290 matches
-
ești Bridgeman. M-am gândit să facem câteva seturi. Muskett rămâne în sala întunecoasă și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni, menite să indice deferență și plăcerea de a-l cunoaște. Muskett o ignoră, prea atent să-și afișeze disprețul față de felul în care este decorat sediul. Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă doamna Lovelock nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și spiritele se încing. Odată a avut loc un incident în care un ministru a murit de infarct în toiul unei dispute. Cel convocat trebuie să rămână tăcut până în momentul când este întrebat: atunci poate să răspundă, însă întotdeauna cu deferență și rezervat. După ce se ajunge la o concluzie, împăratul Hsien Feng este gata să emită decretul pe care un învățat al Curții de cel mai înalt rang îl redactează atît în chineză, cât și în manciuriană. Apoi este chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de rușine Îi străbate grumazul, murmură: „Jaber, tovarășul lui Abu Ali!“ O poreclă dintre cele mai obișnuite, Abu Ali. Dar atunci când un literat, la Buhara, la Cordoba, la Balkh sau la Bagdad, Îl pomenește astfel, pe un ton de familiară deferență, nu e posibilă nici o confuzie În legătură cu personajul respectiv: este vorba despre Abu Ali Ibn Sina, faimos În apus sub numele de Avicenna. Omar nu l-a cunoscut, s-a născut la unsprezece ani după moartea acestuia, dar Îl venerează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din imperiu, În vârsta de cincizeci și cinci de ani, căruia Malik Șah Îi zice „tată“, semn de extremă deferență, și pe care toți ceilalți Îl numesc după titlul său, Nizam al-Mulk, Ordinea Regatului. Niciodată o poreclă n-a fost mai meritată. De câte ori se apropie un vizitator Însemnat, tânărul sultan Îl consultă din priviri pe vizirul său, care-i indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon, zău, sunt Boss, Șefu', răspune cel strigat, cu o mâhnită deferență. Ești, pe dracu' ghem! Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai o șansă, ultima, o unică șansă, ca să te reabilitezi în fața mea! Cap de pancreas! Aruncă naibii foaia aia la gunoi și ia-l pe turmentatul ăsta în spinare. Ne-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să dovedească șefului că a fost bine inspirat când a făcut apel la Baloleanu. Convocă imediat pe primul-procuror, pe căpitanul de jandarmi și pe comandantul trupelor din regiunea Pitești, precum și pe președintele tribunalului, mai mult, însă, ca un gest de deferență pentru justiție. Până la sosirea lor, studie dosarul cu rapoartele și harta județului. ― Domnilor, în maximum trei zile vreau să avem ordine, liniște și pace în județ! declară dânsul grav și solemn către cei patru șefi de autorități, în cabinetul său
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
recunoaște. Mata ești picolo aicea? îl întreabă pe Chițu. La distanță, la mesele de la intrare, ceilalți băieți se foiesc neliniștiți, dând semne că ar vrea s-o șteargă. N-ar strica să luați o gustare înainte de tărie, zice Chițu cu deferență. Hm! știți, previne ulcerul. Să vă aduc o felie de cașcaval cu puțin piper?... Afară, dincolo de fereastra înaltă, unde se vede înălțându-se coroana unui copac, vrăbiile zburătăcesc tot mutându-se de pe o creangă pe alta și ciripesc asurzitor. Aplecat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mele cu "unchiul George" au fost, din capul locului, proaste. Când l-am cunoscut mai bine eram, deja, mărișor. Cred că aveam patru sau cinci ani. Auzisem, însă, des, vorbindu-se despre el în casă și totdeauna cu o anumită deferență, mai accentuată la mama, care îi zicea, ca toate surorile lui, "domnul", cu toate că era mai mare decât el cu doi ani. Numai că această deferență, în loc să-mi impună, m-a determinat să-l privesc aproape ca pe un străin, când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ani. Auzisem, însă, des, vorbindu-se despre el în casă și totdeauna cu o anumită deferență, mai accentuată la mama, care îi zicea, ca toate surorile lui, "domnul", cu toate că era mai mare decât el cu doi ani. Numai că această deferență, în loc să-mi impună, m-a determinat să-l privesc aproape ca pe un străin, când ne făcea cinstea, vara, să treacă pe la noi. Răceala lui binevoitoare stârnea în mine reflexe retractile, cu atât mai mult cu cât o trata și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
biroului său. Porfiri nu avea niciun chef să aibă de-a face cu insubordonarea mucalită a lui Zamiotov. Cu toate acestea, simți o anumită reticență - poate chiar umilință, ar spune el - în comportamentul acestuia. ă Porfiri Petrovici? începu Zamiotov cu deferență amară. Mă întreb dacă s-ar putea să vă deranjez pentru o clipă, domnia voastră? Porfiri se uita încruntat la un tânăr firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un corp sexi... La Început, Ravelstein era extrem de grijuliu să nu o contrarieze pe Vela. De dragul prieteniei noastre, voia să aibă relații amiabile cu amândoi și, când vorbea ea, o asculta cu căldură și cu deosebită atenție. O trata cu deferență. Și făcea toate astea cu un aer de virtuoz - ca un Itzhak Perlman care ar cânta cântecele de copii pentru o fetiță. Dar judecățile lui mai adânci trebuiau lăsate deoparte. Când făcuse gafa de la hotelul din Paris, fusese Încă acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scos untul din ei. Ochii săi negri îi scăpărau de furie; avea o voce severă. Te căutam, îi spuse lui Ben, ca și când nu mai era nimeni de față. Trebuie să vorbim despre distribuție. —Vin acum, Philip, spuse Ben, cu o deferență aproape teatrală. Mergem la o cafea? Nouă, celorlalți, ne zise: Ne mai vedem! Și când Philip Cantley se întoarse cu spatele, ne făcu cu ochiul înainte să se repeadă după marele om. Intrară în biroul directorului de scenă, situat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală. Philip Cantley, traversând scena, se opri să-i spună ceva lui Steve și observai că până și directorul artistic i se adresa cu deferență directorului său de scenă. Steve se comporta ca și cum ar fi fost stăpân peste teatru și peste tot ce se afla în el, încât cred că avea impresia că e singurul cu adevărat responsabil de tot și toate, iar Philip Cantley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o serie de puncte. Își aranjase, ca de obicei, cele două taburete, unul pentru a asta jos, în timp ce pe celălalt, care era exact în fața ei, era sprijinit dosarul în care își făcuse notele. Matthew stătea pe un scaun, așezat cu deferența cuvenită sub nivelul ei și într-o parte, în timp ce Sally, Sophie, Thierry, Steve, compozitorul și alți câțiva oameni pe care nu-i cunoșteam erau adunați în partea dreaptă a scenei, într-un mic cerc. Din când în când, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Brunetti, nedorind să aștepte și să asiste la ceremonie, se scuză și coborî să discute cu Vianello. — Vreo veste despre Ruffolo? Întrebă Brunetti când intră În birou. — Este și nu este, răspunse Vianello, ridicându-se puțin din scaun În gest deferență față de superiorul său, apoi așezându-se la loc. — Adică? — Adică, vestea e că ar vrea să vorbească. De unde vine vestea? — De la cineva care cunoaște pe cineva care-l cunoaște pe el. — Și cine a vorbit cu acest cineva? — Eu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tânărul stătu locului nemișcat, așteptând o revenire asupra tăgadei. Dar bătrânul, după ce-l privi clipind, cu acea deferență hotărâtă cu care îndemni pe un individ să plece, zise din fundul gîtlejului: "Bună seara!" și porni iarăși, în scârțâituri îngrozitoare, pe scară. Tânărul puse mâna automatic pe mânerul valizei și ieși amețit pe ușa gotică și apoi pe poarta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu rigoarea vieții lui de până acum, pria caracterului său singuratic. Totuși, un simț de disciplină înnăscut ferea pe Felix de excese. Libertatea îi risipise timiditatea și-i dăduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legături familiale mai afectuoase, deferența ușor compătimitoare cu care-l înconjurau toți fiindcă era orfan dezvoltase firea lui ambițioasă. Aștepta cu nerăbdare să se deschidă universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe muncă, voind să-și facă o cariera solidă, cât mai curând. Numără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Reputația era oare o iluzie? Încetul cu încetul, ascultând cursul blajinului profesor, Felix se refăcu. Nu se poate să nu existe reputația, de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența colegilor e simulată, e mai mult de formă, de invidie. Felix își strânse pumnii pe ascuns. Jură să lucreze și să studieze atât, încît la vârsta când unii își dau doctoratul el să aibă îndărătul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rudă. Pentru ce? Olimpia dovedise un caracter acru și declarase de la început că e sătulă de rude. Astfel, Stănică nu fusese în măsură de a o prezenta multelor sale rubedenii, ceea ce îl jigni în adâncul sufletului. Lipsind această formalitate de deferență, rudele lui, surori, frați, unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu în chip cordial, în corespondență, și de ea. Poate că unele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
purtătoarele unor programe ideologice și politice distincte și suficient de credibile. Majoritatea lor erau percepute a fi mai degrabă bufonerii, dar mai sigur afaceri veroase care îi stârneau telespectatorului greață, mai ales din cauza faptului că noua guvernare le lua cu deferență în serios. Toate persoanele care voiau să întemeieze un partid au primit facilități speciale, bani și imobile care au putut fi exploatate economic, fără a se impune un minim rezonabil de condiții. Apariția mulțimii de partide politice a reprezentat, cu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
materie de principii, oricând gata însă pentru compromisuri raționale, pasionat și, în același timp, lucid, tăios ca un brici față de impertinență și impostură, coseur cât stă bine, plin de vervă, dar și capabil să asculte pe alții cu atenție și deferență, inepuizabil în inventivitate și imbatabil în argumente, Valentin Lipatti a fost un diplomat de înaltă clasă, între cei mai remarcabili reprezentanți ai diplomației românești postbelice. În echipă, Romulus Neagu, era un diplomat de carieră, crescut și hârșit prin toate gradele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
adesea ei contestau temele de inspirație rurală sau convenționalismul conceptului tradițional de natură, fără a fi amenințat vreodată cu adevărat formele estetice). În acest sens, Mircea Martin avea dreptate să constate în Priveliștile lui Bogdan Fundoianu, de pildă, o anumită deferență (atipică avangardelor europene) față de forme. „Negația sa”, nota criticul, „se oprește în fața formei artistice, mergând până la a-i respecta aspectele prozodice. Este sigur că polemica antitradiționalistă a lui Fundoianu nu se situează în plan formal”296. Toate aceste aspecte par
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
capul în jos. De câteva ori foamea îl îndemnă să meargă să mănânce, dar gestul de a deschide bufetul, de a se supune ordinelor Indolentei, de a da o reprezentație de înfrîngere îl indigna. Cum, nu i se datora nici o deferență, n-avea dreptul de a fi un obiect de atenție din partea unei femei care pretindea a-l iubi? Îi veni un moment ideea, spre a lichida odată incidentul, să cheme servitoarea, care umbla prin sufragerie, strângând, să-i aducă ceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spunea destul de tare și altora: "Uite pe Pomponescu", ceea ce măgulea pe profesorul de beton armat. Ieșirea în public îi calma iritația amorului propriu, dîndu-i sentimentul că opinia publică înregistrează indispoziția sa morală și caută să-l răsplătească printr-o sporită deferență. Mâhnirea lui Pomponescu era în fond foarte adâncă, contribuind la ea elemente multiple. Întâi de toate intra surpriza că o femeie poate să-l planteze în chipul acesta expeditiv. Să fi ajuns oare la vârsta când femeile tinere te consideră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]