353 matches
-
fusese marginalizat și ridiculizat. Nu s-a mai aprobat reeditarea Istoriei literaturii române, dorită insistent de seriile noi de elevi și studenți. Cartea fusese izgonită din biblioteci, se interzisese consultarea ei fiind catalogată neștiințifică, formalistă, un amalgan de confuzii și decadentism. Era atacat în presă tocmai pentru acele texte profunde de interpretarea artei, un apogeu al cunoașterii, care modificaseră grila de lectură a marilor precursori. Haita de troglodiți era asmuțită împotriva lui, se căscase o prăpastie de înțelegere și de comunicare
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
din Manoil. Încălcarea virtuții ar mai putea pleca și dintr-o reacție a femeii-victimă în fața compromisului social - "prostituție" cum ar numi căsătoria din interes George, eroul din La gura sobei. Amorul liber nu poate exista fără victime, fără scepticism, fără decadentism. Așadar, deznodământul nu poate fi decât fericirea sau moartea, în spiritul maniheist al romantismului Biedermeier. Singura excepție ar fi o soluție neexploatată până în 1865, și anume, răcirea progresivă, decristalizarea sentimentală din La gura sobei. Excesul romantismului este amendat în cazul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
oratoria naivă, simplă a cuvântătorilor rurali contaminați de duhul reformist. Poezia cultă aveam s-o cunosc la școală. A nu se uita că, pe vremea liceirii mele, Blaga și Barbu, recent "reabilitați", nu figurau încă în manuale, severea, acestea, cu decadentismul avangardelor literare. A-i ceti din cărți împrumutate și ediții antebelice, era o mare ispravă. Și mi-o îngăduiam. La facultate, semețindu-mă și luând drept pierdere de timp lectura autohtonilor ori învățarea limbii ruse, neplăcându-mi nici mărginirea, strigătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exagerați, mâini deșirate. Modele create pentru dansurile noi sau din fermentul ultimelor idei ale civilizației extreme. Era modelul european, cel a cărui factură era rezultată din fenomenul prefacerei lente, în conflict cu accidentele brusce. Modelul care în Apus rezultase din decadentismul secular al nababilor, trecut prin vârtejul nebun al războiului: aci, în țara asta proaspătă, cum oare se modelase la fel? Căci nu mai era vorba nici de hainele nici de ideile care se imită. Era însăși croiala fizică a făpturilor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a ideilor, nu pune toată acuratețea așteptată de la d-sa. Nu întîlnim nicăieri în Evoluția poeziei lirice, alături de reproducerea criticei aduse semănătorismului, de a fi o pură decadență, sursa de unde e luată. S-o spunem noi. Această idee a unui decadentism, lipsă de inventivitate, aplicată la întemeietorii Semănătorului, o întîlnim pentru prima oară la d-l N. Davidescu (primul volum de Aspecte și direcții literare, articolele: Clasicism și decadență, variații împrejurul clasicismului, Un poet decadent: Duiliu Zamfirescu). Cităm un singur pasagiu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aplicată la întemeietorii Semănătorului, o întîlnim pentru prima oară la d-l N. Davidescu (primul volum de Aspecte și direcții literare, articolele: Clasicism și decadență, variații împrejurul clasicismului, Un poet decadent: Duiliu Zamfirescu). Cităm un singur pasagiu din N. Davidescu: "Decadentismul este, dimpotrivă, uciderea în timp, prin îndelunga Găunosul neant muzical (fr.). imitație a unei formule vii la origine, de artă. Rollinat e astfel tot atât de decadent cu d-l Duiliu Zamfirescu sau Alexandru Vlahuță". După câte știm, d-l N. Davidescu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și neaoșă. Inteligența lui S. Paparrigópulos era clară, în primul rând clară, de o transparență miraculoasă, fără nebulozități sau confuzii de niciun fel. Gândea într-o castiliană precisă, fără nicio insinuare de cumplite neguri septentrionale sau de urme ale unor decadentisme de bulevard parizian, într-o castiliană curată, și așa se face că gândea, temeinic și profund, pentru că o făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și căruia îi datora propriul spirit. Cețurile hiperboreene i se păreau potrivite printre băutorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dragomirescu va fi cel care va coordona prima teză de doctorat din România dedicată avangardismului poetic. Paradoxalul, donquijotescul Alexandru Macedonski a fost - împotriva naturii sale solare - un susținător al simbolismului decadent francofon, pozele sale „macabre” expunîndu-l adesea ridicolului. Simbolismul și decadentismul autohtone sînt defazate cu 15 pînă la 20 de ani față de apariția în Le Figaro a manifestelor lui Jean Moréas și, respectiv, Anatole Baju. Primul nostru manifest simbolist, „Aprindeți torțele!“, al lui Ion Minulescu’ din Revista celor l’alți (1908
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Paul Păun, Trost) sînt omologați la Centru de către însuși André Breton. Prin urmare, distanța temporală dintre primele contacte cu mișcările artistice novatoare din Occident și asimilarea lor efectivă eset de 10 până la 20 de ani. Modelele „pure” de la Centru (simbolism, decadentism, avangarde, suprarealism) sînt asimilate la Periferie în forme „slabe”, diluate, hibride, eclectice. Cazurile izolate de sincronizare perfectă (Brâncuși, Tzara, mai tîrziu Eugéne Ionesco, Isidore Isou) se explică prin faptul că acțiunea lor novatoare s-a manifestat chiar la „Centru” (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă germană/eminesciană asupra estetismului românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este și nevoia nevrotică a legitimării externe: antidecadent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a succesiunii școlilor artistice din Occident (mai ales a celor din Franța, cu tradiția ei „revoluționară”). Doctrinele estetismului postromantic apărute între 1870-1890 au, în general, denominații „retro” sau neutre: Prerafaelitismul englez al lui John Ruskin și Dante Gabriel Rosetti, Simbolismul, Decadentismul. După 1890, e tematizată ruptura: la 1892, un grup de artiști plastici din München intră în conflict cu autoritățile statului bavarez, refuzînd să participe la expozițiile salonului oficial și deschizînd o expoziție separată. Este actul de naștere a Secesiunii, formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coincidență onomastică... futuristă!) publică un articol despre „campionul versului liber, de o sinceritate împinsă pînă la brutalitate, senzual, cu o imaginațiune debordantă”. Atmosfera de emulație simbolistă din redacția ziarului, dezbaterile la care luau parte scriitorii și artiștii simpatizanți, disocierile între decadentism și simbolism, contactul cu colecțiile revistelor franceze postsimboliste Akademos și La Plume, cu literatura unor autori „revoluționari” precum Whitman și Gorki (expresiv evocate în memoriile Claudiei Millian-Minulescu) mărturisesc despre un intens „spirit de frondă la adresa vechii literaturi”. Elogiul ataraxiei artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cercetătoare din Italia, Maria-Luiza Lombardo (Erotica magna. O istorie a literaturii române dincolo de tabuurile ei, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2004). Printre „recuperatorii” de ultimă oră ai personalității lui B.-P. se numără Angelo Mitchievici, autor al unui studiu despre decadentismul românesc (v. fragmentul „Portretul unui decadent - Alexandru Bogdan-Pitești“, în revista constănțeană Ex Ponto, nr. 3 (12), anul IV, iulie-septembrie 2006, pp. 108-119). S-a născut pe 13 iunie 1871, la Pitești, în familia unui fruntaș conservator local, aromân cu genealogie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numărul din 22 februarie-7 martie al revistei Țara noastră din Sibiu, care, atrăgînd atenția asupra unor „exagerări” (punctul despre distrugerea muzeelor și propozițiile misogine), sublinia, nu fără unele inexactități, caracterul fundamental diferit și chiar opus al futurismului față de simbolism și decadentism. Un popularizator entuziast al noului curent este poetul Ion Minulescu; în numărul din 25 octombrie 1909 al oficiosului liberal Viitorul - unde lucra ca secretar de redacție -, acesta republică manifestul în traducere proprie, mult mai fluentă și mai fidelă decît cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bîlci”. Anunțurile teribiliste sînt o adevărată regulă a jocului. Multe gesturi publice sfidătoare ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ex.: dacă Brâncuși, Urmuz, Tzara, Ionesco sau Isidore Isou sînt prezentați drept precursori/inițiatori ai diferitelor „isme” europene, Gellu Naum va fi valorizat, după 1990, ca „ultim suprarealist” - așa cum Mihai Eminescu însuși fusese „ultimul mare romantic european”, iar capodoperele decadentismului românesc - Remember și Craii de Curtea-Veche ale lui Mateiu I. Caragiale - au fost elaborate și, mai ales, publicate la mult timp după epuizarea europeană a curentului...). Un alt element important al reconsiderării critice îl constituie deplasarea dinspre o estetică clasicizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a Încheiat, poate fără drept de apel, ci și că Începe o nouă eră, În care, oricât de ciudat ni s-ar părea, locul dandy-ului nu mai e atât de important. Fin-de-siècletc "Fin‑de‑siècle" Suntem În plin decadentism? În sens de „curent literar european de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui următor, inițiat În Franța și ramificat În diferite direcții”1, da. Fără a reface istoria ideii de decadență, fără a limpezi zecile de nuanțe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de „curent literar european de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui următor, inițiat În Franța și ramificat În diferite direcții”1, da. Fără a reface istoria ideii de decadență, fără a limpezi zecile de nuanțe ale conceptului de decadentism (din simplul motiv că nu acesta e obiectul și subiectul cărții noastre, cu atât mai mult cu cât o bibliografie impresionantă, accesibilă și publicului român, lămurește din plin tot ce poate fi lămurit), să ne rezumăm la a sublinia relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu atât mai mult cu cât o bibliografie impresionantă, accesibilă și publicului român, lămurește din plin tot ce poate fi lămurit), să ne rezumăm la a sublinia relația dandy-ului cu noua tendință. Să fie cele două concepte - dandysm și decadentism - corelative? Să intre ele În rezonanță? Mai mult decât evident, deși nu pare neapărat obligatoriu ca tot decadentismul să fie dandy. Și nici, cum deja s-a văzut, ca dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poate fi lămurit), să ne rezumăm la a sublinia relația dandy-ului cu noua tendință. Să fie cele două concepte - dandysm și decadentism - corelative? Să intre ele În rezonanță? Mai mult decât evident, deși nu pare neapărat obligatoriu ca tot decadentismul să fie dandy. Și nici, cum deja s-a văzut, ca dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fie cele două concepte - dandysm și decadentism - corelative? Să intre ele În rezonanță? Mai mult decât evident, deși nu pare neapărat obligatoriu ca tot decadentismul să fie dandy. Și nici, cum deja s-a văzut, ca dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că aproape toate trăsăturile dandysmului „etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai nuanțate. Anatema pe care „radicalii” o ridică Împotriva clasicismului, a realismului sau naturalismului nu stârnește același ecou În paginile tuturor. Vom observa cu surprindere cum, de pildă, o briză neoclasică adie prin opera multor dandy ai vremilor crepusculare. Teoreticienii decadentismului și ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află la Londra, În America sau Italia. Hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, e mai importantă decât textul. Galbenul ei, culoarea-emblemă a decadentismului, dă amprenta unui Întreg deceniu: „deceniul galben”. Eseurile sale despre dandysm, despre firea bărbaților, despre Incomparabila frumusețe a veșmântului modern, În apărarea cosmeticii, Dandy și dandy, Prințul cel bun, De natura barbatulorum, povestirea Ipocritul fericit sau romanul Zuleika Dobson depun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]