514 matches
-
resemnați își leagănă destinul, În crengile, ce plâng, că-i toamnă, Și vine jalea, frunzele declamă Un cânt duios, ce-atenuează chinul; Iar verdele e pictor, în astă tânguire, Și își mulează sieși arătarea, Tot verde e, dar nu-și decolorează starea- Cu-acel contur din urmă, adus pieirii... Ah, speranță, cu surâsul toamnei, Ironia ta mă urcă-n vârf de cruce, Să mă răstignesc, să fiu o frunză dulce, Petrecându-și, c-o mișcare rară, anii. Și foșnetul să-l
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Cu mierea gurii tale Și să ne pierdem amândoi În lungi amoruri siderale. Primește-mă te rog la tine În aceste vremuri grele - Când ale noastre mici destine Sunt prinse într-un joc de iele. Să fugim prin mentalul alb-negru Decolorat de raze moi de soare, Noi doi - un singur plan integru - Într-a vieții cumplită închisoare. Să adormim apoi în dor visare Cu sufletele mozolite-n praf - Să ne trezim într-o neagră mare Și să cântăm al vieții dulce
DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378902_a_380231]
-
mi-e frică de viitorul lui. Nu se leagă învățătura de el nici cu de-a naibii. Nu-i place cartea, dar prostii face cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa...", medita Ioana privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s-a uitat speriată la bărbatul ei, dar tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea... În acel an, la București, Gabriel s-a simțit mult mai în largul său
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
S-a așezat pe vârf de deal Un soare roșu, infernal; Se-ntinde cătina pe gard, Iar macii în grădină ard; Se cheamă-n vie guguștiucii Și freamătă molatic nucii. E vară. Iarba s-a uscat, Iar cerul s-a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei pui de barză plâng, Cocoșii cântă în canon, Se scaldă-n țărnă un
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate de veri aride și ierni aspre, Abia le mai aud respirația bolnăvicioasa. Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic. Doar icoane, tablouri cu fețe triste, Moartea ce-și pune pecetea pe pereții
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Pe față uscată de vântul cel aspru,Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci,Ochii caută osteniți în lung și-n latSa recunososca un colț de răi pierdutSi nu văd decât un gol imens.In jur, casele par mici și sărăcăcioase,Decolorate de timpul nemilos,Cocoșate de veri aride și ierni aspre,Abia le mai aud respirația bolnavicioasa.Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic.Doar icoane, tablouri cu fețe triste,Moartea ce-și pune pecetea pe pereții
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
vorbe mari, spun doar ca poezia ei pătrunde, răscolește, iubește! Senzația aceasta am cărat-o cu mine de la Vâlcea unde am citit-o întâia dată... Nu vreau să vă mai spun nimic despre poeziile ei de frică să nu le decolorez, să nu le amestec culorile... Îmi e teamă, exact cum spune autoarea " Ți-e teamă suflete să zbori ? / Mi-e teamă că-ntâlnesc iubirea / Că o să simt ai săi fiori / Și voi afla ce-i fericirea". Am găsit file de
EVENIMENT CULTURAL PE MALUL DUNĂRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374792_a_376121]
-
cățăra cât era de mare, la șaptesprezece ani, ca un copil, pe stiva de lemne din fața curții, lângă gard. Străinul era un om cam de cincizeci de ani, îndesat, cu ochii ageri, purta un costum cam ponosit, o pălărie neagră , decolorată ; cutreiera satele pentru a colecta de pe la gospodari nuci, pentru cofetării și floarea-soarelui, pentru ulei . Asta era afacerea lui, ca agent comercial, negocia cu oamenii, stabilea prețul și în ziua hotărâtă venea cu mașina pentru transport. Vorbiră ei ce vorbiră , însă
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
își invitară părinții și rudele mai apropiate. Acolo, Toma îi prezentă pe cineva, un domn trecut ușor de cincizeci de ani, îndesat, cu niște ochi ageri, ce purta un costum cam ponosit și o pălărie neagră ce începea să se decoloreze... Era vocea sau mesagerul Destinului ! -Elisa, ți-l prezint pe unchiul meu ! Florica Patan, ARPEGIILE DESTINULUI Alba Iulia, februarie, 2017 Referință Bibliografică: ARPEGIILE DESTINULUI / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
pune nicio întrebare am înțeles-o ca pe o ezitare), dar totuși te întreb: cunoști versurile acestea? R: Da, i-am răspuns; s-a uitat mirat la mine și a plecat privirile, prinzând între degetele sale o scamă, de pe pantalonii decolorați de timp, din postav, pe care îi avea pe el: e bine că ști, putem discuta mai departe. MV.: Tot de gâtul boilor li se atârnau și acioaia . La fel ca la cai, boilor li se puneau faete de diferite
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
tine, amintindu-mi-te ca un Kafka al sfîrșitului de secol într-un moment de amărăciune extremă și totuși cînd mă gîndesc la fiece clipă care a trecut, în parte, la fuente muda înainte de toate, s-ar zice că amintirile decolorează mintea noastră tot atît de halucinant și straniu ca și cea a somnului, atît de autentic cum si moartea încă mă așteaptă printre plăpînde flori de prun am harul să mă desprind de cuvinte într-un soi de născocire a
NOLI ME TANGERE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347283_a_348612]
-
zbați ... culoarul îngust cu bolta rotundă te îmbie, pășești cu neîncredere, în urmă, ușile se închid ca o trapă, becurile se sting, puterile cresc. Nu-i speranță de revenire ... inevitabila trecere. Povestea unui chip estompat, imortalizat într-o fotografie îngălbenită, decolorată de vremuri, rătăcita la biroul cu obiecte pierdute. Imaginația creează lumi paralele în alte dimensiuni.. Camelia Constantin Ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Calator.. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 753, Anul III, 22 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
și mai multă încăpățânare în trecutul meu, al nostru, tot ce îmi aminteam despre ea. „Da”, mi-am spus, și fericită am sărit din pat și am fugit la cutia în care dormea ea în câteva fotografii alb-negru, unele mai decolorate de vreme sau altele prea întunecate. Am ales numai una, era ca și cum o căutam anume. Era ea, în rochița albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mama. Avea în creștet pamponul mare
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
orice drumeț având drept adăpost doar bolta, se lăsă încet jos, închipuind pat de tihnit popas din uscatul pământ pe care se întinsese, fericit de căpătâiul încropit din piatra așternută cu pânza rucsacului. Își înfășurase grijuliu gâtul cu vechiul șal decolorat de lână, cândva roșie... Ținându-și strâns comoara între mâinile rămase împreunate după rugăciune, trimise către cer priviri din ce în ce mai încețoșate, adormind într-un sfârșit, mângâiat de căldura ce venea dinspre crăpăturile pământului-pat. Ăsta era un adevărat ritual de renaștere pentru
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului la râu toate zilele sunt înnegrite murdare perlele albe ascund în ocean lacrimile sincerității nu-ți întinde rufele iubirii la același soare spală neliniștea ritualic cu frunze de pelin minciunile iubirii se decolorează cu sare mă dezbrac de lutul lumilor copt în cuvinte împrumut ochii păsărilor /cântec de stele zânatice/ îmbracă-mi alba lumină mă spală cu artă cuminte sunt iubiri ce se salvează din orice potop/rubiconde stilate/ sentimentele le împart sărmanilor
RITUAL DE SPĂLAT IUBIREA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377084_a_378413]
-
din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului îți port simțurile in sandaua stângă ca la dans îmi (mai) calc partenerii sălbăticia mea trezește daimonul iubirii rătăcitor ca Enkidu oligrofen de sentimente perene stele de buzunar migrează pe harta de cer decolorată în caverna sufletului tău generic rulează stop sentimente mă salvez ca la Verdun tu îți porți costumul tăcerii ars cu scrum doar la patru nunți și o înmormântare se zice că erai erou îți cunoșteam libertatea cu gust de mustang
EROUL MEU DE BUZUNAR de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376607_a_377936]
-
satisfăcut de ceea ce vedea dinaintea ochilor. Ținea mult la imaginea lui de bărbat fercheș și stilat, chiar și când pleca la muncă. Așa a fost mereu și deși trecerea anilor semănase câteva fire albe la tâmplele sale și în mustața decolorată de la tutun, el nu se dezmințea în ce privește look-ul. Când trecea pe drum, lăsa în urma lui un val, ca o briză înțepătoare, de parfum bărbătesc amestecat cu tutun și invidioșii din sat crăpau de necaz, văzându-l trecând țanțoș și
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎNSEMNĂRI DE APRILIE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Amintirile, în memorie, se decolorează uneori exact ca acelea pe care le păstrăm în sertare, deși, poate le vedem mai bine cu ochii altuia în lumea dimprejur. Pe străzile mele poveștile încep cu A fost odată o vreme cînd duminicile desenau flori de cireș iar
ÎNSEMNĂRI DE APRILIE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369169_a_370498]
-
la reglarea tonusului muscular al vaselor sangvine și subliniază complexitatea acțiunilor radicalilor și antioxidanților. Peroxidul de hidrogen (H2O2) Peroxidul de hidrogen este pur și simplu „apa oxigenată” pe care o folosiți uneori pentru a dezinfecta rănile sau pentru a vă decolora părul. El poate fi produs direct, prin diverse reacții chimice în organism, dar este mai ales un subprodus al ionilor hiperoxid despre care tocmai am vorbit, conform următoarei reacții: O20- + 2H+ → H2O2 Peroxidul de hidrogen nu este propriu-zis un radical
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
929} raport obiectiv există, nu există însă ideea subiectivă. Când însă se manifestă o mișcare în sens invers de ceea ce-am indicat-o noi, o mișcare a decadenței și a decompozițiunii, când în regiunea inteligenței totul decade și se decoloră, atunci epoca morții sau, în cazul cel mai bun, a regenerării nu e departe. Atunci literații naționali devin receptivi, diversele literaturi contimporane, intrând înăuntrul sufletului național în contact, formează în el fermentul unor organisme nouă, se amestecă, se pătrund, se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amestecă astăzi în mod lamentabil și confuz în memoria lui Pemberton cu acela al celei dintîi. Vede pantalonii uzați ai lui Morgan eterna pereche care nu se asorta cu bluza și care, pe măsură ce acesta creștea, nu putea decît să se decoloreze. Își amintește găurile din cele trei sau patru perechi de ciorapi colorați. Morgan îi era drag mamei sale, însă niciodată nu era îmbrăcat mai bine decît era absolut necesar 225. Faptul că amintirile de mai tîrziu ale lui Pemberton în legătură cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
timpurile. Zugravii de frescă îl foloseau pentru a "murdări" culoarea, adică pentru a o atenua. In toate aceste patru cazuri se obține o tentă ruptă întunecată; pentru a o lumina, deobicei se introduce alb prin amestec fizic. Dar labul o decolorează. Pentru a evita decolorarea, tenta poate fi luminată prin juxtapunerea unei pete negre, conform regulii cunoscute. Tentele rupte, bogăția de griuri colorate ale paletei, nu corespund numai înfățișării vizuale ale lumii, ci corespund în același timp finitelor nuanțe ale sufletului
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
să zic, apoi mă opresc, uluită. N-am mai văzut-o de vreo două luni și arată absolut spectaculos! E subțire, bronzată și e Îmbrăcată În bermude care-i dezvăluie picioarele lungi, cu mușchii lucrați. Părul scurt i s-a decolorat de la soare, iar tricoul verde, fără mîneci, Îi pune În evidență ochii căprui. — Bună! zice, lăsîndu-și jos rucsacul. Bună, tanti Jane. Becky, ce faci? — Foarte bine! exclam, holbîndu-mă la ea siderată. Arăți nemaipomenit! Ești așa bronzată! — A. Jess se privește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atât și nimic mai mult. Suntem societatea de cartografi imaginată de Jorge Luis Borges; cartografii borgesieni realizează o hartă în care fiecare lucru este reprezentat la scara 1/1, exact prin lucrul respectiv; când imperiul cade și dispare, harta se decolorează, peisajul se estompează progresiv până la albirea hârtiei și nu mai rămâne nimic din ceea ce fusese real și reprezentat - aceasta este hiperrealitatea 9. Ea este „simulare a ceva ce nu există în mod real” (Baudrillard), este o „autentică înșelătorie” (Umberto Eco
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de la Sopron (Ungaria), în vreme ce, în comunicatul din 1 august al regimentului căruia îi aparținea, este declarat mort. Întors epuizat din prizonierat (10 aprilie 1918), lipsit de mijloace materiale, îi apare lui E. Lovinescu ca „un tânăr sublocotenent într-o uniformă decolorată de sfârșit de război, supt la față, de un blond spălăcit, luminat totuși de fixitatea fosforescentă a două mărgele albastre-verzui”. Angajat, la 1 ianuarie 1919, în calitate de profesor suplinitor la Liceul „Gh. Lazăr”, își trece, în martie, licența în filosofie, obținând
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]