662 matches
-
reflectă acestea din urmă teme diverse din realitatea extralingvistică. 6.1. Centrul grupului nominal de bază poate fi ușor reconstituit și atunci vorbim de elipse lexicalizate. O elipsă este considerată lexicalizată atunci când conversiunea gramaticală este permanentă, consemnată de dicționare, iar decodarea semnificației termenului existent în enunț se face automat, fără alte informații suplimentare preluate din contextul lingvistic sau situațional. De exemplu, sintagme precum produse lactate sau concediu prenatal se reduc, aproape automat, la forma lactate, respectiv prenatal: Consumul de lactate este
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
se trag din comunitarii de altă dată Comunitarii au participat la menținerea ordinii publice Comunitarii se pot transfera la cluburile din România fără limitare. Același echivoc apare și în cazul unui alt adjectiv substantivizat: gratuitele. Numai contextul lingvistic extins permite decodarea acestei forme. Compensatele reprezintă un prim criteriu de dezambiguizare pentru gratuite, contextul mai larg, acela al medicamentelor prescrise, fiind necesar pentru recuperarea completă a informației: Gratuitele și compensatele au devenit din nou marfă rară prin farmacii Vicepreședintele Colegiului Farmaciștilor, C.
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
intrat și în cei doi copii care s-au apucat fiecare de colecționat "cântătoare" (JN, 2004) [păsări cântătoare]. Existența acestor termeni generali, vagi, se explică așadar în publicistică tocmai ca o strategie comunicativă de sugerare a conținutului și nu de decodare explicită (Pană Dindelegan 2003c: 29). În cadrul limbii vorbite, elipsa se explică și prin expresia ezitantă sau trunchiată a gândului; "spiritul are conștiința lacunelor de expresie, fapte de gânduri individuale se repercutează în fapte de limbaj individual" (Bally 1951: 278-283). Formă
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
în contradicție cu purtarea la care ne așteptăm, în mod normal, de la un foarte bun preot. Într-un asemenea pasaj, putem vedea cât de puternic depinde percepția ironiei de sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la o carte a lui Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, scriere dificilă, nedreptățită de cenzură în 1977, la prima ediție românească, restituită însă integral în 1998. Preocuparea pentru nuanțe, recrearea atmosferei psihologice sau de epocă, echivalarea subtilităților stilistice și decodarea mecanismelor narative se întrevăd și în traducerile din proza germană contemporană, printre care se numără și cele din Bernhard Schlink. Traduceri: Victor Kernbach, Die seltsamen Wanderungen, în Planet im Raum. Wissenschaftlich-phantastische Erzählungen aus Rumänien, Berlin, 1972; Rudolf Kurtz, Expresionism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
vedere metodologic cu Occidentul și Centrul Europei 562 și, cu atât mai mult, copierea unui model. Termenii de origine slavă (Sejm, Sfat, Rada) și cei de origine latină (Parlamentum, Congregatio, Status, ordines, milites, regnicolae, terigenae etc.) nu sunt decât urmarea decodării propriilor necesități și acomodării cu realitățile românești. De aici și dificultatea de a transplanta o instituție, necesitatea ca ea să se sprijine pe consensul social ce triumfă în obicei (consuetudo terrae)563. Caracterul Domniei și tradiția stăpânirii în Țările Române
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
specifica faptul că gândirea persoanelor deficiente de auz presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea fiind realizate dominant prin suport vizual, imaginația este reproductivă, memoria este de scurtă durată, vocabularul activ slab dezvoltat, prezintă dificultăți În decodarea semantică Limbajul persoanelor deficiente de auz este puternic influențat de deficiența senzorială existentă. Astfel, În planul vorbirii, modul de exprimare nearmonios, intonația stridentă sau monotonă, ritmul și calitatea articulării perturbă inteligibilitatea vorbirii. În cazul persoanelor hipoacuzice, care au posibilitatea de
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
ușor mărcile acestuia prin prezența pronumelor și verbelor la persoana I. Textele lirice nu au acțiuni, întâmplări, personaje, de aceea ele nu se pot povesti. Elevii de vârstă mică au acces spre textul liric când învățătorul îi ajută să realizeze decodarea imaginilor artistice prin folosirea unor algoritmi de analiză pentru receptarea acestuia: a. Momentul pregătitor receptării are la bază prezentarea și discutarea unor imagini ce stârnesc interesul elevilor despre titlul, autorul, tema și volumul de poezii din care face parte poezia
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Regulile specifice respectivului grup sunt însă netransparente pentru vorbitorul obișnuit, care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru o decodare corectă a mesajului său, iar prin acest lucru operează virtual o selecție a receptorului pe criterii cognitiv-intelective. Acesta trebuie să cunoască atât contextul și circumstanțele enunțării și, implicit, statutul enunțiatorului în realitatea obiectivă (ca scriitor), dar și în realitatea textuală
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
denominat, prezumat ca prim destinatar al alocuțiunii. Formal, acest tip de discurs polemic are toate elementele de identificare ale corespondenței private: formulă de adresare, datare și localizare, precum și semnătura inteligibilă a expeditorului, ceea ce asigură o transparență contextuală și, implicit, o decodare neviciată a mesajului. Recurgând la scrisoarea deschisă, autorul fixează, din start, conduita schimbului polemic într-o confruntare pe care o susține realitatea evenimențială (bazată exclusiv pe fapte), și nicidecum fantezia pamfletarului și/sau revolta satiristului. Dialogismul scrisorii deschise rezidă, la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îi este atribuit acest rol), așadar facilitează receptarea unui mesaj ambiguizat prin însăși natura lui. Lectorului, în postura de autoritate epistemică (Constantin Sălăvăstru), i se jalonează traseul interpretării "din dorința eului performator de a-l feri de erorile inerente liberei decodări"168. Viziunea lui Arghezi despre literatură este expresia unui spirit poetic intuitiv și modern prin însăși înțelegerea gestului artistic, înainte de toate. În timp, ideile sale, fără a-și schimba conținutul, au căpătat profunzime și forme tot mai șlefuite de expresie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
determinare exactă într-un limbaj științific, precis și arid, lipsit de prolixitate și echivoc. De multe ori, redefinirea argheziană se întemeiează pe o comparație metalogică 173, însă aceasta nu ambiguizează mesajul, ci plasticizându-l, îi întărește sensul denotativ. Desigur că decodarea corectă depinde, esențialmente, de orizontul cognitiv al cititorului și de disponibilitatea sa de a traduce imaginea în argument. Pentru Arghezi, teoretizarea în sensul de critică (de)valorizantă dublează, în subsidiar, practica poetică și, prin urmare, dobândește valențele unui discurs prodomo
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lectorul (un tu subînțeles) căruia i se induce o lectură orientată, în scopul persuadării, și, pe de altă parte, cei asupra cărora planează acuzația, un destinatar colectiv, privit ca un grup omogen depersonalizat, dar nu lipsit de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații ce traduc, în esență, un elogiu adus negației (= atitudinii negatoare) înseși: N-au patimă, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dinamică actanțială, pamfletarul-narator, diferit de autorul real, își conduce receptorul către o lectură duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite la construcția narativă a bancului, ceea ce face mai ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
evident, cu atât imitația lui este mai ușor de decodificat și invers, cu cât obiectul apare ca abstract și greu de prins în tipare palpabile, cu atât parodierea lui se subtilizează, iar antrenamentul cultural al receptorului este decisiv în procesul decodării. Ponciful și pastișa devin forme ale parodiei frecvent întâlnite în discursul polemic literar, primul denunțând steriotipiile comportamentale și de limbaj ca automatisme ilare, iar cea de-a doua "divulgă facilitatea unui autor, chiar prin faptul că-l arată ca imitabil
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se poate observa că cele mai multe din textele argheziene antiiorghiste au, ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Din acestor motiv, procesul comunicării nu poate fi studiat de o singură știință ci de mai multe. Încă din anul 1988 Joseph A. De Vito a realizat un model explicativ a unei relații de comunicare: * Contextul comunicării; * Dubletul sursă/codare-receptor/decodare; * Mesajele comunicării; * Feedback-ul; * Zgomotul; * Câmpul de experiență; * Efectele comunicării. Comunicarea din școală nu se deosebește prea mult de comunicarea general-umană, ea fiind influențată de scopurile specifice acestui domeniu. Dacă ne referim la elementele comunicării din mediul preșcolar, acestea sunt
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
revelația debussystă nu ar putea fi recreate de interpretări calitative fără aportul vital ce îl constituie acele expresii adiționale inedite ale vocabularului său. Spirit meticulos și atent la detalii, Debbusy vine în întâmpinarea interpreților muzicii sale, facilitându-le procesul de decodare a „ilustrațiilor” sonore. Indicațiile expresive suplimentare, care adesea completează termenii tradiționali, sunt menite să producă anumite imagini senzitive sau mentale la nivelul structurii psihice a interpretului, declanșând acele corespondențe uimitoare ale imaginației, act indispensabil concepției și reproiectării interpretative a muzicii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cuvinte extrase din rândurile articolului ce descriau ceremonia de încoronare a regelui englez George al V-lea, ca împărat al Indiei. În creația debussystă, magica alăturare de cuvinte citată în finalul evocării sonore rămâne doar aparența unei intenții reale de decodare a acestui univers poetic. Printr-un joc subtil încifrat de inconfundabilul spirit debussyst, se urmărește în fapt amplificarea „misterului nerostit” al muzicii și tulburarea interiorului nostru până la dobândirea supremului acces în lumea enigmatică a ezotericului. Astfel, muzica pare să ne
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nu sunt ei victimele iluziei pe care o denunță? Ne temem că ei confundă funcția mediumnică și uzul mediatic, reducând transmiterea simbolică la palidul model al comunicării telefonice, cu schemele lui utilitariste de tipul "emițător mesaj receptor" sau "codare mesaj decodare". Înșelați de un supărător halo sonor, ei citesc media drept medium (mergând până la a considera mediologia o sociologie a mass media!). Poșta și Telecomunicațiile nu au monopolul în transmiterea sensului; nici vorbirea sau scrisul. Crede cineva că numai cuvintele sunt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contextului social-politic și cultural. La acestea se raportează individul În eforturile sale adaptative, acestea Îi furnizează informații decisive și-l stimulează să le Încorporeze. Mediul Îi livrează Însă nu doar cunoștințe, ci și modul de interpretare a acestora, chei pentru decodarea problemelor social-cognitive cu care se va confruntă. Suntem acum Într-un punct decisiv al acestei demonstrații introductive. Voi relua aici unele argumente pe care le-am distribuit și apoi sistematizat, În diferite texte publicate În reviste de specialitate sau În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Nu cumva prind și acestea culoarea particulară a contextului, nu se modelează ele după caracteristicile distincte ale contextului? Un context construit, fabricat În numele unei idei, nu transmite celor din interior particularitățile sale? Nu numai cunoașterea, ci și cheile sale de decodare? Lupta identitară a fiecărui actor social se desfășoară Într-un context social-economic, ideologic și cultural, În interiorul unui sistem instituțional care Încurajează și marchează apoi opțiunile ulterioare ale indivizilor. Să observăm: dacă acest context este caracterizat prin balizări și constrângeri, dacă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
conștiinței publice, de influențare a mijloacelor de formare și de elaborare a schemelor cognitive, pentru ca „beneficiarii” sistemului să Încerce un sentiment colectiv de satisfacție și Împlinire. Adesea, aceste mijloace sunt conjugate, urmărindu-se ca finalitate Încarcerarea intelectului În scheme de decodare a informației și de elaborare a proiectelor de viață. La Început a fost lupta de clasă. Aceasta nu a avut numai rolul de a realoca resursele, de a decide posesia mijloacelor, a Însemnat și o operație completă de construire a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și a dobândi o libertate care nu pare a fi îngăduită, aici pe pământ, decât sfinților"31. De aici pornește discuția asupra grilei potrivite de lectură a prozei lui Eliade. Există, pe de o parte, după expresia Lăcrămioarei Berechet "o decodare impresionistă - a prozei scurte a lui Eliade (n.m) - prin grile previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]