235 matches
-
Gabriel Coșoveanu Radu Aldulescu Îngerul încălecat (ediția a II-a, revăzută și adăugită), București, Editura Cartea Românească, 2011, 330 p. Că o lume decrepită și desfrânată poate fi captată într-o lumină poetică, asta o știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
fost tocmai de lord, e altă discuție, pe care Lovinescu n-o ocolește. Recunoașterea, poate, a unui caracter, în felul lui, îl face să numere un om al vorbei mai totdeauna rostite printre scriitorii chiar și ocazionali. Conul Costică Dissescu, decrepit, la vremea când generația lui Lovinescu îi face cunoștința, e un personaj bizar, cu pasiuni și patimi foarte diverse. La adăpostul lui, Lovinescu se răfuiește în lege cu Bogdan-Pitești, vechi „amic”, fără să-l ierte, la urmă, nici pe bătrânul
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
Lee Scott. Producătorii au folosit în mod convențional suspansul și șo-cul pentru a realiza un thriller care pune pe gânduri spectatorii. Zece persoane, care nu se cunosc între ele, dar care ascund fiecare propriile secrete, găsesc refugiu la un motel decrepit, pe timpul unei furtuni teribile. Un șofer de limuzină (John Cusack), o fostă vedetă a anilor ’80 (Rebecca DeMornay), un polițist (Ray Liotta) care transportă un criminal (Jake Busey), o fată de moravuri ușoare (Amanda Peet), o pereche de tineri căsătoriți
Agenda2003-30-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281291_a_282620]
-
Kierkegaard, Balzac, Byron, Mateiu Caragiale și - putem presupune - Bacovia... Atît de puțin "exemplarul", ca om, Bacovia, care-și neglija școala, pînă la a ajunge repetent, se întrecea cu băutura, absenta de la serviciu, era bolnăvicios și se înfățișa lumii, nu o dată, "decrepit în ultimul hal" (Octav Șuluțiu) ori plonjînd în delir, vorbind un soi de "flamandă" de el scornită (Eugen Jebeleanu)! Iată spre ce fundături (de principiu) ne duce ideea unei biografii cu teză, deci tendențioase, fie și în vederea unui scop "nobil
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
un joc de compensații: "Premiant - Bacovia n-ar fi scris Liceu; abstinent - n-ar fi avut momentele de rea conștiință care-i colorează pesimist versurile; sănătos - s-ar fi apucat de alte treburi. Și un ultim cuvînt de ripostă; în "decrepitul" autor al Comediilor în fond este o urmă de eroism, iar datoria celui care îi face biografia e să o sesizeze". Ultimul citat e reprodus din cartea lui Constantin Călin, Dosarul Bacovia, I, subintitulată Eseuri despre om și epocă. O
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
ca indivizii menționați să nu se lase fotografiați de Annie Leibowitz. E binecunoscută tendința marii fotografe de a pune în evidență partea dezagreabilă, viscerală a personalității umane. Or, „cei patru care au speriat America” nu par altceva decât niște ființe decrepite, dezorientate de știrea că omenirea nu i-a uitat. Și a doua: la tehnologia mileniului trei, când toată lumea filmează și înregistrează pe toată lumea, isprava lui Nixon n-ar beneficia azi nici măcar de-un paragraf într-o publicație distribuită gratuit la
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
de cealalta a scenei este un autocitat, un semn purtat în ultimele montări, este accentul explicit pus pe senzația puternică a iluziei. Dar este o formulă greoaie pentru spațiul intim de la Metropolis. Ideea de a avea doi Puck, unul bătrîn, decrepit, osos, sec, și celălalt tînăr, pur, inocent, zglobiu, mi se pare valabilă și provocatoare de-a dreptul. Dar se susține numai teoretic, nu și pe scenă. Rămîne în sine, autonomă. Din acest palier lipsesc două elemente fundamentale: ludicul și eroticul
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
din avion și Julie, prietenoasă și plină de viață ca o fată de cowboy, îi aștepta în fața aeroportului în vechiul Volvo al familiei. Și apoi casa. Fotografia pe care Rebecca i-o arătase lui Peter îl pregătise pentru grandoarea-i decrepită - încîlciturile de wisteria și veranda adîncă, umbroasă -, dar nu pentru casa in situ, nu pentru minunile părăginite ale întregului cartier, cîte o încîntătoare casă veche și respectabilă după alta, unele mai bine îngrijite decît altele, dar nici una vopsită de curînd
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
turma, într-adevăr. în alt limbaj, abia matul dă sensul unui joc de șah. Inițiatic vorbind, abia moartea luminează sensul vieții, iar mistic, abia apocalipticul ne scoate din (apoca)lipsa destinului. Așa grăit-a, după Mateiu, asfințitul Crailor, magii împărați decrepiți ai decrepitudinii însăși a timpurilor. E finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi, slujită de cei trei
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului, în vremea cea mai decrepită a Căderii și sub pana cea mai radical antimodernă din literatura română, își visează asfințitul, care e al nostru al tuturor, potrivit apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
restaurantele bucureștene mulți dintre cei care învățaseră meseria de ospătar în perioada interbelică. Aceștia lucrau în localele de lux, știau franțuzește, iar clienții lor trebuiau să stăpînească, la rîndul lor, codul bunelor maniere. Bucureștiul lui Dan Ciachir este un oraș decrepit în care clădirile și grădinile dispar sub buldozerele comuniste, laolaltă cu civilizația străzii. Atmosfera întregii evocări este una mateină. Dan Ciachir este un bon viveur, fascinat de mașini luxoase, muzică bună, filme occidentale, restaurante cu ștaif, care crede în Dumnezeu
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
asemănător cu o vacanță permanentă! Sau poate eu receptasem eronat mesajul cu pricina ce-mi tulburase subit existența stabilă! Nu-mi puteam imagina că o personalitate universitară, tobă de carte, ar fi capabilă să-mi pună un diagnostic de persoană decrepită, de senilitate, fără un probatoriu medical autentificat la Notariat! Oricum, nefericita metaforă „mintea plecată în vacanță”, în loc să mă satisfacă estetic, în loc să aplaud pentru „găselniță” - mă indispuse și mă puse pe gânduri. Pur și simplu îmi vătămase vacanța! Vacanța cea adevărată
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
scurt l-a repezit: - Dar tu la fel tragi la măsea! Cum apreciază bărbații femeia C-ar fi un înger, mai cred unii; Alții socot că-i dracul gol. Toți , datorită goliciunii, I-apreciem al doilea rol. Un Don Juan decrepit Grăbit să îi sărute gura, Instantaneu, Stângaci, el și-a scăpat dantura În decolteu! Dragoste la prima vedere Îl depășea cu câțiva ani, Dar tot i-a unit soarta: Ea era gata, de bani, El bărbatul de bani gata. Revelație
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de foame sau sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut bine cum arăta, căci întotdeauna când tâlhărea se deghiza, luând cu ușurință orice înfățișare, chiar și de fătucă tânără sau de bătrân decrepit. Se spune că uneori se făcea chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o ființă egoistă care comunică doar propriile lui nevoi. El merge, de exemplu, la serviciu, iar la intersecția străzii este întâmpinat de un bătrân care cerșește. I-ar da o sumă de bani dar nu este convins, privind la fața decrepită a bătrânului, că acesta va folosi banii pentru hrană și nu pentru băutură. Până să se hotărască dacă va face sau nu un gest de milostivenie, s-a schimbat culoarea semaforului, automobilul pornește, iar individul din exemplul nostru ajunge la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
a se constata, bunăoară, ce minți, dar mai cu seamă ce caractere s-ar naște din încrucișarea rasei ovreești cu cea neogrecească, încrucișare ce se operează uneori în România. Fără îndoială amestecătura între două rase egal de vechi, egal de decrepite fizic și moralicește, ar produce niște exemplare de caracterologie patologică, cari ar fi o adevărată pepinieră pentru viitorul redacțiunii "Pseudo-Romînului". Dar acest roman al viitorului cată, după a noastră părere, să fie amânat până în momentul în care poporul românesc însuși
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
interesant a se constata ce minți, dar mai cu seamă ce caractere s-ar naște din încrucișarea rasei ovreiești cu cea neogrecească, încrucișare ce se operează uneori în România. Fără îndoială amestecătura între două rase egal de vechi, egal de decrepite fizic și moralicește, ar produce niște exemplare de caracterologie patologică care ar fi o adevărată pepinieră pentru viitorul redacțiunii "Pseudo-Romînului". Asta dar v-a supărat, onorabile, iar nicidecum, după cum vă prefaceți, aluziile la cafeneaua Procope. Ați văzut în acest pasaj
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu putință, precum nu se poate ca mătrăguna prin botez să devie stejar. Țara Românească a fost 134 {EminescuOpXIII 135} și este încă ventilul de siguranță al relelor sociale din statele vecine; roșii sunt în mare parte elementele rele și decrepite de cari împărăția turcului s-a curățit prin acest ventil. Ei sunt pentru generația trecută ceea ce jidanii sunt pentru cea actuală: necurățenia socială a unor state străine. Oare nu e mirare că toți jidanii sunt liberali, tot așa precum toți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aristocratizată a d-lui C. A. Rosetti cu cât face, cu câte un capăt de funie de fiecare? Unde e acel singur om care să puie pe străini la locul lor, să curețe România de tot ce-a fost mai decrepit, mai ocolitor de muncă, mai stricat dincolo de Dunăre, de ciuma asta orientală? Unde e acel singur om, ca să nu mai vedem Pandravi și Caradale, Mihălești și Chirițopoli figurând în societatea română, ca să nu li se mai pară țara asta o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
De-atunci păcurarul din Rucăr și rotarul din Vrancea au crezut că acești oameni sunt în adevăr ce pretind a fi și le-a cumpărat marfa de fraze patriotice de o plătește an cu an. De atunci elementele cele mai decrepite ale Orientului au devenit elemente politice la noi în țară, au pus mâna pe Adunări, pe funcții, pe buget. De atunci a fost cu putință de-a vedea pe mucenicul Simeon, armat cu cunoștința deplină a abecedarului, devenind director de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
naivă și tânără, buna lor credință și dreptatea lor neclintită protestează în contra pângăririi istoriei noastre naționale de cătră un asemenea venetic. ["MAI BINE... 2257 Mai bine rob sub dominațiunea unui popor onest decât egal cu aceste canalii fizic și moral decrepite. {EminescuOpXIII 340} ["LEGEA TOCMELELOR... "] 2264 Legea tocmelelor trebuie schimbată, trebuiesc create neapărat condițiile bunului trai al țăranilor, căci altfel chiar existența națională a României e amenințată. În loc de-a ne certa pe barba lui Ștefan Vodă am face poate mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe toate, pentru că zestrea lor fiziologică e din altă epocă a pământului și ochii lor fizici au fost epuizați de civilizația bizantină și nu mai pot ține pas cu dezvoltarea înainte a altor ochi omenești. La toate rasele îmbătrînite și decrepite miopia se va găsi des. Nu se pot altoi, pentru că uscătura nu se poate altoi. Sunt stârpituri morale, stârpituri fizice, stârpituri intelectuale, catâri etnici. fizic stârpituri, intelectual catâri, incapabili a pricepe ori a produce un adevăr, moralicește mlaștine infecte de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cumplit) de sindrom Reiter: avea senzația că propriii lui dinți conspiră împotriva lui, și-ntr-adevăr nu-și putea stăpâni impulsul de a-și mușca limba și obrajii pe dinăuntru. Mai țin minte un bătrân de cel puțin optzeci de ani, complet decrepit, "domnul Ionescu", care se lăuda că "înainte de comuniști" scrisese în "Universul" reportaje despre mizeria socială din Romînia: "îi biciuiam, dom'le, îi biciuiam fără milă! Eram spaima gazetăriei politice, dom'le! Veneau la mine și Bucșescu, și Vosganian, și Lacheris
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din boxele butucănoase nu ieșea mai mult decât un huruit ca de camion greu. Lângă el, o damă bătrână, vopsită blond, lată și fleșcăită, jongla cu un fel de popice. Rochia de lame o făcea să semene cu o sirenă decrepită. "Poftiți la bilete, spectacolul începe imediat!", spuse-n cele din urmă, renunțând la microfon, insul în negru, și unii dintre cei ce căscaseră gura, dar nu mulți, mai ales cei cu copii, urcară treptele pe estradă și-ncepură să cumpere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndepărtat. Întreaga marfă răspândea un iz de rugină specific lucrurilor murdare, stricate, pe care existența le-a aruncat la rebuturi. Poate că ținea să pună sub nasurile oamenilor deșeurile existenței, să le arate bine. El însuși nu era decât un decrepit și un ratat. Toate obiectele care compuneau marfa lui erau moarte, murdare, inutilizabile, dar cât de puternică era viața lor și cât de semnificative formele lor! Aceste lucruri defuncte lăsară în mine o impresie cu mult mai profundă decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]