238 matches
-
care „se viețuiește”, reprezintă obsesia centrală a acestor pagini de început. Până târziu, amintirea lui Stancu (numit aici când S., când „Pic”) îi vampirizează nu numai zilele, dar și reveriile nocturne. O pagină din octombrie 1943(!) transcrie chiar o asemenea defulare: „Noaptea visez că l-am găsit pe Zaharia Stancu. Se făcea că locuiește într-o casă bătrânească tipic bucureșteană, numai parter, cu două ferestre spre stradă, lungă, cu intrarea prin curte, camerele «vagon». Sun la ușă. Mi-e frică. Mi-
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
un pic de soare, ar cam fi bună o ploicică. În schimb, dacă doar burează, e urgie, nu se mai satură Dumnezeu de-atâta apă. Și mai e ceva: el nu are plăceri grave sau extazuri fundamentale. Ci doar mici defulări (costelive, dar pasagere, precum Anastasia, când duios trecea...!). În capul lui, extremele sunt dubioase. Dacă e rece, îi cauzează. Dacă e fierbinte, se opărește. Tot ceea ce este discret trebuie neapărat să devină ostentativ. În schimb, tonul răstit îi provoacă melancolii
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
electorală era în toi, cazul fu un nesperat prilej pentru partidele aflate în joc de a lua voturi cerând osândirea și expulzarea românilor din Peninsulă. O Italie prinsă în febra răfuielilor dintre partide își găsi un neașteptat canal comun de defulare: ura față de români. De toți românii și de fiecare dintre ei, fie că se aflau în Cizmă, fie în România. Vânătoarea de vrăjitoare aduse cu ea injurii, răzbunări, expulzări. Nici o lege comunitară în apărarea proscrișilor nu se dovedi suficient de
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
ipostaza de cazan în clocot, cînd motivația stă în ușurarea de o stupefacție, în eliberarea de o ranchiună sau în lecuirea de o suferință. Ei sînt anancaști și catarctici, adică scriu sub fatalitatea unui impuls de care se achită prin defulare: aruncă un lest spre a alunga otrăvurile interne. Lor li se potrivește vorba aceea că răutatea își bea singură jumătate din venin. Exemple: I. D. Sîrbu, Mircea Zaciu sau Adrian Marino. La primii, scrisul e zel lexical făcut din mania față de
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
a subjuga realitatea fantasmelor lor. Doar două citate, cu regretul că nu este loc pentru mai multe: „Dar substantivul (camaraderie) nu-i este suficient lui Sebastian Haffner pentru a desemna această acțiune insidioasă care trece prin cele două registre ale defulării și mimetismului și care, într-un sens, este mai rea decât servitutea: are nevoie de un verb. Am fost, spune el, încamaradați. Ni s-a dat voie să renunțăm la constrângeri, să decădem, să ne dezlegăm de toate preceptele civilizației
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
otravă. Faptele, ființele, lucrurile, care ne-au locuit cândva, pot fi, așadar, lesne spălate grație, fie propensiunii noastre pentru curățenie, fie ordinii pe care, ineluctabil, timpul o instaurează. În ambele ipostaze, avatarurile memoriei comportă creșteri și descreșteri surprinzătoare, spectaculoase, antrenând defulări și refulări când curtenitoare, când ursuze. Dar memoria poate fi corectată prin bilanțuri, atunci când retrospecția unor consecuții așează lucrurile, ființele, faptele într-o mai bună rânduială. Desigur, arareori destinele devin indelebile. Se cuvine însă, din când în când, săvârșirea ceremonialului
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
trăiește prin fixismele unor indivizi incapabili să depășească nivelul glasnost-ului și obișnuiți să vadă măcar cenușiu ( dacă nu chiar negru) acolo unde e alb toată ziua. A-l invita la nesfârșit pe-un Florin Constantiniu și a-i încuraja defulările antiamericane argumentate cam la nivelul "demascărilor" din anii ’50 înseamnă orice, dar nu gazetărie inteligentă. A ajuns Tucă, e drept, un reper al succesului media, dar cred că interesele românilor sunt catastrofal servite prin emisiuni în care se poate spune
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
capăt e felul în care Deleanu amplifică sentimentul fatalității. Început sub semnul eșecului și al vinovăției, destinul comun sfârșește în aceleași acorduri. Numai că, în final, exersate prin lungi căderi în interiorități. Proba este diferită pentru cei cărora le reușesc defulările (familia) și pentru cei stigmatizați - mezinul scriitor și iubita, prea visători să răzbată în lumea reală, prea realiști să trăiască total în imaginar. Captivi într-o iubire la care niciunul nu poate să renunțe, preferând să împartă, indeciși, ostracizările. Romanul
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
ar fi să spunem că de vină pentru reculul debutanților remarcabili e relativa stabilizare a câmpului literar: un nou val generaționist e mai puțin probabil azi tocmai pentru că, spre deosebire de anii ’90, editurile încurajează - ba chiar curtează! - literatura tânără, nemailăsând loc defulărilor colective. Debuturi simultane excepționale nu prea mai au cum să apară din simplul motiv că nu mai avem „literatură tânără de sertar” - adică autori triați și nevoiți să aștepte măcar doi-trei ani până la publicare. Fapt paradoxal pe timp de criză
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
ce situație delicată se puneau în nădragii lor de fier! Iar ele, celestele, inocentele, virginele întru eternitate, știau, ba chiar căutau să producă efectul bățos! Posibil că, înfuriat pe oameni, îmi descarc, nestingherit, fierea pe personaje. E și asta o defulare, dar pînă cînd? Așa o să ajung să fac harcea-parcea toate eroinele și toți eroii lecturilor mele dragi! O, dar am și iubiri nesfîrșite. Numai că-mi vine greu să scriu despre ele! Totuși chestia cu „piciorul” nu-i o exagerare
Săracul Mugur, cîte scandaluri nu i-am făcut... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13639_a_14964]
-
fotomontajele de 23 August? dar vizitele Tovarășului? Firește că nu trântesc niciodată astfel de fraze, ci : - Om trăi și om vedea.... luăm în calcul și ipoteza asta... cine știe, o dată, poate, mai încolo ... Nu îmi pot îngădui nici un fel de defulări până nu se termină procesele și nu se face punerea în posesie pe măcar una din casele lui Caius Branea. Nu am recuperat până acum decât terenul de la Mogoșoaia al tatei, din care eu,oricum, n-aveam, decât a treia
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
de Al. Săndulescu, el văzând în }ărmul târziu "o dureroasă mărturie despre Ťepoca de aurť". O mărturie și totodată un demers terapeutic. Autorul însuși vorbise despre un astfel de rol atribuit jurnalului său : "un foarte util și eficient mod de defulare în momente de tensiune și depresie". O defulare, trebuie spus, nu lipsită de riscuri. Un jurnal clandestin, ca și acesta, ținuse cam în aceeași perioadă Gheorghe Ursu, cu știutele consecințe funeste. Sunt de urmărit mai multe jurnale, de fapt, în
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
o dureroasă mărturie despre Ťepoca de aurť". O mărturie și totodată un demers terapeutic. Autorul însuși vorbise despre un astfel de rol atribuit jurnalului său : "un foarte util și eficient mod de defulare în momente de tensiune și depresie". O defulare, trebuie spus, nu lipsită de riscuri. Un jurnal clandestin, ca și acesta, ținuse cam în aceeași perioadă Gheorghe Ursu, cu știutele consecințe funeste. Sunt de urmărit mai multe jurnale, de fapt, în }ărmul târziu: un jurnal al existenței cotidiene din
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
candide (deghizate în asistente medicale), care abia așteaptă să-și etaleze calitățile de brute sensibile, cu psihic complex și omenos. Cînd se plictisesc de teroarea banalului și de neajunsurile psihotice ale existenței socialiste, ele izbucnesc spontan și nemotivat, recurgînd la defulări și exhibiționisme sado-poetice: Munteanu își snopește în bătaie nevasta (Frig), pedagogul toarnă benzină pe propriul cîine, după care îi dă foc (Terasamentul), asistenta Jeni se freacă de navetiști prin trenuri ("cu gura sclipind frumos, numai argint și aur"), excitată de
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
glisajul înspre o proză de mare întindere. Se simte că se păstrează pentru ceva cu mult mai sofisticat sau poate că încă nu a descoperit pe deplin calea, de aceea văd Exuviile fie ca pe un foarte interesant act de defulare (în sensul cel mai creator) a scriiturii, fie ca pe un act final al unei intuiții extraordinare. Oricum, traseul Simonei Popescu vorbește deopotrivă despre necesitatea succesiunii formelor scripturale, dar, mai ales, despre continua hăituială a propriilor obsesii ale scriitorului. Fără
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
ce scrie Jean Daniel în editorialul său din primul număr pe septembrie al revistei: „Fiindcă valul de cărți despre Camus precede o serie de manifestări care vor avea loc de la Lourmarin la Marsilia consacrate centenarului nașterii scriitorului, simt nevoia unei defulări. Am început prin a-mi pierde răbdarea, dar acum sunt exasperat. Mă înfurie repetarea în majoritatea textelor, într-o formă sau alta, ideea că autorul Mitului lui Sisif ar fi fost considerat un filosof pentru clasele terminale. Persistă evocarea acestei
Jean Daniel, revoltat () [Corola-journal/Journalistic/3236_a_4561]
-
dar care nu prea vorbesc. Marii muți ai picturii. Proverbial. În ce mă privește, acasă, copil, mi se spunea "mutulică". Și-acum, ore întregi a sta în atelier și a lucra înseamnă a tăcea. După ce ieși din atelier, se produce defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva... Înseamnă că te-am prins bine. Oarecum. N-am alura voastră, a ta, a lui Mihai Ursachi, de a vorbi prea des în public. Dacă e vorba de cuvînt, m-am refugiat
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
atras după sine și spulberarea refulărilor acumulate sub comunism, atunci a murdări în jur (mai puțin în propria casă, care este o imagine privată a fiecăruia) reprezintă o acțiune concertată (și nu doar efectul indolenței), o formulare viabilă a unei defulări colective. Închistarea de ieri conduce azi la furia exprimării. Orice regulă, chiar sanitară, este resimțită, ca un tic al vechii reprimări, iar disconfortul consecutiv nu depășește, deocamdată, satisfacția eliberării. Dar faptul că gunoiul devine, conform ipotezei anterioare, o derivație simbolică
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
o probă de virtuozitate tehnică și tematică. Autorul demonstrează că nimic din ceea ce ține de poezie nu îi este străin și, din această perspectivă privite lucrurile, este destul de greu de ghicit cât din scrisul lui Emil Brumaru reprezintă cu adevărat defulare existențială și cât este joacă pură. Nu ar fi deloc de mirare ca sentimentalismul său să fie unul trucat, ca la Minulescu, deși aș fi înclinat mai degrabă să văd în pomele sale un început de joc sfârșit/căzut în
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
datorită prestației live a formației Destine, ci și prin aportul trupei evoluînd într-o exemplară unitare plastică, generînd o întreagă pădure de semne - imagini scenice de mare efect și densă semnificație: eliberarea de orice constrîngeri poate duce la o riscantă defulare fără limite! Pe o temă înrudită - violența aparent gratuită, Fun de James Bosley, regizat de Vlad Massaci la Theater der Jungen Welt, Leipzig, este un pretext voyeurist provenit tot pe filieră filmică. Cu un caracter inițiatic, "călătoria în oglindă" a
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
în glumă, pe Eminescu poetul, deoarece cântă în poeziile sale numai femeia blondă cu ochii albaștri discriminând brunetele autohtone... Eminescu al marginilor este mult mai interesant, mult mai viu. La Vaslui, la Suceava (nu și la Botoșani, acolo este o defulare centristă), la Pitești, Alexandria, Brăila, Galați, Craiova, Turnu Severin etc. - se dezbate mitul omului, mitul fascinant al operei, mitul magnetic al biografiei. Se dezbate, adică se pun întrebări, se aduc argumente, se rostește un "de ce" continuu cu adresă din ce în ce mai precisă
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
aflu un răspuns citind Impostura intelectuală. Cineva i-a comparat pe cei doi autori cu doi profesorași năpustiți cu creionul roșu asupra lucrărilor elevilor, într-un fel de exces de zel periculos de asemănător cu un fel de vendetta sau defulare dubioasă. Citind fragmentele din Lacan ori Kristeva, de pildă, demontate lexical de cei doi, am avut într-adevăr impresia clară că sensul adînc al teoriilor prezentate de filozofi rămîne complet impenetrabil autorilor cărții. Retorica alcătuirii Imposturii intelectuale e, la rîndul
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
veneau turmele, nășteau stelele, îndrăgostiții se ghiloseau pentru rendez-vous...", "și până se vor mai odihni mașinile de cusut cuvinte ale personajelor noastre, autorul vine cu precizarea că [...]". Și din acest punct de vedere, Fiziologie, Baladă nupțială, Morala faptei și Confidența defulării sunt cele mai reușite texte - postmoderne sau nu, ce mai contează! - ale întregului volum. Lăsându-te purtat de ispita comparatistă, poți detecta ușor elemente care te trimit cu gândul la Caragiale, Costache Olăreanu sau Tudor Octavian, autori care, între ei
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
Cenaclului literar de sâmbătă seara", iar dacă mai adaug că eram și liderul sindicatului studențesc de la facultate și mai dirijam și o organizație nonguvernamentală (Oxigenul), vă puteți închipui câte eforturi a trebuit să depun ca să devin star al facultății" (Confidența defulării). Debutul lui Anatol Moraru este remarcabil. O prejudecată bine împământenită mă împinge să-mi exprim nerăbdarea de a citi și un viitor roman semnat de prozatorul basarabean. Nu pot face previziuni asupra unei posibile încercări literare de acest gen, prefer
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
în materialitatea trupească, cei care critică atacă ceea ce este mai apropiat și mai vulnerabil pentru ei înșiși, ceea ce le este mai la îndemînă. Imaginarul lingvistic violent din postcomunismul românesc ocupă un loc special, din mai multe motive. Mai întîi fiindcă defularea lingvistică a fost o urmare firească, la nivel emoțional, după căderea regimului comunist în care funcționase atît cenzura, cît și faimoasa limbă de lemn. Explozia verbală de după decembrie 1989 ar putea fi, de aceea, înțeleasă prin metafora nou-născutului care învață
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]