2,354 matches
-
rămîne fidel genurilor consacrate, strategia de construcție a imaginii este în permanență aceeași: un fundal neutru, pe o scară previzibilă de alb-gri, realizat în tentă plata, uneori cu cîte un colț serializat prin mici casetoane în relief, pe care se decupează ferm desenul convențional, într-o culoare și ea uniformă, insă puternic contrastanta. Ceea ce la prima vedere pare o rafinare extremă a materiei, o sublimare a carnalului în abstracția stereotipa și în geometria ultima, un principiu al formei care se descifrează
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-un alt decor, cu reflexe și deprinderi neformate, premise care seaca izvorul inspirației (Un atest, printre altele, decupat dintr-un poem: "Și sînt străină dacă trec hotarele/ Pletelor tale obosite/ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis" - Țara). Că delegata a aspirațiilor mulțimii, parte a unui întreg, nu are voie să dezerteze. În același timp, bat
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
atâta brutalitate. Apoi, după 1971, va începe o nouă epoca de dirijare dictatoriala a literaturii, fără să se mai folosească însă drept stindard sintagma "realism socialist". Fatalitatea caricaturii Ana Selejan organizează ceea ce s-ar putea numi o "parada de texte", decupând fragmente semnificative din cronicile literare, polemicile și dezbaterile din presa epocii și grupându-le tematic. Se constituie astfel capitole referitoare "la îndrumarea creației literare de către partid", la denigrarea scriitorilor români stabiliți în Occident, la valorificarea "moștenirii literare", la combaterea modernismului
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
consecință unei întîmplări decît expresia necesară a unor preocupări comune. Pentru că, în fond, fiecare artist se reprezintă doar pe sine însuși, configurează lumi individualizate pînă la autism și nu transfera grupului nici una din obsesiile și din reveriile sale. Stela Lie decupează prin desen, într-o stilistica inconfundabila, mai degrabă afecte, stări de melancolie, vibrații lăuntrice ale unor universuri pierdute, decît obiecte, lucruri și forme cu un statut cert și cu o existență indiscutabila. Întoarcerea către atmosferă domestică, în care o evidență
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
de pildă, de plagiat, dar obedienți față de putere, ci cu interdicții de publicare, ca pe vremuri, și chiar arestări la domiciliu impuse de partid față de autori ostili ca Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Andrei Pleșu ș.a. În fine, a treia perioadă decupată de autoare începe în 1958 și atinge punctul culminant al relaxării în 1965- 1968, și e caracterizată printr-o duplicitate consimțită, cel puțin în domeniul „moștenirii” literare: textele integrale erau publicate în ediții foarte mici și distribuite ”pe tabel”, inclusiv
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
Asta e tot o poveste despre cum să nu te legi la cap dacă nu te Aș vrea să strâng din nou Culcă-te, culcă-te, și din întuneric doare. Ce-i lipsea fetei de învelișul luminii dar mâinile-mi decupez în gând altă zi. împărat? Niciodată. Categorică sunt amorțite și gura uscată. Aș condamnare. vrea să fie lumină. Acoperă-mi * * * Prea târziu. Trist, e adevărat, ochii cu mâna ta Geana, apoi Colile de scris seamănă dar tot e ceva. De ce
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
inimii mele și-adapă viața-nseplace după-amiaza. Atunci e mâinii, un hohot, o răsuflare. O zi. tată. Lumina e viața boabelor desbine. Mă temeam că ești perfect. Febră. Geana. Febră. Geana. părțite de mâinile ei, ce așteaptă Uite, mă scol și decupez alt tipar. Pun mâna pe ele și suntem iar ca încolțind să iasă din vis. Nu tremura de spaimă în amurg. împreună. 86
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
Râușor, Ambasada Română din Ottawa unde au cerut și Făgăraș, azi județul Brașov, profesie inginer obținut numele unor români care au întreținut constructor (Facultatea de Construcții Cluj, 1969 ) relații cu Ambasada comunistă. (S-a întocmit un p.v.) Tot atunci, au decupat emblema comunistă 1. Activități anticomuniste: (secera și ciocanul) de pe steagul de la a) În 1947 a înființat, un grup de rezistență ambasadă. Evenimentul a fost televizat. Au anticomunistă, de 21 de elevi, toți de la Liceul participat: pr. Radu Roșcanu, Grigore Alexandru
Victor Roşca. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Roşca () [Corola-journal/Journalistic/87_a_85]
-
Cen apele roșii svîrcoleau și pluteau” (se vede că ofițerul o fi fost brav pe front, dar tare slab la învățat iubita românește). În astfel de condiții, e greu de crezut, cum zice Vlaicu Bârna, că versurile ar fi „curat decupate”, fie ele „de factură tradițională” ori ba8 (nu erau chiar de factura asta, căci Ana face șmecherie de versificație: pune versul alb pe ritmică - aproape - clasică; e chiar unul din lucrurile - trucurile, zice el - care-l vor necăji pe Perpessicius
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
exemplele care citesc în textul caragialian posibilitățile antitotalitare și demistificatoare. Evident că rezultatul, cu această miză subversivă a interpreților, va duce și la o „deformare” a operei, cu sensuri prelungite în distopie - pentru Pintilie - ori satiră, la Iorgulescu. Alți interpreți decupează (din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
să juri că autorul este sută la sută rus, este mereu pe muchie de cuțit, între râs și plâns, între haz și necaz sau haz de necaz. Transformările din partea a doua, metamorfozele unor personaje, restructurările aberante accelerează vizibil ritmul spectacolului, decupat în secvențe aproape cinematografice, (nu știa dacă așa este croită și piesa sau este o punere în pagină regizorală). Economia de piață pe înțelesul unora face ca Cehov să nu mai fie tentant. Totuși, s-a repetat, s-a investit
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
toate atuurile - P.N.Ț.C.D.-ul și P.N.L-ul, în primul rând - fac pe niznaiul, lăsând să le scape o "revanșă istorică". O revanșă pe care majoritatea electoratului o aștepta de o jumătate de secol. Răspunsul începe să se decupeze acum: pentru că e vorba de una și aceeași clică de nesătui, împărțită, din rațiuni strategice, în "stânga" și "dreapta", în "pro-sovietici" și "pro-occidentali". Cu ce-or fi domnii Stoica și Quintus mai "democrați" decât Năstase, Roman ori Meleșcanu o vor
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
al II-lea. Supraviețuitorii comunismului, pe care dl. Constantinescu nu i-a lăsat să moară, au reîncălțat ciuboatele "luptei de clasă" și au trecut la un veritabil tir de artilerie. Figura uluită, de înger contrariat, a lui Dragoș Constantinescu, se decupează pe micile ecrane ca un medalion al neputinței și ineficienței. Simțind în beizadeaua înceată la vorbă punctul slab al cazematei cederiste, revanșarzii bolșevizanți s-au coalizat și, ca disperații, încearcă să dărâme această fragilă întrupare a constantinescianismului. Nu cred că
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
aproape mistice. Urmărită pas cu pas, în sine, în contextul imediat și în istorie, fără nici un fel de emfază și cu toate instrumentele unei narativități de care nu este străină și o pedagogie exact înțeleasă, personalitatea lui Paul Klee se decupează, din cartea D-nei Hasan, ca o realitate vie și deloc înspăimîntătoare. Acest artist paradigmatic pentru spiritul și aspirațiile veacului nostru apare aici monumetal fără patetism, adînc fără a stîrni angoase și exemplar fără să compromită, precum devastatoarele incendii, șansele celorlați
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
și, în consecință, nici istoria literară, pentru a nu mai vorbi de memorialistică) n-ar mai trebui să-i discute pe autorii decedați. Falsul formează sarea și piperul textului. Dintr-o sămînță de neant, pornește o frazeologie stufoasă din care decupăm: Ce mi-au auzit urechile zilele trecute? Că nu știu cine a mîncat un mort! Știrea era prezentată ca un fapt senzațional și pusă sub umbrela mizeriei materiale și morale actuale. Se invocau cerurile, soborurile de preoți, se cerea producerea unei cantități
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
la treburile lui. Bărbatului îi lipsesc două degete, a fost o mână mutilată care a traversat cadrul pentru o fracțiune de secundă, dar vezi asta în amintire abia după încheierea secvenței sau a filmului. Camera n-a insistat, n-a decupat în detaliu, n-a facut zoom pe degetele lipsă. Absența simțită fără a fi fost arătată nu creează disconfort, ci blândă tristețe. Ceea ce au în comun filmele discutate sunt planurile scurte, imaginile aparent întâmplătoare, indiferente la regimul denotației simpliste, încărcate
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
eu, parte pînă acum tăcută a sintagmei "Vestul și...restul", te pot construi la fel de simplificator, fără a-ți da șansa să ieși din pielea turistului cultural imbecil-prietenos. În plus, și eu pot să-ți controlez privirea, s-o oblig să decupeze spațiul "meu" tocmai prin eludarea zonelor pe care le-a "colonizat" în ultimul deceniu. Traductibilă textual în formulări mai mult sau mai puțin violente, privirea documentară în jurul căreia se structurează serialul lui Iepan e din nou una bulversantă. Ea urmează
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
față de care comportamentul cetățeanului pare a fi mai degrabă neutru. Tare mi-e teamă, însă, că lucrurile stau cu totul altfel atunci când se răspunde la întrebarea legată de potențialii vecini. Xenofobia românească și disprețul față de cei percepuți ca diferiți se decupează în întreaga lor splendoare bolnăvicioasă. Dacă e firesc să nu-ți dorești un vecin bețiv sau alcoolic, dacă poți găsi argumente pentru a nu fi încântat să ai în preajmă un fost pușcăriaș (categorii respinse în procent de 81, respectiv
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
vîrstei sale", Livius Ciocârlie îl asigură că se poate și mai rău!). Textele aniversare au în ton ceva din sobrietatea subiectului lor: efuziunii afective i se preferă, cu cărțile pe masă, relevarea meritelor de critic și teoretician literar. Ceea ce a decupat însă Cronicarul pentru arhiva lui cu o samă de oameni de seamă este confesiunea-autoportret provocată de Adriana Babeți printr-o convorbire cu titlul Criticul și umbra lui. Deși nu mai locuiește în Reșița natală de (asta e!) patru decenii, Mircea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
CE MERITĂ SĂ PĂSTRĂM DIN LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ și nu la întrebarea CE TREBUIE ARUNCAT LA GUNOI DIN LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ (ar fi putut să-l ia ca model, în această privință, pe G. Călinescu care, citind scrierile cronicarilor, a decupat pasajele expresive). O adevărată operă de revizuire critică ar avea înfățișarea unei antologii comentate. Și mai e ceva dezamăgitor în carte (prin raportare la înalta idee pe care o avem despre clarviziunea și arta de critic a lui Gheorghe Grigurcu
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
e legat organic de natura artistului plastic. Ochiul pictorului este adesea cel ce dictează scriitorului ecuațiile sensibile ale realului consemnat: Totul merge bine, soarele rămîne multă vreme deasupra Teatrului, bucată udă de chihlimbar, palmele filodendronului, cana de pe măsuța neagră, șevaletul, decupate pe peretele gol, toate sînt portocalii. Se face răcoare, numai bine de continuat. Deschid. E Pahopol. Se uită lung la pensonul din dreapta și ezită. Îi spun să intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el de chihlimbar
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mișcarea conștiinței, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care o "decupează", sfârșind prin a-i împrumuta personajului liric aspectul omului-mozaic ce reproduce mimetic aspectul "fragmentarist" al realului. Iar "peisajele" lui Gelu Vlașin vor fi populate, prin urmare, de prezențe hibride, care sunt în același timp (ca la Urmuz) oameni și lucruri
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
din aceeași familie generoasă de nulități, te sfidează acum de la geamul-termopan al vilei (neapărat "stil Texas"!) și de la volanul mașinii superbe pe trece sfârâind leneș pe lângă prostimea ce-și târăște pantofii scâlciați prin glodul nemăturat cu lunile. Această imagine, parcă decupată din vechile manuale compuse în numele "luptei de clasă", a devenit, din păcate, emblema unei Românii groggy. Peste tot în lume se fac averi spectaculoase. Cazul baby-milionarilor americani din Sillicon Valley e exemplul cel mai eclatant: tineri de douăzeci-treizeci de ani
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
Z. Ornea Unii antropologi de astăzi neagă posibilitatea identificării unui grup specific de însușiri comune la întregi popoare, stăruind în ideea că nu se pot decupa și studia decît însușirile individuale, cele colective fiind apreciate ca o imposibilitate evidentă. Dacă aceste ipoteze se verifică, atunci dispare ideea detașării și impunerii unui set de caracteristici valabile la scara unui întreg popor (popoare). Și, atunci, se risipește în
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
amintesc, poate, de unde pornise ideea reginei. în muzeu se afla o copie a paravanului pe care Andersen construise o hartă în imagini a călătoriilor sale în Europa și Orient, un colaj suprarealist, cu o recuzită însă tipic romantică, de imagini decupate din cărți poștale și jurnale. Deja modă veche în epoca lui Andersen, călătoriile reușiseră să impună, tot ca modă, un gen literar în principiu ignorat - jurnalele de călătorie; așa că scriitorul danez, original în construcția de pe paravan, este doar un alt
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]