să-l vedem înainte de-a ne duce și noi unde s-au dus părinții noștri. Ehe-he!... dragii mei, moș Pavel e-n lumea celor drepți de acum zece ai, așa că tot ați străbătut atâta
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
necazurile, ai răbdare că-ți vor veni ficiorii să te vadă cât de curând, l-a îmbărbătat sfântu Petru. Vă rog să vă urcați în car, că la vârta pe care o aveți dumneavoastră v-ar fi greu să urcți Dealu Ursului pe jos. După ce i-a ajutat să urce în car pe sfântu Petru și Dumnezeu, juncanii au pornit parcă înviorați de apa băută din jgheabul de la cișmea și într-o oră au ajuns la căsuța cu pridvor a moșului
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
din ochi, apoi a intrat să deretice în camera care dormiseră cei doi bătrâni, când a văzut o pungă cu bani așezată lână perna de la marginea patului. A luat în fugă punga și a alergat cât îl țineau piciorele, coborând dealul pe scurtătură ca să le iese înainte la podul de la biserică. Când carul cu cei doi bătrâni trecea prin fața sfintei biserici, Costantin (plin de nădușeală) abia a reușit să le vorbească: Doamne, bine că vă ajunsăi din urmă, că mă temeam
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
poarta bisericii, mătușa Aneta l-a oprit miratră: Fir-ai închinat, tu eșt Constantine?! Să nu-ți fie de deochi..., ce făcuși, maică, de întineriși? ........................................................................... Un ziarist, cu har la scris, a răspândit vestea (care circulat ca fulgerul) că în Dealu Viilor, Costantin al lui moș Pavel a-ntinerit cu douăzeci de ani de când a primit și ospătat doi bătrâni. Epilog: Domnul senator, pe care-l prinsese un puișor de somn (la ședința reunită a paralmentului) este trezit de colegul de alături
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
a primit și ospătat doi bătrâni. Epilog: Domnul senator, pe care-l prinsese un puișor de somn (la ședința reunită a paralmentului) este trezit de colegul de alături, car-i bagă sub nas ziarul în care se povestea minunea din Dealul Viilor. Citește și într-un târziu își spune în gând cu regret: „De știam că întineresc îi dădeam banii înapoi moșului” ........................................................................... După treminarea ședinței, care ținuse exagerat de mult, îi spune șoferului pe un ton răstit: Mihai, dăm bice!... n-
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
Demon,ești și Înger Și chiar luceafăr răsărit, Căci adevărul scris-ai sincer Și-ai fost ucis,dar n-ai murit. Ești viu, ți viu rămâi de-a pururi În suflete și-n amintiri! Vei fii cu noi„ sara pe dealuri”, Și pe a ”lacului luciri”. În taina nopții ai răsărit Ca luceafăr nemuritor. Iar țării tale, tu i-ai dorit; „Falnic și mare viitor!” Ne-ai scris de Mircea, la Rovine, Când neamul el și-a apărat... De teiul sfânt
LUCEAFĂRUL NEMURITOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1421010408.html [Corola-blog/BlogPost/372778_a_374107]
-
m-au tot amânat și iarăși m-au amânat, până când am renunțat de bună voie să plec. Îmbătrânisem, în Grecia nu mai aveam pe nimeni, aici, de bine, de rău aveam ceva, o pensioară, o căsuță, pe o coastă de deal acum, și o nevastă înnebunită după telenovele. Căci pe ea n-am putut-o convinge, în pofida strădaniilor mele, să mă urmeze, te duci, Istrate, treaba ta, îmi zicea mereu când aduceam vorba despre asta, dar eu locul meu nu mi
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
din 05 iulie 2016. În gest imperial de fermier către final de trudă și de zi c-un fir de iarbă între dinți stă gându-mi tolănit pe-o stea, își lasă pălăria la pământ, chimirul și-l aruncă peste deal, cămașa, borangic cusut de maica lui, în patru fire și-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze, în dreapta o așează și-ncă timid își spune : coapsa lunii răsturnată a odihnă peste coșul plin cu struguri mi
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
o pierd ? Citește mai mult În gest imperial de fermier către final de trudă și de zic-un fir de iarbă între dinți stă gându-mi tolănit pe-o stea,își lasă pălăria la pământ, chimirul și-l aruncă peste deal,cămașa, borangic cusut de maica lui, în patru fireși-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze,în dreapta o așează și-ncă timid își spune :coapsa lunii răsturnată a odihnă peste coșul plin cu strugurimi se-arată caldă, dezgolită
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
Preda Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal, În care toți să spere că vor avea o pâine N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal Pentru asupritorii de astăzi și de mâine. Murit-au ’naintașii, ca să muncim opt ore, Ciocoii noi ne-ar pune să asudăm și noaptea De parcă noi am fi, ființe erbivore, Iar ei au dreptul pentru, a ne exploata. Nu ne mai
DE-AR FI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/nelu_preda_1437651266.html [Corola-blog/BlogPost/373174_a_374503]
-
cu mâinile-ntinse/ În zări.../ Spre El...” În aceeași poezie, natura, imaginea lumii exterioare au rolul de a face să izbucnească deschideri ale interiorului, tributare introspecției. Contactul cu natura este în primul rând vizual, iar plasticitatea cuvintelor emoționează. „Ruptură de deal/ Și muchii de sferă/ Vin spre mine/ Și m-alungă-n larg./ Hei, oglindă a mării.../ Nu mă primi !!/ Nu mă primi !!” Spiritul inadaptabil, superior prin gândire al poetei, are conștiința lucidă a deșertăciunii. Geniul trăiește nemulțumirea, în raport cu planul existențial. În „Poarta
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
frumos, că omul a primit poruncă de la Dumnezeu să fie fericit?“ Iată cum redă poeta această fericire: „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” („Ceva”) Natura, oamenii și sacrul dau mărturie despre armonia desăvârșită a căutării și evocă patimile și năzuințele unui suflet însetat de lumină și mântuire. „Trebuie/ Să ajung/ La/ Gândul
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
emoții tulburătoare, dangătul de clopot evocă moartea pe cruce a Mântuitorului, care devine astfel, prototipul crezului creștin. „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” (“Ceva”) De asemenea, lumânarea este evocată ca simbol al iluminării, al avansării sub îndrumarea divină pe calea la capătul căreia sufletul dobândește liniștea absolută. „Lumânare/ Călăuză de drum/ Lumânarea
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
de drept pe glie și păduri. Sub talpă-mi râde iarbă cea străbuna, Biserică cu turla ajunge până-n luna, Azi doarme satul, doar vântul bate-n clopot Prin codri trec osteni cu caii lor în tropot. Ca-n lutul de pe deal ei n-au odihnă, Când văd c-ai lor urmași azi altora se-nchină, Se duc spinări plecate, ei oamenii cei vrednici Căci biată țară ajunse în mână de nemernici. Cu ochii-s înghețați, nu pot măcar nici plânge, Dușmanii
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/M_atinge_dorul_altor_vremi_valeria_iacob_tamas_1330159130.html [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_noi_apariti_gheorghe_stroia_1394010083.html [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
nunți din Craiova și din împrejurimi. Aceasta se datora faptului că ION DINICĂ era oltean, precum și pentru că mai aveam un coleg de la școala militară pe nume GELU BERCEA - fiul unui arhitect din Craiova - care fusese coleg la LICEUL MILITAR MĂNĂSTIREA DEALU cu MS Regele Mihai I, într-o clasă specială, cu copii selectați din toate clasele sociale. GELU BERCEA era un tip foarte prezentabil, cu maniere alese și cu o bună reputație. M-am împrietenit cu el și de multe ori
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_zavati_1428571617.html [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui lumilor zâmbind, Că te-am iubit numai pe tine. *** Referință
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1440658315.html [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]