560,054 matches
-
evaluat și a cântărit aceste trei grile de interpretare - platoniciană, aristoteliciană și leibniziană - și a conchis, în cele din urmă, că interpretarea platoniciană ar fi preferabilă. Preferabilă, însă în ce sens? Ar fi oare ea, la o adică, mai plauzibilă decât celelalte? Sau mai bogată, mai consistentă? Sau mai corectă? Sau mai eficace, mai rodnică? Sau mai cuprinzătoare? Sunt tot atâtea motive ale preferabilului. Dragomir spune doar atât: ,pentru motive de continuitate, am ales-o pe cea platoniciană". Însă în ce
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
cea platoniciană". Însă în ce sens ,continuitate"? Putem presupune, deși textul nu ne-o spune explicit, că e vorba de continuitatea unui fir hermeneutic: grila platoniciană ar străbate ca un fir roșu întreaga piesă, în timp ce celelalte grile nu ar acoperi decât parțial textul lui Caragiale. Dragomir propune așadar o interpretare platoniciană. Un cititor răutăcios ar putea spune că tocmai pentru că nu avea un ,concept propriu" a făcut Dragomir apel la Platon. Însă s-ar putea ca poziția lui Dragomir să fie
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
să auzim înțelesul vorbelor sale, că reprimăm ceea ce e acolo afirmat ca atare. Acest curaj de care vorbește Dragomir este curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e chiar anti-filozofic: o comedie. Căci, într-adevăr, ce îi este mai străin filosofiei decât râsul? (Să precizăm aici excepția lui Nietzsche!) Dragomir are însă acest curaj de a aborda cu armele filosofiei o piesă care, principial, este refractară la o astfel de interogație. Dragomir însă crede că orice lucru, dacă e privit cu atenție
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
hermeneutică culturală" (Crase banalități..., p. 38). Ea trimite dincolo de spațiul propriu-zis cultural. Dincolo, dincolo, ne întrebăm noi, dar în direcția a ce trimite o astfel de interpretare? Dincolo de cultură și dincolo de Caragiale - sau mai degrabă dincoace - nu este nimic altceva decât existența fiecăruia dintre noi. Spre deosebire de critica literară care, interpretând un text literar are ca obiect prim, ultim și exclusiv textul însuși, interpretarea filozofică țintește dincolo de text și vizează lucrurile însele pe care textul le pune în lumină. Ceea ce îl interesează
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
mod esențial filozofică. Concluzie În concluzie, am putea spune că prima caracteristică a abordărilor literaturii în filosofie este aceea, banală la prima vedere, că e vorba de interpretări. Raportul dintre un demers filozofic propriu-zis și literatură nu poate fi intermediat decât de discursul median al hermeneuticii. Filozoful interpretează respectivul text literar, având un anumit scop și o anumită direcție a interpretării: el vrea să ajungă undeva, și crede că respectiva piesă literară îi servește de minune pentru a ilustra cutare sau
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
eseistului, care nu acceptă nici unul din aceste adevăruri (improbabile, din punctul său de vedere) ale postmodernității. Sunt relevate elementele de continuitate, care îndreptățesc afirmația că postmodernitatea ,este un soi de efect post-traumatic al modernității" (p. 450), deci nu mai mult decât atât: ,postmodernitatea nu e decât o continuare a modernității" sau o ,pseudomorfoză" a ei (p. 451). Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
din aceste adevăruri (improbabile, din punctul său de vedere) ale postmodernității. Sunt relevate elementele de continuitate, care îndreptățesc afirmația că postmodernitatea ,este un soi de efect post-traumatic al modernității" (p. 450), deci nu mai mult decât atât: ,postmodernitatea nu e decât o continuare a modernității" sau o ,pseudomorfoză" a ei (p. 451). Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
450), deci nu mai mult decât atât: ,postmodernitatea nu e decât o continuare a modernității" sau o ,pseudomorfoză" a ei (p. 451). Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât să fii modern pur și simplu, mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
decât o continuare a modernității" sau o ,pseudomorfoză" a ei (p. 451). Prin urmare: ,Postmodernul este un modern care se iluzionează că a încetat să mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât să fii modern pur și simplu, mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat puțin pe modul lui H.-R. Patapievici de a înțelege
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
într-un preambul sumar, de o evaluare sau de o critică a modernității. Această carență ne-a indicat-o apariția ulterioară a cărții lui H.-R. Patapievici, Omul recent, cu care I. B. Lefter este dator să dialogheze (mai substanțial decât a făcut-o în ,Observator cultural") în premisele unei viitoare reeditări a cărții sale. E adevărat că, aparent, cei doi nu se întâlnesc pe același culoar ideatic, pentru că unul scrie despre modernitate, celălalt despre modernism, dar temele nu sunt doar
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Rămâne totuși un rest considerabil, căci nu tot tradiționalismul interbelic (de pildă, militantismul sămănătorist al lui N. Iorga și al ciracilor săi) este asimilabil în sfera modernismului. Reductibilitatea tradiționalismului la modernism rămâne, după părerea mea, o problemă nerezolvată și nerezolvabilă decât printr-un abuz. O altă consecință ar fi că nu pot fi acceptate delimitările politice sau evenimențiale ale perioadelor literare. Conceptele de literatură interbelică și literatură postbelică sunt false și inoperante pentru o istorie preponderent estetică (a formelor și a
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
mai știu - fără să fiu răutăcios - că soacra prietenului nu o va face, fiind doar o figură de stil utilizată și soacră-mea ori de câte ori nevastă-mea, Coryntina, se prezintă la părinți din cauză zice, că televizorul nostru e mai important decât ea. O fi, dar, pentru a lămuri situația, urmează să avem o întâlnire pe teren neutru, poate prin Harghita, în una din puținele păduri rămase după defrișările care au dus la popularea dealurilor și văilor patriei cu ,căsuțe" de vacanță
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
Laurențiu sponsori serioși pentru a pune anual la bătaie atîția bani pentru un premiu literar. Ceea ce contează e că ideea lui nu s-a pierdut, iar "Ovidius" a devenit, după Llosa, mai ales, un premiu și de palmares, mai consistent decît valoarea sa în bani. Ceea ce, după doar trei ediții, e un succes strategic pentru viitorul acestui premiu. Faptul că Llosa a acceptat acest premiu are însă legături și cu succesul său editorial în România. Cărțile sale sînt traduse la noi
Llosa din spatele lui "Ovidius" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11310_a_12635]
-
e posibil ca această spectaculoasă metamorfoză politică să-l fi îndepărtat pe Llosa sine die de posibilitatea de a cîștiga Premiul Nobel. De mulți ani, Llosa încearcă să convingă lumea că ororile totalitariste de stînga nu sînt mai puțin blamabile decît cele de dreapta doar pentru că ideologia comunistă avea premise umaniste. El nu e un reprezentant al dreptei xenofobe, un naționalist rabiat cum a fost prezentat de adepții lui Fujimori, în campania electorală pe care Llosa a pierdut-o, ci un
Llosa din spatele lui "Ovidius" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11310_a_12635]
-
într-un armonios și fericit împreună într-o revistă solidă și mereu frumoasă precum se dovedește a fi Lettre international, după o citire cu sufletul la gură, se impune ca o retraversare subiectivă a textelor, dar într-o ordine alta decât aceea din sumar, în cunoștință de cauză acum, pe autori preferați și genuri, în funcție de interesele cu accent estetic sau de informare pe care le ai în singurătate, conștiincios cu gusturile tale, dar și cu lacunele. Că nu prea mai ai
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
în asta - sângele apă nu se face -, dar măcar instinctul de conservare ar trebui să intre în acțiune. Internaționalism, internaționalism, dar nu pe spinarea noastră! S-ar putea deduce din cele de mai sus că dl Geoană n-a făcut decât să ilustreze eticheta pe care i-a lipit-o de frunte Iliescu. Dar nu ,prostănăceala" a acționat în acest caz. Ci calculul negustoresc și cinismul politicianist. Obsesia pesedeilor este să nu piardă nici un prime-time la televiziuni. De data aceasta, au
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
de la ŤMuncať, nedespărțit de carnetul-negru în care îi pune-bine pe dușmanii poporului cu amenințarea: ŤOrdonanța! Ordonanța!ť - au oare de ce? Acești bravi macabei să fi fost înlocuiți în ultimul moment cu doi-trei goi figuranți-activi (ca toți proaspeții convertiți, mai catolici decât Rabinul-General) - ca Pippidi, M.D. Gheorghiu, Totok? Dar unde o fi D.C. Giurescu? - să fi lins el pe degeaba ceea ce a lins? Dar Gabriel Andreescu? Dar Dan Pavel? Dar Laszlo Alexandru, dar Pecican? Dar Buzura, Doctorul Honoris Causa de la Ierusalim, răsplătit
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
și disocieri anterioare, iar nu de relațiile și interesele activate pe suprafața socială. Dacă vorbim despre poezie și îmi este permis a indica un anumit punct de vedere (și de intensitate perceptivă), mă simt mult mai atras de experiențele înalte decât de cele joase ale liricii. De azi și dintotdeauna. Prefer un poem din care răsar viziuni serafice ori expresioniste, adânci neliniști, tensiuni intelectuale și convulsii morale, unei file de poezie ,leneșă", minimalist-postmodernistă, în care, cu risipă de cuvinte, nu se
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
pe dos", ,dau din mâini și dau din picioare: tot ce e înlăuntrul trupului trebuie scos./ dau din mâini și dau din picioare și dau din gură/ până ce umilesc umplutura din spatele cărnii", ,în spatele a o sută de pleoape mai verzi decât fierea/ ochiul cel limpede făcând primele mișcări. scormonind./ cu multă răceală trecând prin nesfârșitele încăperi ale capului"... În ,bunele dimineți", personajul se contemplă în luciul unei cești, la ora cafelei sau a ceaiului burghez, surprinzându-se în plină și ireversibilă
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
schimbări factice de planuri și rupturi inutile de sens. Având deja conturată o metaforă centrală, structurantă, capabilă să poarte cu sine numeroase versuri (este alienarea despre care am vorbit), el o parazitează prin dezvoltări și efecte ,colaterale", care nu fac decât să strice paginile plachetei. Organicismul viziunii s-ar fi cuvenit dublat de o organicitate a poeziei, de o creștere a acesteia din sine însăși, în acord cu propriile ritmuri de evoluție și performare. Nu e păcat ca aceste poeme de
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
Nu e păcat ca aceste poeme de noapte, de o întunecată tonalitate și simbolistică, să conțină secvențe ,diurne" de genul ,mi-am construit între timp un halat din lemn lăcuit"? Ori ,cu pași mici dar atletici o femeie mai înaltă decât propria-i umbră/ țâșnește dintre rinichii unui păstrăv și-mi acoperă umerii"? Sau, în fine, ,un porc minuscul cu burta plesnită/ scărpinându-și inima cu inima mea"? Se vede că porcii aceștia minusculi sunt o calamitate în volumul de debut
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
mea"? Se vede că porcii aceștia minusculi sunt o calamitate în volumul de debut al lui Dan Coman. Un debut care ar fi putut să fie remarcabil, dar care e numai onorabil. Am convingerea că autorul poate semnificativ mai mult decât atât.
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
parte/ a orașului/ și vom avea apă de băut/ din belșug// că voi arunca în sus/ un bănuț fără valoare/ și el se va întoarce ca un glob/ de aur..." (și astăzi a fost). O atare autoscopie fantezistă nu e decît rodul unei virtuozități a simplității: ,eu știu să împart o zi/ oarecare/ în mii de bucățele/ și, după caz,/ să le port la vedere/ ca pe niște zulufi aurii// sau să le strecor în sîn/ sau să le înghit/ după ce
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
pături groase// începînd să se roage/ ca în copilărie/ îngerului păzitor" (urletul meu de lup). Cu toate că într-un moment subiectivitatea i se revoltă (,aici unde-am ajuns/ nu mai e pic de cer/ în dreptul meu nu văd/ un alt contur/ decît al degetului meu întins"), un astfel de solipsism nu-i este caracteristic Lidiei Lazu. Eul său nu e tentat a se împotrivi lumii date, a o pune la îndoială, ci dimpotrivă e animat de năzuința de a i se supune
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]