3,911 matches
-
normal: - șanțul îngust (figura 2.54): este cea mai bună așezare în care se pune în operă tubul din material plastic, deoarece este redusă sarcina la care este supus, reușind să transmită o parte din încărcare terenului din jur, în funcție de deformarea din cauza tendinței de ovalizare la care este supus produsul; - șanț larg (figura 2.55): încărcarea pe tub este mai mare decât cea pentru șanțul îngust. Din acest motiv în faza de proiectare se recomandă să se pornească de la această ipoteză
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
înapoi. Ieși din acea casă, și, în lumina soarelui de afară, te dezbraci de atmosfera din interior. Îmbrăcaseși o haină ce părea să-ți „vină” destul de bine. Probabil, intraseși prea mult „în pielea personajului”, din curiozitate sau, cineștie? - din simplă „deformare profesională”. Acum ai posibilitatea să te reculegi, ca să poți pleca din nou la drum, cu casa aceea străină în minte, ca un îndemn să o construiești pe a ta. Spre a se înțelege mai bine despre ce este vorba, las
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești. Profesorul R. are, cum se zice, o „deformare profesională”. Teodora sesizează contradicția, dar îl urmărește cu interes, uneori vădit admirativ, alteori cu tandră înțelegere pentru slăbiciunile tipice bărbatului ajuns la „o anume vârstă”. Să fie și un pic ironică?... Sau doar se miră de neașteptata „bucurie a simțurilor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
remarcat-o de la prima întâlnire, Teodora a simțit și acest gen de amenințare. A găsit și mijlocul de a-i diminua efectele, păstrând, în același timp, discreție asupra propriei drame. Comparativ cu tăcerile Teodorei, Profesorul pare de-a dreptul locvace. „Deformare profesională!” - scrie P.H.L. Și are, încă o dată, dreptate. Dar ar putea fi și altceva. Ajuns la o vârstă a „bilanțului”, Profesorul privește adesea înapoi și descoperă „golurile”. Acum, nu că ar vrea să le astupe cu vorbe, dar vrea să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
enormă de bani care ar putea fi utilizată pentru diferite categorii de populație - pentru masele largi de oameni, sau, în alte scopuri. De aici, se naște și conflictul dintre sport de performanță și sportul pentru toți); contribuie la fenomenul de “deformare” a personalității și a comportamentului unor sportivi (dopping-ul, practicat din ce în ce de mai mulți sportivi, speculația, lăcomia după avere, înșelăciune în special după încheierea activității sportive etc.). Percepția de către opinia publică a rolului sportului în domeniul social este
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de artificios, ca un navigator care înoată
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
strania alianță PNL, PSD, PRM, PC și - pe alocuri - UDMR, alături de șeful statului ne-au coborât cu șaptespre-zece ani în istorie. Mirosul de pulbere, intoleranța, ura viscerală demonstrează că lunga și chinuitoarea tranziție n-a folosit la nimic. Isteria, minciuna, deformarea până la mutilare a adevărului, nesimțirea crasă, odioșenia asumată cu grimase de învingători sunt, toate, binecunoscute celor care mai țin minte în ce condiții am ieșit din nenorocirea comunistă. Deși multe dintre personajele de prim-plan sunt aceleași, rolurile interpretate sunt
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
plus, fie în minus, niciodată exact cât e nevoie. Lumea astfel alcătuită se descompune mereu și mereu, cere să fie realcătuită. În Marta, foarte interesantă este perspectiva, unghiul din care privirea se abate asupra lumii din jur. Vedem lumea, cu deformările ei, agresivă, egoistă, uneori timidă, alteori vădind delicatețe involuntară prin aceeași pânză gri, același ochi. Fie că privim prin pupilele personajului (un personaj este construit și slavă Domnului că este și semnează moartea "eului liric"), fie că privim din afară
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
lingvistică a clișeelor neaoșiste. Pentru că, în afară de purismul limbii de lemn, decelabil cu instrumente filologice, stilul articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e rezultatul direct al unei forme tipice de mitografie. Strict exterioară, deformarea datelor culturale e slujită eficace și de o subminare dinăuntru a materialului istoric.Strategiile retorice și tacticile de generare a prestigiului - pe considerente universitare - sunt corect și ingenios schițate, dar lăsate cumva în același stadiu latent. În orice caz, debutul
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
muncă disponibilizate, asigurându-i condiții similare cu cele din Vest. Discriminarea economică a potențat - și potențează - confruntarea culturală interetnică. Comunismul a aplatizat și deformat ierarhia valorilor proprii națiunilor pe care le-a dominat. Comunismul național a adăugat grilei ideologice o deformare șovină lecturii valorilor, izolarea națională permițând susținerea unor absurdități de genul priorității etnice absolute în anume producții simbolice. "Omul nou", vizat de proiectul ideologic comunist era, prin definiție, un consumator de produse culturale mediocre, lipsit de orice posibilități de distanțare
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
medială prin rinotomie laterală cu rezecția în bloc a tumorii și a peretelui lateral nazal. Scopurile unei intervenții chirurgicale reușite sunt expunerea suficient de mare pentru o rezecție completă a tumorii, lipsa restului tumoral în marginile de rezecție și minimalizarea deformărilor cosmetice faciale, mai ales în acest caz, când tumora este una benignă. Se mai folosesc aborduri clasice conservatoare precum abordul intranazal sau asocierea acestuia cu tehnica Caldwell-Luc și rinotomia Denker, care au un rezultat cosmetic foarte bun, dar care au
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
îndemnul inimii s-ar armoniza cu glasul conștiinței. Proiect Proiectarea drumului în viață este o treabă facilă și la îndemâna oricui. Parcurgerea traseului propus este mai dificilă și cu puține șanse de înfăptuire fără abateri. Atenție! Preamultul și preabinele pot produce deformări ale caracterului și deschid drumul spre vicii. Predestinare Cu soarta nimeni nu se poate lua la trântă. Drum Drumul spre viața cinstită și demnă trece pe la poarta larg deschisă și ademenitoare a tentațiilor, a viciilor și a compromisurilor. Viciu Un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
artistice, căldura își răsfrânge dogoarea și asupra cuvântului, care devine moale, printr-un reflex al temei la nivelul expresiei. Limbajul (frământat) capătă moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e asinambur, contemplativul - contemplagiu, dăscălia - puericultură, vârful - vârfete, Parlamentul - Parlavrament, gazetarii - osârduitorii plaivazului etc. Sensul se instalează în sonoritățile cele mai pline de concretețe. O comedie a limbajului se desfășoară într-
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
un aparat Leika și are o erecție care-i pune în pericol deghizarea sau scenele de amor din patul lui conjugal-ideologic sunt de antologie a grotescului. Nu lipsește, ca personaj al istoriei, gura lumii, responsabilă de o serie de zvonuri, deformări, și colportări, bancuri și folclor, gura lumii aducătoare de confuzie și prostie, spaime, și speranțe, și aberații. O parte din aceste lucruri, ca și din descrierea ultimilor ani comuniști, o să pară probabil cunoscute cititorilor care au trăit evenimentele, iar riscul
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
cum se explică, totuși, forma roacăre. Prima ipoteză ar fi că anglicismului i s-a atribuit - din dorința de a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist și mai ales cu intenția de a provoca un efect comic - o deformare tipică tendințelor limbii populare. Diftongul oa, rezultat al unei alternanțe fonetice produse în evoluția limbii române (condiționat de accent și de vocala din silaba următoare, în diverse forme gramaticale: frumos / frumoasă, domn / doamne! etc.) e conotat ca popular, acolo unde
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
Covrig Roxana Judecătorul, care a refuzat eliberarea lui Cristian Cioaca pe 28 decembrie, și-a motivat decizia prin semnalele de afecțiuni psihice pe care le dă polițistul. El a identificat o serie întreagă de patologii care conduc la deformarea realității. Potrivit motivării judecătorului George Matei, Cristian Cioaca crede că toată lumea îi dorește râul și conspira împotriva lui. Din declarațiile polițistului reiese că cineva vrea sa-l ucidă. Teza conspirației îndreptate împotriva sa pe care a încercat să o învedereze
Cioacă deformează realitatea. "Crede că toată lumea vrea să-l ucidă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80357_a_81682]
-
un caz și în celălalt, diferența constă între ignorarea totală și falsificarea grosolană a tradiției; 2. proletcultismul a antipartinic, iar realismul socialist e partinic; am arătat anterior că nu e vorba de o diferență calitativă; adaptarea tematică în funcție de proletariat și deformarea/ degradarea limbajului estetic sunt aceleași. Mai importantă decât orice ar fi poate o scurtă definire globală a termenului de realism socialist, căci prin el definim implict și proletcultismul, în particular, și literatura oportunistă ca fenomen mai cuprinzător. Invocarea sau conspectarea
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric e corupt de ironie, subminat profund în socialitatea lui obiectivă, pentru a fi livrat unui narator ludic, și
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
contează universalul, iar nu particularul. Urmează de aici toate dezvoltările cunoscute, pledoariile pentru echilibru, monumental, raționalism, geometrie, modelele antichității etc. Dar Ioanide este înglobat de autor într-o viziune barocă, înconjurându-l de bizareriile lumii sociale și asociindu-l cu deformările umanității din anturaj. Ioanide este un spirit clasic încastrat în spiritul baroc al romanului. Nicolae Balotă sesizează chiar o intersecție culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
clasic și baroc, pe care G. Călinescu îl găsește ca firesc în imposibila delimitare categorică dintre cele două sfere ale noțiunilor. Ioanide e un spirit clasic proiectat pe un fundal baroc de imprevizibil, complicații epice, contorsionări ciudate, pitoresc social abundent, deformări bizare ale umanului. Arhitectul se confruntă cu tot ce vine din contingent și din prezent (evenimentele politice, amantele tinere, protagoniștii mediului universitar, salonul Saferian Manigomian, Mișcarea legionară, moartea copiilor săi afiliați Mișcării), ca și cum ar fi surprizele unei existențe inevitabil baroce
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
o serie de personaje pe plajă, forme organice care se raportează la imaginea umană, distorsionând-o total. Fascinat, bulversat de aceste imagini, Bacon decide să se facă pictor și începe prin a explora domeniul deschis, dar neexplorat complet de Picasso. Deformările aplicate de Picasso corpului uman devin nucleul limbajului pictural baconian. Mărturisită târziu, cu reticențe, de însuși Bacon, influența lui Picasso asupra sa este sesizată timpuriu, fără echivoc, de criticii de artă: deja în 1933, la numai câțiva ani de la impactul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
la forme organice uneori grotești, datorate, poate, unghiului insolit sub care pictorul - ni-l putem imagina alungit pe plajă - contemplă modelele în mișcare; de aici impresia de monumental, ca în Bagneuse (projet pour un monument) 1928. Bacon preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit sub care privirea observă Figura, ca în Composition (Figure), 1933. Ceea ce frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit sub care privirea observă Figura, ca în Composition (Figure), 1933. Ceea ce frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon își însușește limbajul deformărilor organice inventat de Picasso. În aceste tablouri, Bacon scrie bastonașe și cârligașe, își exersează mâna, deprinde meșteșugul. Ca și maculatoarele primilor ani de școală, aceste prime tablouri aveau să fie distruse de Bacon însuși. Dar Bacon nu-l copiază mecanic
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
și maculatoarele primilor ani de școală, aceste prime tablouri aveau să fie distruse de Bacon însuși. Dar Bacon nu-l copiază mecanic pe Picasso: în Interior de atelier sunt deja prezente cele trei elemente majore ale picturii sale: Figura predominantă, deformare organică a corpului uman, apoi armătura flexibilă, care izolează claustrofobic Figura, ale cărei dezmembrări vor părea mereu că reactualizează o atletică, dar tragică (întrucât eșuată) fugă, și conturul oval. 2. Cheia de fier În economia tabloului lui Picasso ales pentru
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Figurii din panoul din dreapta este preluată de la Picasso. Iar vălul de pe ochii făpturii din panoul central descinde direct dintr-un crochiu de Picasso după tripticul lui Grünewald (La Crucifixion, étude de détails, 1932). 4. Tauromahii Dincolo de apropierea strict tematică și deformările trupești inerente subiectului, între tauromahiile baconiene și picassoene este un contrast remarcabil: la Bacon lupta se dă în arene închise (aproape) ermetic, fără spectatori, e așadar ratată ca spectacol, pe când la Picasso, ea este spectacol prin excelență. Tauromahiile lui Bacon
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]