603 matches
-
umoristică: „Imaginați-vi-l cu barba lui de matroz îmbătrânit parcă sub Aurora boreală, în urmă cu zece ani, într-o dimineață de primăvară, stând în piața Matache în fața unui ziar pe care se odihneau două perechi de pantofi și declamând cu voce de stentor: „Ia pantofi cu talpa groasă/ Care iarna nu te lasă!”, spre stupefacția gospodinelor și-a altor cumpărători din preajmă. Erau pantofii mei și-ai poetului Rusalin Mureșanu, pe care ne-am gândit să-i sacrificăm la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ei fiind cei care, nevotând ,chestia" cu DNA-ul, au confirmat adevărul spus televizat de domnul Președinte, cum că este conducătorul unei țări de mafioți. Această întâmplare a trezit din starea letargică muza lui Haralampy și astfel prietenul începe să declame cu mândrie, urcat pe-un taburet: Guvernul stă cu mŕfia pe masă... Doar asta-i cam de multișor poveste! De când avem aleși, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă.(1 - Tati-tati!, îl oprește vesel fiu-s-o, Pătruț-Schwartzeneger
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
Berdiaev scrie bine, cu o vînă pătimașă de polemist înnăscut, și tocmai de aceea gîndurile lui îți atrag atenția chiar și atunci cînd nu sînt în stare să te convingă. În fond, filosoful rus nu-și argumentează ideile, ci le declamă, perorațiile sale, de o calitate estetică incontestabilă, ținînd loc de raționamente și dovezi logice. Cauza acestei parade retorice ține de mecanismul gîndirii lui Berdiaev și de sursa certitudinilor sale. Sursa stă în adevărul creștin revelat, iar mecanismul stă în pendulările
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
dispărut fără urmă de pe radarul știrilor de senzație, după ce îi ceruse mâna lui Jose Manuel Barroso, la propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu... Moment abisal-emoționant răscolind în mintea și sufletul prietenului ștraiful liric și astfel, din neatenție sau nu, îl auzim declamând cu glas de mare tragedian - zice el, behăit de măgar, gândim noi - următorul plagiat: Orologiul sună oră de dreptate, La Bruxelles, în poartă, oare cine bate ? -Eu sunt, dom' Barroso, eu Vosganian... Și-am venit din partea-l domnu' Tăricean... Dar
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
și Livia Ștefan. Iar trauma devine, firește, din surplus și - mai ales - din anacronismul sensibilității și al idealelor într-o lume de cinism iremediabil. Livia face (și ea) răutăți și afronturi (în Re.volver, Casa de pariuri literare, București, 2012), declamă cinisme și sarcasme, dar totul din sensibilitate rănită (o sensibilitate exmatriculată din lumea de azi) și din compasiune, din participare afectivă la victimele inocente ale malaxorului existențial. Privirea de ansamblu chiar așa aranjează lumea, ca pe un spectacol grotesc în
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
doamna... sunteți OK? MAIA (tuna): V-am mai spus. Sunt Maia Morgenstern. (începe să plângă) Și fac pipi. Țipă e presată de propria vezica și dă să intre, totuși, în toaleta. MAIA: Pe mine fac pipi. Țipă se oprește. MAIA (declama): Și nu... NU SUNT PREGĂTITĂ PENTRU ASTA. Decât să fiu supusă la așa o umilință, nu mai bine aleg să trec în neființă? Scoate de undeva un pumnal și îl ridică deasupra-i, tremurând. ȚIPĂ (îngrozită): Vreți să... vreți să
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
dinți; De i-ai citi tenebrele inimii, Te-ai speria de ți-ai ieși din minți. Vorbește maselor despre-adevăr și cinste, Dar gându-i e la bani și avuții, Și la orgii cu fufe și artiste, Aranjamente, „șuste” și beții. Declamă: „onorată adunare!...” Sau „dragii mei!...”, „stimați alegători!...”; De față cu lingăi și-admiratoare, Ne zice : „luzări”, „proști” sau „ muritori”. Până-l alegi, un „mulțumesc” de-ți spune, Se spală-apoi pe dinți și cu săpun Și s-ar căi prin post
PORTRET DE POLITICIAN de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385088_a_386417]
-
legătura intimă dintre doi cocoși, doi armăsari, doi urși și așa mai departe? Pot da naștere la progenituri două găini, două vaci, două pisici sau două maimuțe? În niciun caz! Pentru că asemenea cupluri, cu toată dragostea pe care o pot declama că ar exista cumva, nu au acea legătură conjugală în relația lor. Nici nu se poate vorbi de așa ceva, nefiind, sub nicio formă, naturală. Mai mult decât atât, ignorând opiniile unor ”specialiști” de tot felul, fie ei juriști, psihologi, anatomiști
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
s-au așezat poeții Horia Zilieru și Emilian Marcu. Am crezut că sunt obosiți și doreau să nu fie deranjați pe timpul vreunui pui de somn furat în timpul deplasării. M-am înșelat. Vocea lor inconfundabilă era adeseori auzită, fie în versurile declamate cu patos de domnul Horia, fie în „înțepăturile” în replică ale colegului de breaslă ori în intervențiile pe care le făceau în diverse dialoguri, atunci când Lidia Petrescu și chitara ei își trăgeau sufletul între două melodii. Nu eram atent la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
și cu intonație, că n-am timp! Ca să fim mai bine înțeleși, domnul Istrate, pe vremuri tovarăș de care tremura toată suflarea literară a urbei, promova atunci tinere talente muncitorești așa că era pregătit pentru orice. Totuși când Vergică începu să declame își dădu seama că se află în fața unei producții poetice atât de tâmpite încât nimeni nu o va ignora, ba chiar, mulți se vor grăbi să spună că este genială. Totuși, omul avea multă experiență! Cum la fiecare poem mai
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
în momentele acelea grele. Se prezentau lucrări originale, eseuri, povestiri, analize, se făcea muzică. Bernhard Rothenstein, ulterior profesor universitar de fizică la Universitatea din Timișoara, era una dintre stelele acestui cerc cultural, dar nu prin fizică sau matematică. El ne declama din mari poeți germani și ne povestea despre diverse piese de teatru. Nu pot să uit acei ani! În afară de domnișoara Neumann și de dragul nostru Frucht, au mai fost oameni deosebiți, fiecare în felul lui. Unul a fost profesorul Hauben. Se
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție: „Noi În genunchi În fața morților familiei noi morții planificați și le-am strigat să n-aibă grijă vom fi lîngă ei cuminți cuminții cuminților morți morții morților dar morții familiei nu ne acordau nici un credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pic de rușine pe măsură ce Naybet deborda de măiestrie, dărâmându-și întregul complex de percuție pe care-l avea la dispoziție. În tot acest timp, uralele mulțimii înnebunite de transa încrâncenată în care era purtată creșteau din ce în ce. Po-po-po-poai-pi-poai, declamă chitara lui Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul acelor oameni care, ca și mine, și-au primit pedeapsa pentru că au fost credincioși singurului Dumnezeu adevărat? Apoi, dintr-o dată, Începu să Îi fixeze pe cei de față cu o privire circulară, arătând cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Tom după o vreme. — Da: un sfârșit bun, un knock-out. Totul e grozav astă-seară. Oh, o vară lungă, languroasă, cu Isabelle! — Tu și Isabelle a ta! Pariez că-i o fată comună... Hai să recităm niște poezii. Așa că Amory a declamat Odă unei privighetori pentru tufele pe lângă care treceau. — N-am să ajung niciodată poet, a zis el după ce a isprăvit. De fapt, cred că nu am o fire suficient de senzuală. Nu există decât câteva lucruri destul de evidente pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu credeam să fie cineva În stare de asta. EL: Nu, de fapt sunt destul de prost. (E evident că nu dorește să fie crezut.) EA: Mincinosule! EL: Sunt... Sunt religios... Și literat... Am... Am scris poezii. EA: Vers libre! Splendid! (Declamă): „Pomii sunt verzi, Păsărelele cântă În pomi, Fata gustă din otravă, Pasărea zboară și ea moare.“ EL (râzând): Nu, nu În stilul ăsta. EA (brusc): Îmi placi. EL: Nu spune asta. EA: Mai e și modest. EL: Mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plin de imaginație; trebuia să Îndoaie tentaculele fine, aurii, ale imaginației lui spre imaginația ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului de Swinburne, iar cele patru versuri Îi răsunau după aceea În minte În nopțile fierbinți, când vedea licuricii dansând printre coloanele negre ale arborilor și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
partid (ea te ridică, tot ea te coboară!), departe de de a-și uita obârșia și de a fi abandonată își rostuiește pârghiile acaparării întru slugărnicie și delațiune pregătind noi escaladări, în timp ce „ciocoii partidului” tronează mărinimos, mimează evlavios și își declamă sârguincios „înțelepciunea” de a-și fi însușit pârghiile și regulile (nu se știe cât de sfinte!) ale „pieței lbere”! În paralel, joacă tontoroiul pe mormântul „frumos ornat și sădit cu flori proaspete” al principiilor care fundamentează exercițiul și arhitectura noii
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
din reprezentații fostelor eșaloane doi și trei ale încă „nedefunctului” declarat partid comunist . Mase mari de oameni râmân în continuare prinse ca-ntr-un clește în cușca demagogiei - care și-a luat ca aliați televiziuni care nici măcar nu-și mai declamă (așa, de amorul artei!) independența legiuită de normele care au consacrat-o, adesea, cu titlul pompos, tentant și puțin credibil de a „patra putere în stat” - când vede toată lumea cum căznește (trage din greu!) la „jugul bănos și pufos(!)” al
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
a petrecut la serbarea organizată la sfârșitul primului trimestru din clasa întâia, înaintea vacanței de iarnă. Fiecare elev pregătise câte o poezioară, pe care să i-o spună lui Moș Gerilă, invitat și el la sindrofie. Atâta doar că versurile declamate cu această ocazie de Rodica Elena Lupu îi aparțineau lui Octavian Goga, poet interzis de autoritatea comunistă. În ele se vorbea de Moș Crăciun și nicidecum de Moș... Gerilă. Într-o vreme în care bradul se împodobea doar de Anul
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
zugrăvită-n alb s-a-nserat și e rece peste multe tentative de a păși frunzele stoarse de vlagă atârnă cu ochii închiși de ciochinii remușcării pe margini de drum, protector, felinare ard golul din mine crește, crește... de-a lungul toamnei declamam versată teorii despre monotonie...nisip gura ardea acum în liniștea duioasă fulgii se așează pe frunte, sâni, coapse -Eu îi pun nasul și bujorii! strigă Călin ochii lui negri încă pășesc primele pagini ale primăverii paralel cu clinchetul de zurgălăi
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
turnarea filmului. Blond, bucălat, peltic, o dulceață de copil pe care îți vine să-l strângi în brațe și să-l pupi. Din senin, anunță pe un ton grav „Am o poezie", în mod mașinal face câțiva pași încoace-încolo și declamă versuri. Mama lui a murit, spune el, dar aflăm că ea și-a abandonat familia și a plecat cu un iubit. Sunt versurile o expresie a tristeții copilului fără mamă? Sau expresia talentului pe care-l admiră Nira? Ca orice
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
care se schimbă, ci aparența, felul cum aceasta înțelege să-și joacă rolurile pe scena omniprezentă a vieții. Bărbatul nu mai este doar regizorul unic al spectacolelor, căci s-a obișnuit să urce pe scenă, machiat și costumat, efeminându-se și declamând tuturor același poem de amor. Dan CARAGEA București 23 august 2013 Referință Bibliografică: Dan CARAGEA - PIELEA ȘI SEMNELE / Dan Caragea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 966, Anul III, 23 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan Caragea : Toate
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]