848 matches
-
fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oricine poate fi fericit. "Să simți că ai rost". Nu poți dori acest lucru decât omului care are o misiune. "Să simți că exiști". Câți oameni sunt înzestrați cu acest organ?! De când l-a cunoscut pe Alex trăiește într-o dedublare care îi macină nervii până la căpiere. Își iubește familia fără discernământ și fără rest. Cu toate acestea, îi e groază să meargă acasă, acolo o așteaptă un om morocănos, nemulțumit, revendicativ, pus pe harță și de cele mai multe ori băut. O
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alta. Totuși, În morală, această circumstanță dispare, căci nu e vorba decât de comportamente interioare. Trebuie deci să putem ajunge la conceperea Într-o altă manieră a unei multitudini de persoane; trebuie, categoric să ajungem la ideea pură a unei dedublări a persoanei care gândește, ceea ce este evident contrar obișnuințelor noastre. Dar logica ne-a Învățat de mult timp observa Mircea Djuvara să cunoaștem această operație căci știm că pentru această știință, se poate concepe drept subiect logic al propriei gândiri
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiecte de drept, independente de suveranitate sau de jus imperii (spre ex.ca proprietar, creditor etc.). În acest caz, participarea lor la raporturile juridice de natură privată nu modifică natura proprie a acestor raporturi. În atari ipoteze, se observă o dedublare sau autolimitare a personalității Statului, care se supune pe sine Însuși propriilor sale legi. Aceasta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public, și o personalitate de drept privat. 5. Despre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acest sens se vorbește de categoria «drepturilor publice subiective» (Ă) participarea lor la raporturile juridice de natură privată nu modifică natura proprie a acestor raporturi (de ex. ca proprietar, creditor etc.). În asemenea ipoteze - susține Del Vecchio - se observă o dedublare sau autolimitare a personalității Statului, care se supune pe sine Însuși propriilor sale legi. Acesta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public și o personalitate de drept privat”. D. Coercibilitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
complicată și plictisitoare, sunt bine cunoscute chiar și jucătorilor neexperimentați. Însă pentru maiorul Smith, el Însuși un jucător mediocru, jocul de biliard prezenta o atracție În plus. Deoarece el juca singur, ceea ce Îl conducea finalmente la o curioasă formă de dedublare a personalității. Prelua pe rînd rolurile celor doi adversari - inclusiv psihologia lor de competiție - care Își transmiteau diverse ironii și se persiflau reciproc sau intrau În conflict deschis aruncîndu-și cîteodată vorbe dintre cele mai grele. Rezultatul partidei, iar uneori al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
diluată, cândva atât de la modă În săptămânalele ilustrate. — Și-a sprijinit bărbia de fruntea servitoarei, remarcă Dora, și se uită În oglinda de aici, din prim-plan. Uite, e chiar Întoarsă, ca să poată urmări ce se Întâmplă În spatele ei! — O dedublare foarte comun În pornografie, declară Karp. Astfel victima se poate vedea din perspectiva observatorului. Oglinda reprezintă prezența noastră În pictură. Într-un fel, privitorul participă la evenimente În aceeași măsură În care e un intrus. Conform connoisseur-ilor, acest tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ori în nomenclatorul meseriilor. N-o să mă joc, n-o să vă mint și o să vă destăinui și vouă, așa cum el a mărturisit în bucătărie pentru mama, că gebul vroia să însemne handbalist. La capătul micului puseu de schizofrenie (convins că dedublarea seamănă cu o mașină de spălat - curăță omul, dar îl stoarce ca pe-o cârpă, până la ultima picătură), recunosc că eu, Filipul unic, n-am avut și nici nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Într-un cuvânt, pentru că uneori un cuvânt are darul să spună tot, a devenit un nesuferit. De suferit însă cel mai mult a suferit Patria. Patria, care a încetat să mai fie patrie în sine și, printr-un miracol al dedublării, al suprapunerii sau mai știu eu prin ce proces științific, a devenit un fel de extensie a lui nenea ăla. Prelungirea lui până în cuier. O fi reprezentat ea chestii teribil de mărețe, nimic de zis, numai că pentru mine toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a fost posibil ca doctrina marxistă, cu ideile ei aparent umaniste și internaționaliste, să devină un instrument ideologic atât de adecvat pentru justificarea și glorificarea celui mai represiv sistem imperialist al secolului XX? O societate schizoidă se recunoaște în ideologia dedublării absolute»;” Raymond Aron a promis mereu scrierea unei cărți consacrate în exclusivitate marxismului, acea doctrină «echivocă și inepuizabilă», pe care nu a contenit să o studieze și să o demitizeze. Nu a scris însă acest imposibil tratat, întrucât marxismul este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Aici și Acolo, cu două Mioare diferite. Una libertină și cealaltă în recluziune. Cea în detenție voia libertate, cealaltă nu-și putea dori pușcăria. Fiziologic, Mama cuprinzând două Mame în sine, era schimbătoare în funcție de Mioara cu care intra în contact. Dedublările materne subminară forța dedublării Mioarelor. Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele, amanetându-și viitorul. Singur rămase doar jocul. Care joc, fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
două Mioare diferite. Una libertină și cealaltă în recluziune. Cea în detenție voia libertate, cealaltă nu-și putea dori pușcăria. Fiziologic, Mama cuprinzând două Mame în sine, era schimbătoare în funcție de Mioara cu care intra în contact. Dedublările materne subminară forța dedublării Mioarelor. Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele, amanetându-și viitorul. Singur rămase doar jocul. Care joc, fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au știut ce le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Geometria creației era stabilizată. Eram arhitect, supervizându-mi cu ochi critic toate elucubrațiile. Mă relaxam sau insistam cu gravitate asuprea vreunui proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea era alta, eu gândeam gândurile altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara era în mine, încercând să iasă afară? Dacă eu sunt Mama, atunci cine e ființa de alături, cu gratii, cu ușa de metal, vizetă și clapeta pisicii? O altă fiică? Sau, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La început, un copil s-a plâns la școală că visa grâu. A fost de ajuns ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la pagina 36. Ai să-l termini? l-am întrebat. Și-a aprins o țigară. Privea prin mine. În clipa aceea eram iluzie. Am plecat fără să-l salut. Avea deja 60 de ani și nu părăsise acest joc al dedublării. Acel Nilă murise. Era mai singur, mai tăcut, mai ascuns și mai derizoriu. Atunci când se hotărî să meargă împreună cu ceilalți în trecut, a stat pe gânduri și pentru prima oară l-am auzit gândind cu glas tare. Pe care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii“. (Florin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne alelele acizilor nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un singur gând ne urmărește: cum o fi, totuși, vulva prehensilă? Naivitati Scris la persoana întâi, din perspectiva unei țărănci, Bădița Dinicu, dintr-un sat din lunca Neajlovului, romanul Spânzurata (Antim Ivireanul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rostit de poet în stilul său declamativ, spre consternarea trecătorilor: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii.“ Lista
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]