291 matches
-
prea entuziast decât ar fi fost nimerit - că se logodise cu noua lui prietenă pe un teren de golf din Scoția, Îmbrăcat În kilt, și că se mutau În Florida, unde familia ei deținea o mică insulă. Ăsta a fost declicul: totul a decurs exact așa cum trebuia. După doi ani, câinele Învățase să suporte mirosul de Wisk, Cameron devenise tată și sărbătorise evenimentul, conform tradiției familiei, cu un gin tonic tare, iar eu aveam pe cineva care era atât de Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese robotul. M-am hotărât să las totuși un mesaj. Poate că cineva avea să ridice receptorul dacă îmi auzea vocea. Răbdătoare, am așteptat să aud primul vers din Smoke on
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vă rog, cu Vivian Grant? Capul Marei s-a ițit încet deasupra zidului despărțitor, cu o sprânceană ridicată artistic, în sus. — Cine să spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt o prietenă a lui... Am auzit declicul produs de cineva care a ridicat receptorul pe o altă derivație. — Poți să ajungi aici într-o jumătate de oră? m-a chestionat Vivian. I-am recunoscut vocea profundă, ușor gravă din mesajul pe care mi-l lăsase. — S-sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Într-un genunchi, simți un șoc dureros, așteptă să-i treacă și apoi Îl simți din nou cînd Își ridică și celălalt picior ca să se scoale. O luă la fugă Înspre cea mai apropiată casă de peste drum, cînd auzi un declic și un reflector Îl prinse-n raza lui - se uita drept În lumină și Întunericul se Întindea ca o linie subțire de ambele părți. Reflectorul era al mașinii de poliție care se apropiase Încet, fărĂ sirenă, și se postase Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aicea, sus, la gât. Lăsați-l pe Arhanghel, să-și continue spusa! Îngere...! Aceasta este Fiara! zice Arhanghelul. Și face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit! Contratimp dramatic. Tronc! Îi plac efectele scenice, i se declanșează Avocatului un declic, în minte). Acesta este Antichristul! Antichristul cel adevărat, cel din Biblie, Antichristul Bogoslovului și al Profeților! Impostorul! Tăcere...! curmă Îngerul orice tentativă de întrerupere temător-curioasă, pentru explicații, atât din partea Poetului, cât și a Fratelui. Să nu vă îndoiți! Să nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
perete. (Simți în sfârșit metal lucios cu degetele.) Unde este panoul secundar de control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
altceva mai bun de făcut. Dar nu era cazul. Joaca de-a analiza ECIU era mai bună decât hoinăreala prin-tr-o astronavă pustie sau holbarea la scaunele goale din jur. Pe neașteptate, o realiniere de priorități în programarea chestionarului slobozi un declic în banca de informații a navei. Lectura rezultatului apăru atât de brusc pe ecran încât era gata să-l șteargă și să-și continue ancheta când își dădu seama că avea în fața ochilor un răspuns cu cap și coadă. Necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil, apăsă violent pe trăgaci. Zâmbi apoi naiv și năucit. Micul declic al trăgaciului fusese singurul sunet care se auzise. Coborî de pe ladă și se așeză, copleșit, pe ea. Patronul se repezi la el și aproape îl dărâmă în îmbrățișare, în schimb, inșii din sală începură să urle ca scoși din minți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
frică animalică, la care nu puteai suporta să asiști. Părea că tocmai frica asta îndupleca întotdeauna soarta și-l ajuta să scape. Tensiunea sa emoțională ajungea la culme când apăsa brusc, strângând ochii și rânjind, pe trăgaci. Se auzea micul declic, după care trupul său cu oasele grele se prăbușea moale pe podea, leșinat dar neatins. Câteva zile zăcea în pat, cu totul golit de vlagă, dar apoi se întrema repede și își relua viața împărțită între cabaret și bordel. Oricât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nervii, măreția teologică pe care o căpătase ruleta. După ce Ruletistul încarcă arma și puse în rotație butoiașul, stârnind iarăși micul râset sacadat de metal negru, bine uns, piesa hexagonală, grea de cartușe, se opri cu singurul loc gol în dreptul țevii. Declicul trăgaciului, care sună în sec, și căderea Ruletistului fură înconjurate de-o liniște sacră. Stau cu pătura pe mine la masa de scris si totuși mi-e oribil de frig. Cât timp am scris rândurile astea, camera mea, cavoul meu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un ceas Pobeda și un cercel de argint aurit trezoreriei statului pentru a rezolva problema datoriilor externe”. Puse punctul și, fie ce-o fi, apăsă pe clapa stenoretei. Se auziră douăzeci de bubuituri la sol urmate de un gârâit, un declic și tusea vocii lui Mișu, proaspăt șef de rubrică la rubrica “Ai noștri ca brazii, ai voștri siktir”! Cum, scumpă domnișoară și domniță?! Dacă primim cu taxă inversă de la Beșilegi? Dar nici nu se pune problema tocmai acum când, nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
altfel și înainte. E afectat, într-adevăr. Dar creierul e un loc surprinzător. Nici nu știi din câte-și poate reveni. —Asta-ncerc să-i spun de-o căruță de ani lui bărbatu-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri? Își croșetează singură hainele? Chelnerița își împinse un șold înainte și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scutecelor. Știți genul, nu ? Ei, așa ceva îmi prevedeau și mie prietenii, mai ales că eram prima din grup care se încumeta la o asemenea aventură. Iar eu știam foarte clar că nu voi fi așa, dar că am nevoie de declicul ăsta, că devenind mamă mă voi descoperi, de fapt, pe mine cea adevărată, că va fi o experiență esențială și viața mea o va lua pe un cu totul alt curs. Până la 25 de ani, terminasem o facultate economică și
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
să puteți vorbi cu ...ă... autoritățile constituite aici, zise Gosseyn reprimându-și un zâmbet. Nu existau "autorități" pe Venus, dar nu era de fel momentul îmbarcării în vasta chestiune a democrației non-A. - La revedere și succes. Se auzi un declic și imaginea intensă se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului să treacă toate apelurile stelare viitoare la Institutul de semantică al celui mai apropiat oraș și debranșă. Era cât se poate de satisfăcut. Pusese în mișcare un alt dispozitiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
direct. Soluția se ivi după un timp. - Ai un registru al palatului? Tăcută, ea se duse la videofon, într-un colț, și-i aduse o placă strălucitoare, flexibilă, pe care i-o întinse cu explicația: - Trage de culisor. La fiecare declic apar etajul și numărul apartamentului persoanei pe care o dorești. Acolo e o listă a numelor Este ținută la zi. Gosseyn nu avea nevoie de listă. Știa ce nume căuta. Cu un gest rapid ajunse la Reesha, disimulându-și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să puteți vorbi cu ...ă... autoritățile constituite aici, zise Gosseyn reprimându-și un zâmbet. Nu existau "autorități" pe Venus, dar nu era de fel momentul îmbarcării în vasta chestiune a democrației non-A. - La revedere și succes. Se auzi un declic și imaginea intensă se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului să treacă toate apelurile stelare viitoare la Institutul de semantică al celui mai apropiat oraș și debranșă. Era cât se poate de satisfăcut. Pusese în mișcare un alt dispozitiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
direct. Soluția se ivi după un timp. - Ai un registru al palatului? Tăcută, ea se duse la videofon, într-un colț, și-i aduse o placă strălucitoare, flexibilă, pe care i-o întinse cu explicația: - Trage de culisor. La fiecare declic apar etajul și numărul apartamentului persoanei pe care o dorești. Acolo e o listă a numelor Este ținută la zi. Gosseyn nu avea nevoie de listă. Știa ce nume căuta. Cu un gest rapid ajunse la Reesha, disimulându-și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a vă manifesta prietenia ne-a făcut rău." Continuă multă vreme să-și transmită ordinele prin această imensă rețea nervoasă - nici el nu știa câta vreme, poate două ore - până când contactul cu imaginea de pe perete fu întrerupt automat, printr-un declic al encefalostatului. Se pomeni atunci din nou în decorul familiar. Nemaivăzând nici o imagine pe perete, îi aruncă o privire lui Korita, care dormea adânc în fotoliu. Grosvenor se înfioră, amintindu-și de ordinul pe care-l dăduse oamenilor: Odihniți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]