421 matches
-
mi-a acordat cinstea de a da mâna cu mine, adică mi-a întins degetul mic de la mâna stângă. Așa saluta el. * Apropo de armată. Aveam de acum 23 de ani și fusesem amânat de două ori la încorporare pentru debilitate fizică generală. Urma ori reformarea ori luarea la armată. Și am avut noroc. Am fost trecut pe lista celor care aveau dreptul să urmeze școala militară pentru ofițeri de rezervă. Treburile se urniseră. Gazda, familia Iziumenco, se afla pe o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ceea ce reclamă o îngrijire serioasă. De asemenea aflăm că sunt 6 ani de când a fost izbit de o manie ca aceasta, pentru care a fost internat și căutat și aci, și în străinătate, de unde s-a întors calm, însă cu debilitate intelectuală. De atunci a mers urmîndu-se debilitatea, crescând până acum două luni, când făcând acte impulsive și scandaluri, au provocat reașezarea sa într-un arest special. Din cele sus descrise, subsemnații considerăm că d-l Mihail Eminescu este atins de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aflăm că sunt 6 ani de când a fost izbit de o manie ca aceasta, pentru care a fost internat și căutat și aci, și în străinătate, de unde s-a întors calm, însă cu debilitate intelectuală. De atunci a mers urmîndu-se debilitatea, crescând până acum două luni, când făcând acte impulsive și scandaluri, au provocat reașezarea sa într-un arest special. Din cele sus descrise, subsemnații considerăm că d-l Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență, stare
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Dar ea, ca și Ada, îl avusese numai drept măsură bancară. Jucase amândouă, pe capul lui palid, o avere. Femeile nu-1 iubeau, dar nu-1 lăsau să doarmă. Frumoasei Zaza i-ar fi fost rușine de un copil bolnăvicios. Ea lua debilitatea lui drept distincțiune. Bătrânul prinț, cunoscut pentru robusteța lui, murise de un atac de paralizie. Ea, Zaza, murise glorios de un cancer superb, dezvoltat în larg pe sânul odinioară celebru, acum voluminos. Pe aceste îngrășăminte ciupercile maligne crescuse prospere. Zaza
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lasă succesiuni încurcate, ți-o spun eu, ca avocat, nu fac testament, sau fac unul neștiut de nimeni, în favoarea câte unui șiret. Otilia ce treabă are? Noi, familia, dacă am fi mai energici, am putea lua măsuri, știi, sunt destule, debilitate mintală etcetera, etcetera, dar moșul e pezevenghi, G. Călinescu îl învață Otilia și-l ajută Pascalopol. Ascultă, spune drept, în fond e în interesul dumitale, eu pot să-ți fiu de mare folos în carieră (am să-ți recomand o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fațadele unor edificii fără să uite nici o fereastră sau coloană. Un altul reproduce din memorie arii pe care tocmai le-a auzit (deși fără să le armonizeze). Théodule Ribot, părintele psihologiei științifice din Franța, cita cazul unui oligofren (cu o debilitate avansată) care ținuse minte din ultimii 35 de ani datele tuturor înmormântărilor din parohia sa, numele și vârsta persoanei decedate și numele tuturor persoanelor ce participaseră la ceremonie. Dar o foarte bună memorie este caracteristică mai curând geniilor. Astfel, atunci când
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
încît ochiul aluneca asupra suprafeței minerale a îmbrăcăminții. Rochiile din mătase sau din material ușor nu avantajau pe madam Farfara, care vara se afla în mari dificultăți, recurgând la pichete scrobite, la rochii cu volane etajate. Proeminența oaselor și mizerabila debilitate a fluierelor picioarelor trebuiau neapărat dosite. De aceea, anotimpul eroic al doamnei Farfara era toamna, când purta lenajuri groase și moi și ieșea în taior de stofă, sau mai târziu în sacouri scurte de blană. Ceea ce nu putea fi obliterat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primi o telegramă cu următorul cuprins: "Vii mulțumiri pentru frumoasele cuvinte. Gaittany." Atât. Gaittany se făcea că nu-nțelege. Chiar și întîlnirile la masă cu cele două Pomponești deveniseră torturante pentru Pomponescu. În special madam Pomponescu-mamă dădea semne irecuzabile de debilitate mintală, întrucît, incapabilă de a percepe realitățile, sufoca pe fiul ei cu iluziile-i absolut deplasate. - Când ai să te hotărăști să reintri în minister? insista ea. . - Tot mereu vorbești de minister! Mai sunt și alte țeluri în viață! cauta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însoțite de înecăciune se iviră, și geograful căzu aproape în delir. Medicii chemați în grabă la consult fură de un acord deplin. Din cauza șederii pe spate și evident a slăbirii organismului, Conțescu făcuse o dublă pneumonie. Având în vedere vârsta, debilitatea, situația fu considerată completamente critică, și medicii consultați dădură sceptici câteva linii generale de tratament, lăsând pe poziție pe conferențiarul Conțescu. Acesta nu privea lucrurile cu ușurătate, însă nu era chiar așa de desperat. Un număr de zile nu era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
92. Această noțiune simplă, dar cuprinzătoare și edificatoare păstrează încă un rol dominant în studiile medicale asupra deficienței mentale. La puțin timp după apariția noțiunii de oligofrenie, un alt psihiatru, Dupr( (1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)93 formulează termenul de debilitate mentală pentru a prezenta formele ușoare ale deficienței mintale: idioție, imbecilitate, debilitate mentală (Ionescu, 1985)94. În ultima ediție al DSM IV este folosită noțiunea de întârziere mentală care cunoaște o largă răspândire. Cu toate că în aparență pare simplă diagnosticarea întârzierilor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dominant în studiile medicale asupra deficienței mentale. La puțin timp după apariția noțiunii de oligofrenie, un alt psihiatru, Dupr( (1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)93 formulează termenul de debilitate mentală pentru a prezenta formele ușoare ale deficienței mintale: idioție, imbecilitate, debilitate mentală (Ionescu, 1985)94. În ultima ediție al DSM IV este folosită noțiunea de întârziere mentală care cunoaște o largă răspândire. Cu toate că în aparență pare simplă diagnosticarea întârzierilor mentale întâmpină mari dificultăți datorită faptului că nu depinde numai de psihometrie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
următoarele domenii: comunicare, autoîngrijire, viața de familie, aptitudini sociale/interpersonale, folosirea resurselor comunității, autoconducere, aptitudini școlare funcționale, muncă, timp liber, sănătate, siguranță. C. Debut înainte de vârsta de 18 ani. În funcție de gradul de severitate se codifică astfel: 1. Întârzierea mentală ușoară (Debilitate mintală) QI de la 50-70. Reprezintă forma cea mai frecventă din totalul întârzierilor mentale. Această deficiență trece neobservată până la vârsta preșcolară sau școlară, când dificultățile de învățare atrag atenția asupra dezvoltării deficitare a gândirii. Vârsta mentală a acestor subiecți este de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
factorilor biologici-ereditari o importanță hotărâtoare în geneza crimei și devianței, cauzele acestora rezidă în diversele anomalii și deficiențe anatomo-fiziologice ale organismului individului infractor sau deviant. Orientarea psihiatrică și psihologică consideră că geneza actului deviant și infracțional rezidă în dezechilibre și debilități psiho-fiziologice care apar și se transmit de cele mai multe ori pe cale ereditară. În ceea ce privește teoriile sociologice referitoare la devianță, acestea diferă de explicațiile biologice și psihologice deoarece plasează cauzele acesteia în ordinea socială mai mult decât în psihologia și constituția fizică a
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
căror existență împiedică încheierea căsătoriei. Sunt reglementate de prevederile art.5, 7, 8 și 9 C. fam. următoarele impedimente la căsătorie: a) existența unei căsătorii anterioare nedesfăcute a unui dintre soți; b) rudenia; c) adopția; d) tutela; e) alienația și debilitatea mintală. Este necesară clasificarea condițiilor de fond în negative și pozitive, în special din rațiuni de ordin practic deoarece, îndeplinirea condițiilor de fond din prima categorie trebuie dovedită de viitorii soți, iar impedimentele pot fi invocate de terți, prin opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
determină încheierea unei căsătorii valabile. Codul familiei reglementează următoarele impedimente: bigamia (existența unei căsătorii anterioare nedesfăcute a unui dintre viitorii soți); rudenia de sânge, în linie dreaptă și colaterală, până la gradul IV inclusiv; rudenia rezultată din adopție; tutela; alienația și debilitatea mintală. a. Bigamia Existența unei căsătorii nedesfăcute a unuia dintre viitorii soți constituie impediment la încheierea unei noi căsătorii și, totodată, contrazice principiul monogamiei care stă la baza căsătoriei și familiei. Art.5 C.fam. prevede: "Este oprit să se
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
rudă cu adoptatorul și rudele acestuia, iar rudenia întemeiată pe legătura de sânge încetează. Căsătoria este oprită între adoptat și rudele sale din adopție, în aceleași condiții ca și între rudele sale firești (art.6 C.fam.). d. Alienația și debilitatea mintală Art.9 C.fam. prevede că este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum și cel care este lipsit vremelnic de facultățile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale. Din cuprinsul acestor dispoziții, rezultă două situații: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
9 C.fam. prevede că este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum și cel care este lipsit vremelnic de facultățile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale. Din cuprinsul acestor dispoziții, rezultă două situații: 1. alienația și debilitatea mintală. Deoarece legea nu distinge, ele constituie un impediment la căsătorie, indiferent dacă au fost sau nu constatate prin procedura specială a interdicției. Așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate și practica judiciară, alienatul și debilul mintal nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
într-o stare de luciditate pasageră; 2. persoana lipsită vremelnic de facultățile mintale nu se poate căsători decât în momentele de luciditate. Consimțământul exprimat în asemenea momente este un consimțământ valabil care produce efecte juridice. Rațiunea pentru care alienația și debilitatea mintală constituie un impediment la căsătorie se fundamentează pe ideea că aceste stări sunt incompatibile cu finalitatea și scopul căsătoriei. I.4. Condiții de formă la căsătorie a) Faza prealabilă încheierii căsătoriei A) Declarația de căsătorie și înregistrarea ei Încheierea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
bigam nu poate fi exclusă, când acesta s-a aflat într-o eroare de fapt sau de drept, ori când, în momentul încheierii celei de-a doua sau subsecvente căsătorii, s-a aflat în stare de întunecime, de alienație sau debilitate mintală 64. c. Căsătoria este încheiată între cel care adoptă sau ascendenții lui pe de o parte și cel adoptat ori descendenții lui, pe de altă parte (art.7 lit.a și 19 din C.fam.). Este nulă, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
mintale cât timp nu are discernământul faptelor sale, spre deosebire de alienații și debilii mintali care sunt împiedicați să se căsătorească chiar dacă nu se află puși sub interdicție. Împrejurarea că soțul a cunoscut sau nu, anterior căsătoriei, existența stării de alienație sau debilitate mintală a celuilalt soț este lipsită de relevanță și deci, nulitatea absolută nu poate fi înlăturată, ea fiind justificată într-un interes de ordin social. e. Căsătoria este încheiată fără respectarea prevederilor art.16 din C.fam.65 Nulitatea intervine
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
poate fi cu desăvârșire exclusă, cum se întâmplă atunci când acesta s-a aflat într-o eroare de fapt sau de drept, ori când, în momentul încheierii celei de a doua căsătorii, s-a aflat în stare de alienație sau de debilitate mintală. b. Condițiile căsătoriei putative Potrivit art.23 C.fam., căsătoria nulă se consideră putativă dacă, la încheierea ei a existat buna-credință a ambilor sau numai a unuia dintre ei. În această materie, buna-credință înseamnă faptul de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
se pronunță prin hotărâre judecătorească, din culpa soțului pârât sau din vina ambilor soți, iar în cazul divorțului prin acord precum și în situațiile în care divorțul este cerut pentru motiv de boală survenită înainte sau în timpul căsătoriei (alienație mintală ori debilitate mintală cronică sau pentru o altă maladie gravă și incurabilă), instanța urmează să constate desfacerea căsătoriei fără a mai pronunța divorțul din vina soțului pârât. În acest sens, disp.art.617 alin.2 C.proc.civ.80, prevăd că instanța
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
o situație intolerabilă dintre soți; > în prima concepție, motivele care pot duce la desfacerea căsătoriei sunt numai cele din culpă (infidelitatea, abandonul), pe când în cea de-a doua concepție, constituie motive de divorț și cele fără culpă, ca alienația sau debilitatea mintală; > prima concepție este restrictivă, fiindcă admite divorțul numai când imposibilitatea continuării căsătoriei se datorează vinei unuia sau ambilor soți, pe când cea de-a doua concepție este largă, deoarece admite divorțul ori de câte ori survine imposibilitatea continuării căsătoriei, fără deosebire de natura
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
motiv. Motivul de divorț este lăsat la aprecierea instanței de judecată în ce privește influența asupra soțului care a cerut desfacerea căsătoriei și dacă este sau nu posibilă continuarea acesteiaConsecințele stării de sănătate în care se încadrează și alienația mintală cronică ori debilitatea mintală cronică, asupra căsătoriei, sunt lăsate la aprecierea instanței, care va acorda sau nu divorțul-remediu99. Dacă divorțul este cerut pentru o boală gravă și incurabilă survenită înainte sau în timpul căsătoriei, instanța urmează, ca și în cazul divorțului prin acord, să
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
civ. și președintele instanței, primind cererea de divorț, va da reclamantului sfaturi de împăcare și, în cazul în care acesta stăruie în cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei. Cind cererea de divorț se întemeiază pe alienație mintală sau debilitate mintală cronică, ori pe o boală gravă cronică și contagioasă a soțului împotriva căruia este cerut divorțul, ori dacă este condamnat la o pedeapsă privată de libertate de cel puțin 3 ani, sau este declarat dispărut prin hotărâre judecătorească, această
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]