243 matches
-
posibilă, dar aceasta nu înseamnă că opoziția în sine a dispărut cu totul, chiar dacă mulți dintre cei mai influenți și periculoși, așadar aristocrați dispăruseră în diferitele bătălii și răzbunări partizane. De pe câmpul de luptă, opoziția trece la rezistența pasivă, la declamații, la literatură aluzivă. Această opoziție la regimul augustan se manifesta sub forme diferite, dar, așa cum remarca D'ELIA135 cu care suntem întrutotul de acord din acest punct de vedere -, opoziția care l-a chinuit cel mai mult pe Augustus a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aici decât niște triste maghernițe. Țăranul valah e departe de a fi fericit, dar e de o sută de ori mai puțin de plâns decât bieții oameni din valea Bârladului. Fie ca vorbele spuse aici să nu fie luate drept declamație zadarnică și să ni se arate recunoștință că nu insistăm asupra acestor realități sfâșietoare. Ni s-a întâmplat să vorbim cu persoane de seamă; întrebam de ce nu se gândește nimeni să aline atâtea nefericiri și prin ce capitulare a conștiinței
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ, Aristotel îi substituie opoziția binară dramatic/narativ. Ceea ce Platon considera drept formă mixtă, impură, devine la el formă narativă 5. Modul de enunț diferențiind, după cum am văzut, genul narativ și genul dramatic, declamația caracterizează teatrul din momentul în care literatura este fixată prin scris, iar romanul este destinat să fie citit, și nu recitat precum epopeea la origini. De aceea, arta actorului a fost mult timp comparată cu cea a oratorului, căci amândouă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mai atent cu precizările decât Platon, el introduce, cu mijloacele și modul de reprezentare, două criterii la care predecesorul său nu recurgea. Prin "mijloc", Aristotel înțelege forma utilizată de artist, materialele cu care lucrează. Este un asamblaj ritmic special de declamație, de muzică și cânt, la care recurge autorul dramatic, este un sistem de gesturi care constituie instrumentul mimului, sunt forme și culori pe care pictorul le combină după voia lui etc. Prin "obiect", Aristotel înțelege omul sau un alt obiect
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În epoca clasică, scena greacă nu dispune niciodată de mai mult de trei actori care joacă pe rând totalitatea rolurilor vorbite. Dacă actorii sunt puțin numeroși, asta se întâmplă pentru că meseria necesită o îndelungată ucenicie, în cele trei tehnici ale declamației, cântului și dansului. De aceea, episoadele pun față în față două sau trei personaje. În rarele momente în care patru personaje apar pe scenă simultan, unul din roluri, deținut de un figurant și nu de un veritabil actor, este mut
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
detașate, ele formează intriga și deznodământul, și sunt atât de necesare aici, că nu ar fi posibil să înlăturăm vreuna, fără a face să cadă întregul edificiu." Corneille se scuză, fără îndoială din cauza docților, că nu a acordat locul întâi declamației în această operă, cum o face pretutindeni în altă parte. "Permiteți (...) ca frumusețea reprezentației să înlocuiască lipsa versurilor frumoase pe care nu le veți găsi într-o atât de mare cantitate ca în Cinna sau în Rodogune, pentru că principalul meu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-lea, ea a sensibilizat publicul la o nouă formă de spectacol, al cărui "specific, scrie La Bruyère, este să țină mințile, ochii și urechile într-o încântare aidoma". Cum a cucerit foarte devreme favorurile publicului (chiar din anii 1660 aproximativ), declamația, brusc, a apărut rece și săracă în nuanțe față de farmecele muzicii și ale cântecului. De aceea neîncrederea lui Bossuet față de operă este cu atât mai mare. Comediantul, care îl pervertește pe spectator, după ce el însuși a fost pervertit de spectacol
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că a îndemnat-o în nenumărate rânduri să renunțe la declamația bombastică și la jocul static care domnea pe atunci pe scenele franceze. Reticentă, actrița a ascultat până la urmă sfaturile sale legate de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă pe cercuri de sârmă pe care o purtau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu cele pe care mi le-ai adus; susții împotriva mea părerea și sufragiile prietenilor dumitale; susții împotriva mea autoritatea D-lui de Voltaire, care și el își recită versurile cu emfază, și care pretinde că versurile tragice vor, în declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică prin simplitate; că exprimarea, pentru a fi vie și pătrunzătoare în profunzime
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
D-lui de Voltaire, care și el își recită versurile cu emfază, și care pretinde că versurile tragice vor, în declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică prin simplitate; că exprimarea, pentru a fi vie și pătrunzătoare în profunzime, cere gradație, nuanțe, trăsături neprevăzute și bruște, pe care nu o poate avea când este încordată și forțată." Ea îmi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
loc principal în dramă. "Dansul mai așteaptă încă pe omul de geniu; el este pretutindeni prost, pentru că se crede că e de-abia un fel de imitație. Dansul îi este pantomimei ceea ce poezia este pentru proză, sau mai degrabă ca declamația firească pentru un cântec. Este o pantomimă după măsură. Aș vrea să mi se spună ce înseamnă toate aceste dansuri, ca menuetul, dansul breton, dansul în doi timpi, (le rigaudon), dansul german, sarabanda, în care se urmează un drum trasat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care va juca din rațiune, studiind firea omenească, imitând în mod constant vreun ideal, din imaginație, din memorie, va fi unul singur, același la toate reprezentațiile, mereu la fel de perfect: totul a fost măsurat, combinat, învățat, ordonat în mintea lui; în declamația lui nu există nici monotonie, nici disonanță." După părerea lui, talentul actorului nu aparține geniului, ci este produsul unei munci înverșunate. Marele comediant, obișnuit cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceasta le smulge din măruntaiele ei, și din cauza cărora ale mele sunt atât de profund zguduite, nu sentimentul prezent le produce, nu el inspiră disperarea? Deloc; și dovada este că ele sunt cântărite; că fac parte dintr-un sistem de declamație; că mai jos sau mai sus de a douăzecea parte dintr-un sfert de ton, sunt false; că sunt supuse unei legi a unității; că sunt, ca în armonie, pregătite și păstrate; că nu satisfac toate condițiile cerute decât printr-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cap că trăsăturile firești cele mai îngroșate plac totdeauna mai mult decât cele mai delicate trăsături nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de joc convențional, moștenit din emfaza Marilor Comedianți. Cum învățământul care este predat acolo se bazează pe postulatul că teatrul nu are nimic în comun cu viața reală, el a dat naștere unor generații de actori afectați. Gesturile lor stereotipe, declamația lor emfatică, căutarea lor constantă de a produce efect, interzic să se creadă în adevărul personajelor pe care le incarnează. "De aici, această poză continuă, această umflare a comediantului care are o nevoie irezistibilă de a ieși în față. Dacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
balineză" ("Sur le théâtre balinais"), provoacă la rându-i entuziasmul. Influența teatrelor orientale asupra dramaturgiei europene în secolul al XX-lea este imensă. Ele oferă un spectacol complet în care cântul, muzica și dansul ocupă un loc la fel de important ca declamația. Occidentul descoperă, datorită lor, stilizarea. Astfel, Michaux, încântat de teatrul chinez, scrie, în Un Barbar în Asia (Un Barbare en Asie): Numai chinezii știu ce înseamnă o reprezentație teatrală. Europenii, de multă vreme, nu mai reprezintă nimic. Europenii prezintă totul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muzică. Gen creat de Racine cu Esther, în 1689, în colaborare cu Jean-Baptiste Moreau. Estetica genului, care tinde să concureze opera foarte în vogă în Franța din a doua parte a secolului al XVII-lea, are la bază amestecul de declamație, muzică și cânt. Tragedie-balet. Gen aristocratic, provenit din tradiția baletelor de curte, născut din înclinația pentru spectacolele coregrafice sub Ludovic XIV. Ex: pentru Psyché, în 1671, Molière și Corneille își împart textul, Lulli scrie muzica, Quinault livretul. Tragi-comedie. Gen dramatic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aristotel explică faptul că el îl înțelege ca fiind "cel care comportă ritm, melodie și cânt". Când vorbește de "tipuri variate utilizate separat", se referă la faptul că unele părți sunt "executate numai în metri, altele cu ajutorul cântului". Alternanța cântec/declamație caracterizează execuția piesei grecești care este apropiată de operă. 22 Termenul de "pathos" este tradus când prin "eveniment patetic" (traducere de M. Magnien, Livre de Poche classique), când prin "efect violent" (traducere de Dupont-Roc). 23 Termenul de "phobos" este tradus
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și B, la a doua cei cu inițialele C și D și alfabetizarea merge mai departe. Cinema-ul este noua curte a miracolelor, atrași de flacăra sa apar și actori de teatru, precum celebra Aristizza Romanescu, divina diva, profesoară de Declamație la Conservatorul de Artă din București, al cărui recital în ploaie, șarjat dramatic se desfășoară fără știrea ei în fața unui aparat care nu funcționează. Pelicula care-l fascinează pe Leon prin fragilitatea ei, topindu-se lejer în flăcări stă sub
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
vom vorbi despre nouăle producte ale muzei d-lui Dame. 6 {EminescuOpX 7} Piesele amândouă au fost aplaudate de public și chiar nici nu ne îndoiam de aceasta. Dar cu ce preț oare? Visul Dochiei este o tarara lungă de declamații asupra lui Ștefan, Mircea, Mihai Viteazul, care se sfârșește prin defilare de dorobanți și vânători. Am urmărit cu atenție toată declamația și, o mărturisim cu plăcere, n-am aflat o singură idee originală care să nu fi fost cuprinsă în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
chiar nici nu ne îndoiam de aceasta. Dar cu ce preț oare? Visul Dochiei este o tarara lungă de declamații asupra lui Ștefan, Mircea, Mihai Viteazul, care se sfârșește prin defilare de dorobanți și vânători. Am urmărit cu atenție toată declamația și, o mărturisim cu plăcere, n-am aflat o singură idee originală care să nu fi fost cuprinsă în primul București a "Telegrafului", si a "Reformei"; de nicăieri nu răsare icoana caracteristică a vremilor trecute, n-am auzit nimic decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui V. Alexandrescu și a altora nu e decât frază și comedie, vechea capitală a Moldovei și-a pus încrederea într-un om care nu se lasă amăgit nici prin lacrămile de crocodil ale d-nului C. A. Rosetti, nici prin declamațiile d-lor Holban et Comp. La știrea că Maiorescu și Florescu sânt aleși, Camera de astăzi, în care nu sânt decât vro doi-trei conservatori, a rămas îmărmurită de frică. Dosarul alegerii venise fără umbră de contestație, comisiunea de verificare n-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fel de îmbătare gratuită; astăzi, ca să întrebuințăm o expresie banală, un lieu comun, deși încă tânăr în viața constituțională, este din nenorocire prea sceptic, aproape blazat, așa că de-ar fi cineva meșterul meșterilor nu-l mai poate ameți cu simple declamații. * În câteva rânduri foarte ușuratice ale "Presei" de alaltăieri, în cari se demonstră iarăși că partidul conservator aproape nu există, sîntem somați de marele bărbat de stat ca, pentru a-i dovedi noi contrariul, să-i spunem numaidecât cine este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe popor zeci de milioane; sudoarea acestui popor se risipește pe nimicuri și mofturi și singura compensare este doar că - în fața mizeriei patente a populațiunilor - spiritul minciunii zilnice, ziaristica oficioasă, să poată susținea că România e fericită și mare. Dacă declamația mincinoasă între chiar zidurile noastre poate trece drept compensare, atunci să ne fie de bine. De aceea nu e vorba. - o repetăm - de principiile voastre sau ale noastre generale, e vorba de aplicarea lor concretă. În aplicarea concretă sînteți mincinoși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după cărți orânduite Caligrafia Din gramatica română, etimologia Citirea latinească Patru spețe din artmetică Catihisie, partea I Școala normală (clasa a II-a) Anul III Gramatica română, sintaxul vulgar Elementele geografiei pe scurt Din aritmetică până la fracții inclusive Scrierea și declamația latină Din catihisie, partea a II-a Din istoria naturală, regatul animalelor Școala reală (clasa a III-a) Anul IV Din sintaxul limbii române Geografia Moldovei și Țării Românești Exercițiu în alcătuire Din istoria naturală, urmare Din aritmetică (regula de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]