410 matches
-
Rassidescu, închinată lui Ion Ghica. Se vede bine că autorul acestei cărți de început de drum n-are preferințe limpezi. Varietatea, nu doar de specie literară, dar și de dispoziție sufletească, de la melancolie la ironie, mușcătoare sau amuzatamabilă, e aproape deconcertantă. Și nu cred că vorbim de un volum de strânsură, în care un editor care face economie de efort a dat o imagine în diagonală a operei antologatului, ci de o filosofie a încercării cât mai multor rețete. Nefiind ei
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
de vedere, ci o invalidare procedurală a propunerii adversarilor săi, ceea ce este suficient sub aspect legal, dar cu totul insuficient pentru a cere punerea în aplicare a unui program propriu, precizând că în România există o realitate politică cu totul deconcertantă.
Deutsche Welle: Băsescu invocă în favoarea sa o realitate nebuloasă () [Corola-journal/Journalistic/57790_a_59115]
-
mie de versuri din Anatolida, Santa Cetate, La Schiller și Serafita, am fi avut din domeniul neolatin doar o sută de versuri remarcabile, acestea ar fi intrat pînă acum într-o antologie extrem de selectivă a poeziei românești. Dincolo de varietatea tematică deconcertantă a poeziei heliadești, o obsesie curioasă a persistat latent și a comandat unele dintre cele mai inspirate versuri ale poetului, așa cum se întîmplase și în cazul celuilalt întemeietor poetic pașoptist, Gheorghe Asachi. Heliade pare obsedat de un misterios Dincolo - de
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
care se transformă dintr-un fulger într-o tânără frumoasă, apoi într-o cometă, întrun nor și așa mai departe, violentând lumea „reală”, grilele logicii și jocul ideilor. În sfârșit, pentru că mitologia africană, din care se hrănește imaginarul pe alocuri deconcertant al acestei altfel de cărți, reprezintă un prilej excelent pentru un rechizitoriu dur et pur al condiției umane și al lumii. O mică recomandare: deși un text scurt, Aurora merită și poate fi citit cu mai mult folos cu o
Pe urmele Aurorei… by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5660_a_6985]
-
esență, poezia unei apăsătoare negativități pe care, de-a lungul timpului, critica a remarcat-o (...) Economia de mijloace ornamentale sare în ochi, iar efectele ei sunt benefice. De altfel, austeritatea stilistică și o anumită tonalitate a confesiunii, de un firesc deconcertant, tonalitate perfect găsită, aș zice că sunt caracteristicile acestei etape de pronunțată dimensiune morală. De remarcat, la Ioan Es. Pop, dimensiunea morală trece în metafizic extrem de ușor, parcă de la sine...” Venit pe scenă să-și ridice diploma de nominalizare, Ioan
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
mai sporești/ Casa, acareturile, banii./ Nu cu săptămânile, cu anii,/ De pe-o zi pe alta-mbătrânești.” (Cupa). Temă pe care o vor relua și Minulescu în registrul minor, și Arghezi în cel grav. Fără să aibă, însă, această simplitate deconcertantă a constatării, aproape de elegie latină de pe la începuturile literaturii. Nimic grav, doar o fatalitate a cărei mărturisire senină o face și mai de speriat. E, Radu Stanca, așa cum îl arată presimțirile, un poet care-și știe destinul? Sorocul de viață scurtă
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
fericire, nimic din rigiditatea protocolului scholar și din jargonul tehnicist birocratizat, care fac, adesea, nefrecventabile lucrările „tezarilor”. Pe de altă parte, nu întîlnim în paginile lui nici un truc de captare a atenției cititorului. Dovadă - titlurile plate, de o modestie anodină, deconcertantă: Destinul ideii sau recuperarea devenirii. Camil Petrescu, De la o experiență la alte experiențe. Mircea Eliade, Iluzia și deziluzia comunicării. Anton Holban, Tentativa de salvare a singurătății. Mihail Sebastian. Cele nouă capitole centrate pe șapte studii de caz (Hortensia Papadat-Bengescu, G.
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
propriul scris. Nu-i conferă o preistorie mitică, nici măcar atât cât orice autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna aparența unei convenții civile absolut avantajoase pentru ambele părți. Ca și volumele lui (deconcertante pentru cititorii comozi), confesiunile lui Florin Iaru au emanat constant o franchețe cuceritoare. El nu s-a ferit, de exemplu, să-și declare inapetența pentru anumite formule dominante (cum e aceea a lui Blaga). În același spirit, bravând, declară tot
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
unei noi cute, în „gestul discret de retragere a cotului”, în „mâna mai nesigură” etc. Apocalipsa e cu atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale. Cea mai deconcertantă nu e monotonia tematică (formula expresionistă legitimează și încurajează obsesiile), ci combinatorica stilistică extrem de previzibilă. Inflația de anafore, comparații, metafore și alte construcții simetrice, de parcă poetul șiar pune în scenă disperarea în forme fixe, e susținută de o un vocabular
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
el un hărțuitor delicat, atrăgător și inclasabil, o apariție unică, mai nimerită într-o civilizație rafinată și decadentă decât în aceea balcanică. Mi se va reproșa neîndoielnic că sunt nedrept și că fac prea mult caz de contradicțiile și de deconcertantele lui subtilități. Dar toate aveau parte de un farmec inegalabil. Erai măgulit să te numeri printre apropiații săi, să-i cântărești paradoxurile și remarcile insinuante, care-i demolau pe contemporanii noștri cu cea mai implacabilă finețe. Cine era el, în
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
nefericite ființe purtătoare ale unui invizibil stigmat. Răul trebuie îndepărtat, cel care-l poartă dacă nu este omorât este oricum forțat să părăsească comunitatea. Ceea ce Lucas nu va face, rezistând cu încăpățânare alături de fiul său și cu sprijinul nașului său. Deconcertant este faptul că și atunci când fetița se dezice de afirmațiile ei anterioare, ea nu mai este ascultată, semn că mecanismul socio-psihologic al excluderii s-a pus în funcțiune. Lucas reușește să recupereze credibilitatea convingându-și într-un mod dramatic prietenul
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
ultima vreme din motive de conjuctură externă", prezent în discursul de sâmbătă al lui Eugen Tomac, și afirmă că, deși premierul Ponta a stat în centrul contestațiilor, "stilistica mitingului a trimis mai curând la agitațiile naționaliștilor post-ceaușiști din Ardeal. E deconcertant să vezi că, în disperare de cauză, PMP a abandonat toate exigențele. Se pare că nu mai e timp de finețuri, de campanii elaborate, căci mai sunt două luni și jumătate până la alegeri și partidul se află la 5-6%, în
DW critică mitingul Mișcării Populare: Un recital de populism veritabil by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31566_a_32891]
-
însă, aproape instantaneu, evanescența unor miraje, așa cum se întîmplă într-un text cu ambiții de artă poetică, centrat pe schema dinamică a scufundării.În imaginarul poetei apa constituie prin urmare un analog perfect al memoriei, ale cărei straturi, de o deconcertantă fragilitate, sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
literare ce vor exista în viitoarea societate. Nu se poate trece ușor peste unele afirmații (Ion Păun-Pincio e mai mult un simbolist în linia lui D. Anghel decât un prebacovian; Titu Maiorescu germanofil nu este altceva decât o superstiție etc.); deconcertantă pentru momentul actual al reevaluărilor critice este totala repudiere a Junimii și a Convorbirilor literare, ca și înverșună- rile polemice obsesive la adresa lui Titu Maiorescu. Mircea Iorgulescu Note: Un exemplar din această raritate bibliofilică, „Revista nouă”, se află în biblioteca profesorului
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
până după 12 ani, apare Van Gogh, poetul. Cum nu în puține cazuri omulgazetar s-a arătat tranșant, aproape devorator, cu argumente irefutabile, când a fost cazul de instalarea ade varului, tot așa își apără subiectul ales într-un pro-domo deconcertant prin substituirea el vs. eu. De precizat - deloc în treacăt - că viața lui Vincent van Gogh (18531890), pictor, desenator și gravor olandez, încărcată de întrebări și privațiuni, ba în Olanda, Belgia, nenumărate în Franța, i-a oferit prea puține momente
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
era de așteptat ca interesul pentru opera marelui exilat să se diversifice și să se specializeze, transformându-se într-un reper permanent al culturii noastre contemporane. Discreția cu care a fost întâmpinată această spectaculoasă întregire a operei sale românești e deconcertantă. Mai ales dacă ne gândim că a treia inedită, Razne, este chiar ultima carte scrisă de gânditor în limba română, înaintea trecerii, prin Précis de décomposition (1949), la cea franceză. Un volum-cheie, așadar, în biografia lui Cioran și în devenirea
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
pe seama durerilor și a calmantelor - fără măcar să-mi dea prin minte că așa cum el nu mai semăna cu cel care plecase, nici eu nu mai semănam cu cea pe care o lăsase la plecare, că schimbarea mea era chiar mai deconcertantă și mai alienantă: ținea minte și îi fusese dor de un copil, în locul căruia găsise o tânără femeie necunoscută. Iar această necunoscută se încăpățâna să vorbească fără încetare, cu sentimentul că astfel menține, chiar dacă artificial, o legătură a cărei întrerupere
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
scurgă printre degete zeci de volume, și o pleiadă de opere deja solide apărute în ultimii 30 de ani. Așa este. Doar că soluțiile de conceptualizare critică nu pot pretinde în felul acesta prea multă precizie. „Literatură consimțătoare”, „concertantă” și „deconcertantă” sînt cele trei mari categorii în care Viart plasează producția editorială franceză tradițional „literară”, unde romanul ocupă locul regelui, iar poezia și dramaturgia îi sînt lachei. Dar Viart operează distincția pentru a se concentra numai asupra ultimului „fel” de literatură
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
l-aș așeza pe Beigbeder, cu cartea lui 99 franci, sau pe Virginie Despentes, cu Tragemi- o (traduse în românește la Editura Trei). Această literatură este cea mai mediatizată, despre ea se vorbește cel mai mult. În fine, există literatura „deconcertantă”, cea mai valoroasă, din care fac parte primele, dar poate și ultimul roman al lui Michel Houellebecq: este vorba despre o literatură care contrariază, care se împotrivește așteptărilor, care ia cititorul și-l duce în altă parte decît își imaginează
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
el face asta, el scrie atît romane foarte simple, ca Platforma, dar și unele mult mai inovatoare, ca Extinderea domeniului luptei, Particulele etc. El a reușit să se facă cunoscut ca un autor „concertant”, după care a scris o literatură deconcertantă, educîndu-și întrucîtva cititorii. O ultimă întrebare acum. În cartea dumneavoastră, poezia nu ocupă prea mult loc. În România, însă - și încă - poezia e un gen prizat, iar cel mai important scriitor român în viață, Mircea Cărtărescu, este în primul rînd
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
de a avea putere asupra propriei vieți, fără să mai depindă de vrerile altora, ceea ce-l face sucit. De mic copil, Cănuță își caută libertatea. N-o va avea, cum n-o are nimeni, în lumea lui Caragiale. Ceea ce este deconcertant, în privința secretelor celor mici (și ale maturilor, nu mai puțin) e lipsa complicității. Când se pregătesc să facă vreo boacănă, nici Ionel, nici dl Goe nu caută sprijin în jur. Sunt izbucniri de independen- ță, cel puțin suspecte, într-un
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
unul legitim, grijulie măsură a omnipotentei ontologii care, la urma urmei, dă noimă ficțiunii: „Pentru că realitatea are limitele ei, ne sare în ajutor ficțiunea, dar nu pentru multă vreme, căci, devenind prea aspră sau monotonă, imaginația are nevoie de imprevizibila, deconcertanta calitate a vieții, care-l scoate pe scriitor din îngustimea fanteziei sale. Cu rezervoarele ei infinite, realitatea îndulcește ariditatea ficțiunii, ne salvează de urîtul ei, pe ea o caută lectorul, privitorul, în opera de artă”. Să fie cumva într-o
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
culorile îmbătătoare ale Orientului, cu prisosul lor extatic, cu lipsa de măsură în toate și, mai ales, cu amoralitatea atotprezentă. Viziunea lirică este configurată aici din aglomerări de forme și alcătuiri trupești, din acumulări de senzații și imagini de o deconcertantă concretețe. Foamea de concret se întretaie, însă, cu o la fel de irepresibilă înclinație spre lumea fără contururi ferme a iluziei perpetue. Simțul gravității și instinctul ludic sunt cele două instanțe care prezidează arhitectura acestui poem dominat de aromele seducției și de
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
toate scenele românului - unele dintre ele scrise cu nerv și cu talent - rămân suspendate într-o incoerenta cronică, menită să dea bătăi de cap cititorului și să-i însele speranța că narațiunea mai poate duce undeva. Fapt cu atat mai deconcertant cu cat românul debutează sub auspicii bune: un punct de plecare excelent decupat (momentul-cheie al îmbolnăvirii lui Eminescu), urmat de o serie de scene savuroase prin ironia intertextuală. În special triunghiul amoros Caragiale-Veronica Micle-Eminescu, întors pe toate părțile în primele
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
apariția, în 1993, a romanului său - Ferestrele zidite - entuziasmantă pentru mulți (de la Mircea Eliade sau Monica Lovinescu la Ileana Mălăncioiu) a adus, practic, în prim-plan, un nume nou. Și, mulțumită biografiei sale sinuoase, un personaj nou, având un discurs deconcertant și compozit, dar niciodată previzibil. În linia acestor restituiri mai mult decât necesare se află și volumul alcătuit de Marta Petreu: Să mai fiu o dată îndrăgostit (Ed. Biblioteca Apostrof, 2005). Cu o structură eclectică, inerentă unei asemenea arderi a etapelor
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]