1,200 matches
-
produce datorită obligației asumate de către protagoniștii romanelor hard-boiled de a da răspunsuri uriașelor transformări sociale și morale de după Primul Război Mondial. Dacă vreme de aproape un secol acest tip de crime fiction coexistase cu modalitățile literare dominante (romantismul, sentimentalismul, realismul, decadența), începând cu anii ’20 el își proiectează în prim-plan propriile formule, prejudecăți și, inevitabil, limite. Studiile din 1980 și 1990 asupra „literaturii detective” au urmat, în linii mari, două abordări. Una din ele, cea mai consistentă din punct de
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
imunitar). Ce leagă tema monarhică de tema paternă e leit-motivul refacerii organice. Așa cum mandibula tatălui a cerut o reconstruire anatomică treptată, memoria românilor trebuie refăcută încetul cu încetul. O națiune care nu se adună organic în jurul suveranului e destinată unei decadențe grobiene de tip republican, fenomen definit prin: indolență, lipsă de scrupule, lipsă de onoare și șiretenie. Doina Uricariu recurge la trei analogii pentru a întări nevoia trezirii românilor la pragul conștiinței monarhice. Prima invocă îngroparea Pompeiului sub lava Vezuviului, istoria
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
hierofantul paradoxal care, cu spatele la transcendență, va fi și cea din urmă călăuză spre transcendent. Destinul Crailor nu are de-a face cu Orientul istoric din Balcani. Este figurată în treimea lor coruptă decăderea însăși ("planetară", zice Marin Mincu). Decăderea istoriei. Decadența aristocrației. Decăderea spiritului în și mai multă trufie. Acum, după ce vom fi căzut de acord întrucîtva asupra faptului că antimodernii fixează axul central al modernității, avem a constata că în literatura noastră antimodernul radical a fost Mateiu Caragiale. Antimodernismul său
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
el unul "ș...ț strălucit, exemplar. Aș putea să citesc o mie de cărți despre casa de Habsburg. Împărăteasa Elisabeta face parte din biografia mea spirituală." Iar destrămarea Austriei (nu a Imperiului !) "ș...ț reprezintă o splendidă formă incipientă a decadenței vest-europene." Fără îndoială că austrifilia lui Cioran, care venea din convingerea sa că între Rusia și Occident ar fi trebuit să stea un Imperiu puternic sau o, tot puternică, Austrie federală, cum preconizase Aurel C. Popovici, a contribuit la apropierea
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
administrativ este eficient. Sunt lucrurile pe care în mod deliberat regizorul le pune între paranteze selectând cazuri de real faliment al unor familii, dar care devin regula generală, constituind simptomul colapsului capitalismului la început de secol XXI, fenomen istoric asimilat decadenței imperiului roman! Aiuritoare sunt însă declarațiile pe care regizorul le ia unor cetățeni, fie ei pastori, „Capitalism is a sin!" și desigur că Dumnezeu îi urăște pe cei bogați, fie ei șerifi: "Free market failed the country!", cu concluzia regizorului
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
al XIX-lea, tema bătrîneții („Să îmbătrînești, ce pedeapsă!"), sentimentul de a fi un supraviețuitor, afecțiunea pentru soție și durerea încercată după dispariția ei, meditația asupra istoriei și obsesia prăbușirii civilizației europene - obsesie datînd din anii tinereții. Octogenarul vede o decadență accentuată și în Anglia mult îndrăgită (singura țară pe care spune că a iubit-o cu adevărat, alături de Spania). Revine ca un leitmotiv convingerea că lumea se duce de rîpă. Cînd se dorește profet este de regulă plicticos sau ridicol
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
pe stradă, ba, s-a tăiat cu foarfeca, și fusta unei soții de ambasador occidental acreditat la București, fiindcă își permisese să iasă pe stradă în „minijupă". Bărbații cu plete și doamnele cu „minijupă" erau, în concepția cuplului Ceaușescu, întruchiparea decadenței occidentale. Dintre cei de două ori reținuți de miliție la Brăila, cred că părul cel mai lung îl avea Țepeneag. La întoarcere, am făcut drumul împreună cu Lucian Pintilie. Dacă vagonul acela de tren, compartimentul cu pricina, ar fi fost „microfonizat
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
Gabriel Coșoveanu Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, București, Editura Curtea Veche, 605 pag. Fără a produce, în ochii celor mai mulți, opere „eminente”, spiritele decadente au configurat, în timp, un soi de forma mentis imposibil de ignorat, ba chiar simptomatică pentru
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
psihologic, ușor asimilabil pentru omul-caființă- căzută, că orice formă de delectatio morosa intrigă, eventual produce revoltă, dar sigur stârnește curiozitate. Despre toate aceste aspecte, cu niște contraforți teoretici impunători și cu un apetit demonstrativ pe măsură, vorbește Angelo Mitchievici în Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene (sfârșitul secolului al XIX-lea, prima jumătate a secolului XX), volum masiv (605 p.), la origine teză de doctorat coordonată de profesorul Sorin Alexandrescu, apărut la Curtea Veche în 2011. Dacă, în
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
Babeți în studiul său exemplar despre mirajul atitudinilor), în privința esteticii lui sesizăm că o cristalizare nu s-a făcut încă, de aceea demersul de față e autocaracterizat ca având „o puternică dimensiune restitutiv-arheologică”. Câtă vreme putem face o distincție între decadență, definibilă mentalitar, istoric și filosofic, pe de o parte, și decadentism, inscriptibil printre curentele estetice de la sfârșit de secol XIX, pe de altă parte, nu este la fel de clar că s-ar putea imagina cele două altfel decât indiscriminabil legate. Pentru
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
pildă, iorghiștii) sau de cercurile intelectuale îngrijorate de soarta umanității, cu vârf romanesc de lance în Thomas Mann, iar eseistic în Declinul Occidentului de Oswald Spengler. Poziția autorului se definește prudent, în etape, dar cu jaloane clare: „Pornind de la experiența decadenței așa cum o expune Nietzsche în Cazul Wagner și Ecce homo, ca necesitate a depășirii maladiei decadente prin provocarea metabolică a contaminării intenționate și vindecarea prin confruntare, consider că decadența descrie un fenomen metabolic al culturii și civilizației sau, folosind terminologia
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
definește prudent, în etape, dar cu jaloane clare: „Pornind de la experiența decadenței așa cum o expune Nietzsche în Cazul Wagner și Ecce homo, ca necesitate a depășirii maladiei decadente prin provocarea metabolică a contaminării intenționate și vindecarea prin confruntare, consider că decadența descrie un fenomen metabolic al culturii și civilizației sau, folosind terminologia utilizată de Liz Constable, Dennis Denisoff și Matthew Potolsky [în Perennial Decay: On the Aesthetics and Politics of Decadence, 1999], a perennial decay ”. Cu un întreg cortegiu de excese
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
Dennis Denisoff și Matthew Potolsky [în Perennial Decay: On the Aesthetics and Politics of Decadence, 1999], a perennial decay ”. Cu un întreg cortegiu de excese, rarități comportamentale, simbioze insolite seducție-cruzime, artificiozități pe fondul luxurii programatice generate de complexe neexorcizabile altfel, decadența își poate constitui un veritabil mit al ei (apud Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității), căci povestea poate începe cu Hesiod (în Munci și zile, cele patru stadii ale umanității celebrează un psihism degenerativ, cu perigeul în Epoca de Fier
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
capitolul „Prusia” de la granița Kakaniei, de pus în relație cu eseurile post-habsburgice ale lui Kundera și Magris, ale lui Cornel Ungureanu și Livius Ciocârlie. Nostalgia Imperiului austroungar manifestată de filozoful născut la granița „Balcanilor” se asociază cu o conștiință a decadenței imperiale, iar „ficțiunile compensatorii” cioraniene vădesc o atracție irepresibilă față de imperialismul rus, german și spaniol sau față de „excepționalismul” evreiesc. Nu-l pot urma, însă, pe Ion Vartic atunci cînd apropie poziția interbelicului Eliade față de românitate de antioccidentalismul lui Nichifor Crainic
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, Polirom Alexandru Vlad, Ploile amare, Charmides III. CRITICĂ Corin Braga, Psihobiografii, Polirom Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIX-lea, Ideea Europeană Nicolae Mecu, George Călinescu față cu totalitarismul, Dacia XXI Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism, Curtea Veche Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, Cartea Românească / Polirom IV. TEATRU George Banu, Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Nemira Gellu Dorian, Confort Freud, Timpul Vlad Zografi, Toate mințile tale, Humanitas V. PREMII SPECIALE
Nominalizări la Premiile USR pe anul 2011 () [Corola-journal/Journalistic/4662_a_5987]
-
trebuie, trăiți bine, atingeți o anumită vîrstă, premiile vor veni singure”. Celelalte nominaliză ri: Corin Braga, Psihobiografii, Polirom, Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIXlea, Ideea Europeană, Nicolae Mecu, George Călinescu față cu totalitarismul, Dacia XXI, Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism, Curtea Veche. La categoria „Premii speciale”, nominalizările au fost una și una: Mircea Cărtărescu, Zen, Humanitas, Bogdan Ghiu, Contracriza, Cartea Românească, Gheorghe Mocuța, Cea mai bună dintre lumi, Tracus Arte, Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar, Humanitas, Eugen Simion
Premiile USR pentru anul 2011 by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4560_a_5885]
-
degrabă decât să surprindă, însă, distopia lui Alexandru Ecovoiu nu face decât să plictisească. Atât contextul, cât și epica romanului sunt deficitare. Specificul Danemarcei e precizat prin câteva clișee, de la Hamlet până la Kierkegaard, în timp ce acțiunea lâncezește sub apăsarea diatribelor la adresa decadenței vieții moderne. Sunt luați la refec nu doar din perspectiva diferitelor personaje, ci, ai zice, din perspectiva naratorului însuși, scăpat nesupravegheat la suprafața textului, homosexualii, femeile de moravuri ușoare, violența de la TV - bref, orice tip de exces. Ceea ce n-ar
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
a doua o sprijină în chip negativ pe prima. Însă acum, mi se pare, numai aceasta din urmă a mai supraviețuit - prima s-a spulberat” (p. 19). Așadar, obsedat de legătura dintre vii și morți (p. 40), Stratis luptă cu decadența, dedicându-se unui ideal sublim: doar atingând absolutul, omul va ști ce are de făcut în lume, operă neîndoielnic supraomenească, dar cu finalitate grecească. Spiritul trebuie să se afle pe sine însuși, nemișcat (p. 42), pentru ca, mai apoi, „lucrurile exterioare
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
la mîncare, nu sînt altceva decît răspunsul frustrării omului îmbătrînit. Hai să puricăm un pic ce zice Septimiu - iată clișeele și comentariile mele: - o localitate devenită anul acesta un fel de graniță cu limita umanului, un tărâm al promiscuității, al decadenței și al lipsei de bun simț, cu care se face comerț și turism de masă - Vama Veche a fost întotdeauna o graniță cu "limita umanului, un tărîm al promiscuității și decandenței." Sau nudismul nu intră la capitolul "decandență" în sensul
Dezbatere: Vama Veche s-a stricat sau nu? Un blogger desființează articolul lui Sărățeanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33069_a_34394]
-
relief dramatic bine precizat, cât și pentru că aparențele melodramatice învelesc un nucleu puternic și evaziv semantic. În această privință îndrăznesc să mă pronunț en conaisseur trimițând cititorul curios la capitolul „Domnișoara Christina - un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene. Sigur, nu așteptăm de la regizor să facă exegeză, ci să înțeleagă în profunzime textul și mai ales resorturile psihologice ale personajelor în raport cu stilistica gesticulației și reflexele mentalitare ale unei epoci. Ceea ce este
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
din cele ce sunt și stăpânesc, astăzi, sub soare, pe plaiuri mioritice, stau crăcănate când cu un picior pe tărâmul cretinismului uman (fără a generaliza, omul, contextual, devine bestie. Când are puterea, În special!), când și cu altul pe tărâmul decadenței omului. De aci și pendularea asta, iar din ea și brambureala (la nivel de stat, la nivel de tot), din ultimii douăzeci și trei de ani, brambureală ce, din câte se pare, tinde spre universalizare. Mira-m-aș să fi
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
Molnar autori ca Popper sau Sartre sunt noii barbari. Lumea modernă îl sufocă pe conservator, de aceea se străduiește să-i descrie răul, urmarea fiind o carte tipică pentru umoarea în care se scaldă spiritele reacționare: cum faci să descrii decadența fără să aluneci în tonuri plîngăcioase, lamentîndu-te în marginea unui naufragiu? Căci pentru Molnar, ca pentru orice credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și implicit la terfelirea valorilor clasice: sacrul devine o fantasmă, noțiunea de
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
Virtuți și structuri ale retoricii au fost altădată angajate în polemica literară de calitate, dar puțini le mai cultivă acum. Pentru cine știe ceva din istoria retoricii, acceptă că arta de a convinge, vorbind frumos, a cunoscut, periodic, faze de decadență. Dar a regenerat, după ce au fost îndepărtate cauzele morale, sociale și politice. Atunci elocința și-a recăpătat demnitatea și rolul social absolut necesar, de influențare pozitivă. S-a spus recent că ,retorica renaște când ideologiile se năruie". Comunismul s-a
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
un contrast bun, iar împreună creează un efect de autenticitate scontat de către regizor. Iar aici, Ben Affleck mai face o reverență discretă și vag ironică cinematografului american. Afișul filmului atrage animonizatatea unuia dintre ofițeri care vede în el imoralitatea și decadența imperialismului occidental, ceea ce și un bun comunist ar fi vituperat, cu atât mai mult cu cât imaginea unui Orient exotic, hedonist și frivol îi înfurie pe acești islamiști fanatici. Însă atenția de la afiș este deturnată abil către o lectură „patriotică
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
redacții încropite, naive, în sensul rău al cuvântului. Prin nevoia de adevăr, dar și prin lupta, efortul și dovada acelei moralități superioare care, încă odată, se arată, se proclamă azi din atâtea guri închise, încleștate, la orizontul unei confuzii și decadențe stridente a valorilor artei, științei și literelor continentale. Un eseu care, alături de altele, nu prea multe, de la noi sau de aiurea, ne leagă de acel trecut imperial al Europei, de acel „regat al spiritului”, pe care îl invocă Faust. Și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]