943 matches
-
puse la capătul stranei spunînd: — Poftim prînzul. — Nu era cazul să faceți asta, doamnă Coulter, zise el iritat. Ea pufni și ieși, apoi făcu același lucru în fiecare zi cu excepția zilei de vineri, cînd îi lăsă două boluri. Domnul Rennie, decoratorul, sosi într-o seară și zise din senin: — Mai aveți nevoie de ajutor? — Mai mult ca oricînd. — Bine. O să vin cîteva seri pe săptămînă. începu să se schimbe în salopetă, iar Thaw, care începuse să plîngă din nimic, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imaginea pe o linie total diferită de ceea ce văd eu aici. Timmy, care privea cum sportivul îmbrăcat în piele neagră îi răsucește și-i aruncă jos pe amatori, suspină: — Ce nostim! Camera însăși era, cum ar fi definit-o un decorator de interior, sobră. Cu pereții și tavanele înalte albe, era puțin mobilată, cu doar câteva piese de mobilier antic. Singurul element voluptuos în spațiul acela mare erau draperiile de catifea de culoarea șampaniei, legate în părți cu panglici albe. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi va atrage pe prietenii săi Tzara și Artur Segal (Aron Sigalu, artist plastic, emigrat din 1914 - via Germania - la Ascona și adoptat de colonia teozofică a artiștilor de la Monte Veritá). Înainte de asta însă, Iancu își oferise deja serviciile de decorator la Cabaret Voltaire. 4 februarie 1916, Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plastice. Numeroase expoziții interne de plastică nouă, expoziții artistice internaționale, serate „sincretice” cu performance-uri poetice, teatrale și muzicale de avangardă, inovații arhitecturale sau în domeniul artelor decorative au avut loc sub egida sa. Iar „motorul” acestor realizări a fost pictorul, decoratorul și arhitectul Marcel Iancu. Ca și în cazurile Simbolului și al primei serii din Chemarea (1915), revista își datorează apariția sprijinului financiar al acestuia. Întors, după un lung periplu dadaisto-constructivist prin țările Europei Centrale (Elveția, Franța, Germania), conferențiar - pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul anarhic al performanțelor dadaiste. Cele cîteva spectacole colective de muzică, poezie, film și teatru au fost realizate cu contribuția unor artiști cunoscuți ai momentului — actori, muzicieni, pictori, sculptori, decoratori. Prin acestea s-a încercat astfel promovarea artei și, mai ales, a poeziei novatorilor europeni, dar și a celor autohtoni. Un prim recital (literar, artistic, muzical) a avut loc pe 14 decembrie 1924, în Sala Sindicatului Artelor, cu prilejul închiderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în urmă, școala artelor abstracte aplicate la arhitectură, din Weimar (Bauhaus). Din 1917, remarcăm o influență americană (vezi F.L. Wright, Chicago) la tinerii arhitecți olandeji”. Un text din nr. 50-51 („Cronometraj pictural“, semnat de un alt artist plastic: pictorul și decoratorul M.H. Maxy) este el însuși o compoziție avangardistă, cu puneri în pagină tehnico-fanteziste, ludic-schematizante, amintind pe alocuri de „parolibrismul” și eliptismul telegrafic al futuriștilor (ba chiar și de atitudinea lor: vezi, spre exemplu, credo-urile antisentimentaliste, antiromantice și antipaseiste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fine - un articol urmuzian al lui Jacques G. Costin despre muzică și literatură („Criza sacîzului“). Informațiile cu privire la domeniul artelor decorative sînt totuși numeroase la Contimporanul. În nr. 73 este prezentată o convorbire a lui Marcel Iancu cu pictorul și decoratorul cubist Robert Delaunay. În nr. 77, este rîndul Miliței Petrașcu să o prezinte pe soția acestuia, creatoarea de modă Sonia Delaunay. În același număr, un text semnat de ing. M. Kontesweller („Inginerie și artă“) atacă problema raporturilor dintre tehnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din vechiul teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasică”, nefiind - propriu-zis - un revoltat sau un anarhic al formei. Sculptura esențializată, abstracționist-primitivistă a lui Brâncuși și a elevei sale Milița Petrașcu se înscrie deopotrivă pe orbita cosmopolită a Contimporanului și pe cea spiritualist-autohtonistă de la Gîndirea, iar arhitectul, pictorul și decoratorul constructivist Marcel Iancu se arată a fi uneori, în plastica sa, un eclectic fantast cu nostalgia formelor canonice. În fapt, prima avangardă autohtonă se dovedește a fi - cu excepția mai complicată a lui Tristan Tzara - o avangardă „pozitivă”, „constructivă”, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mă iau niște dureri de oase... ARTUR: Să vă fac un masaj? GUFI: Dacă vreți? (ARTUR începe.) Aici... la cervicale... Uneori nici nu pot să întorc gâtul... Parcă sunt lup... (Icnește de plăcere.) Ce mână moale aveți! ARTUR: Am fost decorator de vitrine. GUFI: Și eu... am fost vânzător la aprozar... ARTUR: Ce gât fin aveți... GUFI: Gâtul, domnule, trebuie întotdeauna îngrijit cu atenție... ARTUR: Și eu mi-am dat seama... GUFI: Da? ARTUR: Dar era prea târziu... GUFI: Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm un picior în fund și să-l lăsăm aici. COLONELUL: A adormit. CĂLĂUL: N-ar fi învățat niciodată să moară... E un escroc. GUFI: Ă fost decorator de vitrine... COLONELUL: Să-l dăm afară-n brânci! Să-l gonim cu pietre! GUFI: Credeți c-o să vrea să plece? GARDIANUL: Ia te uită! Nu n-am gândit la asta! GUFI: Osândiții ăștia au ajuns într-un hal... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Chemați pe cineva! Dați un telefon! CĂLĂTORUL GRĂBIT: Omul ăsta a suferit vreodată de ceva? BRUNO: Era cam surmenat de câteva zile... MAJORDOMUL: Grubi! Mă auzi? GRUBI (De sus, îndârjit.): Las’ că mai auziți voi de mine! (Plasatoarele, mașiniștii, sufleorul, decoratorii, ceilalți oameni din corpul auxiliar al teatrului s-au adunat în jurul gropii.) — Ce se-ntâmplă? — Ce vrea? — L-ați anunțat pe dom’ director? — O să cadă! — Ce naiba, dom’ne, doar pân-acu’ a mers destul de bine... — Tu-ți amintești că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pe un tapet de iarbă cu flori presemănată Se desemna ridente și roza amoroasă Și candid’ iasomie, safranul, iacintul; Pe așternutul moale de iarbă ca mătasea Acante, lăcrămioare, voioase viorele, Odorifere plante broda talamul nunții. Atoatecreatorul, principiul frumuseței, A fost decoratorul cînd a plantat edenul.” Fantezia pune În descrierea acestui sanctuar al riturilor divine mai multă substanță decît În alte capitole, sufocate de abundența frazelor abstracte. Heliade care, de regulă, caută În poezie efecte muzicale, fiind un liric prin excelență auditiv
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
contează natura acesteia, este o muncă la fel de fecundă, la fel de productivă ca munca de orice altă natură din națiune. Și teatrele, știți acest lucru, hrănesc și dau salarii, în Franța, la optzeci de mii de lucrători de toate felurile, pictori, zidari, decoratori, costumieri, arhitecți etc. care reprezintă însăși viața și mișcarea din mai multe cartiere ale acestei capitale și, din acest motiv, trebuie să obțină simpatiile voastre. Simpatiile voastre! traduceți: subvențiile voastre. Și mai departe: Plăcerile Parisului sunt munca și consumul departamentelor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
drum. De asemenea, dacă s-ar cerceta chestiunea îndeaproape, s-ar putea descoperi că prăjitura va lua o altă cale; fericire lucrătorilor dacă le vor rămâne câteva firmituri! Dar vreau să admit că toată subvenția va merge la pictori, la decoratori, la costumieri, la coafori etc. Este ceea ce se vede. Dar de unde vin toate acestea? Iată reversul chestiunii, la fel de important de examinat ca și fața acesteia. Care este sursa acestor 60.000 de franci? Și unde ar merge aceștia dacă un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu munci mai urgente, mai morale, mai responsabile? Aș putea să mă lupt pe acest teren. Aș putea spune: smulgând 60.000 de franci contribuabililor, diminuați salariile lucrătorilor manuali, terasierilor, tâmplarilor, fierarilor și creșteți în aceeași măsură salariile cântăreților, coaforilor, decoratorilor și costumierilor. Nimic nu dovedește că această din urmă clasă este mai interesantă decât cealaltă. Domnul Lamartine nu pretinde acest lucru. El însuși afirmă că munca teatrelor este la fel de fecundă, la fel de productivă (și nu mai mult) ca oricare altă muncă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de ordin general, s-a descoperit că majoritatea catastrofelor aeriene avuseseră loc atunci când Uranus era În disonanță cu Marte (accident) și cu Mercur (mijloace de comunicare). Astrologii care fac prognoze colective se servesc de aceste aspecte celeste. Exemplu: Maxime Maxime, decorator, născut În 1946 1969: Uranus și Jupiter În conjuncție celestă sunt În sextil cu Venus natală. În iulie, Marte aflat spre sfârșitul retrogradării staționează În conjuncție cu Venus natală. „La vremea respectivă urmam studii de gestiune contabilă și tocmai Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
și-a schimbat localizarea, trecând din estul în vestul Parisului, se mărește cu alte bunuri imobiliare, la țară, la mare, la munte. Aceste domicilii multiple se umplu toate de mobilier-stil de mare valoare, ales de un anticar sau de un decorator. Încep să apară și opere și obiecte de artă care vin, încetul cu încetul, să confirme bunul gust al proprietarilor. Pădurile și viile își fac și ele apariția, în cadrul unei averi care începe să prindă rădăcini, la propriu și la
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a poporului și a dat exemple piramidele, templele budiste, catedralele catolice ori Palatul Parlamentului din București (România). La reconstrucția Palatului Rakavanda Nouă, lucrează 1.729.000 vandani și aproximativ 298.000 personal adus din afara granițelor țării: arhitecți, meșteri zidari, meșteri decoratori, electroniști și simpli zilieri. Majoritatea străinilor sunt veniți din locuri și mai sărace, bieți oameni care doar cu acel prilej puteau spera la o viză de intrare în Republica Umanistă Vandana. Ei au venit pe baza unui contract prevăzut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a poporului și a dat exemple piramidele, templele budiste, catedralele catolice ori Palatul Parlamentului din București (România). La reconstrucția Palatului Rakavanda Nouă, lucrează 1.729.000 vandani și aproximativ 298.000 personal adus din afara granițelor țării: arhitecți, meșteri zidari, meșteri decoratori, electroniști și simplii zilieri. Majoritatea străinilor sunt veniți din locuri și mai sărace, bieți oameni care doar cu acel prilej puteau spera la o viză de intrare în Republica Umanistă Vandana. Ei au venit pe baza unui contract prevăzut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
habitatul / spațiul "descriu" pe locuitor, îl "explică", îl substituie sau îl demască. Reciproc, spațiul poartă amprenta tendințelor ascunse, a aspirațiilor personale, nenumite, "tușele" unui tablou în devenire al personajului. În materialitatea ornamentului, romancierul strecoară esența volatilă, dar persistentă, a voinței decoratorului. Nu doar "aerul timpului" transpare din încremenirea arhitecturii, din mobilitatea vizuală a detaliilor sau monumentalitatea frustă a unei clădiri. Nu mai puțin ancore temporale, revelatoare ale epocii care se exprimă printr-un stil, reflexele "spațiale" ale existenței -în-timp poartă "semnătura
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mimica, voce caracterizează spiritul Parizienei. De la prima la ultima apariție 192, Pariziana prezintă un spectacol și se lansează în spectacol. Ea este locul confruntării imaginii expresive și a impresiei spectatorului. În grija față de perfecțiune, Pariziana regizează și rolurile secundare de decorator, costumier, machior, luminist, mașinist. Aceste roluri sunt asumate cu simt artistic. Datorită simțului estetic pe care îl are, ea modelează scene originale. Că regizor, apelează la "teatralizarea" evenimentelor. Pariziana este o virtuoasa a scenelor cu tentă senzațională, purtând însemnele spectaculozității
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cenușă și lavă a orașului Pompei, care alături de Herculanum, Stabia și Oplontis, fusese înghițit de erupția Vezuviului în anul 79 î.e.n.. Aveau să fie aduse la lumină o cultură extrem de rafinată și opere de artă precum frescele din Vila Misterelor, decoratorii pompeieni inspirându-se din cultura greacă din epoca helenistică. În Italia, Böcklin se apropie de pictura Renașterii, iar prin intermediul ei, obține o nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui William Morris, pentru a face de la plăci funerare, cartoane de tapiserie și vitralii, la obiecte decorative, Walter Crane, continuator al lui William Morris în Anglia, Eugène Grasset în Franța, Mikoulasch Alesch (Mikulas Ales) în Boemia, ultimul, un artist complet, decorator de cărți de joc, calendare, efemeride, ilustrații de carte, caricaturist, decorator de mobilier etc. Istoricul vorbește chiar de o resurecție a "artelor minore" care au invadat toate domeniile, mai mult, arta industrială îndeplinind cele mai înalte exigențe a intrat și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]