1,072 matches
-
renume prin oamenii iluștri pe care îi oferise țării, aceasta era o avertizare rușinoasă aruncată de profesori și părinți atunci când ți se înscria în catalog o notă proastă. Primul examen a fost la matematică. Luana a ieșit din sală oarecum degajată, bazându-se pe o notă, lejeră, de șapte. La fizică însă a fost un chin să descâlcească problemele. În noaptea aceea și pe tot parcursul zilei următoare a învățat pentru testul la română. După trei zile s-au afișat rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
între cuvinte, acompaniat ușor de glasul melodios al Ninei. Numele poetului nu-i era necunoscut. Îl lecturase mai demult, cu atenție, încercând să nu scape sensurile textelor. Chiar comentase cândva, împreună cu cei doi soți, poemele acestuia, le ascultase opinia, rostită degajat, ca un cântec, amândoi se completau reciproc, când aluzivi, când exacți, ba chiar la unele fraze tip, cunoscute doar de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
siguranță. Dar de fiecare dată avusese dezamăgiri, iar ea ajunsese la concluzia că dorința ei era imposibilă, două femei nu pot fi niciodată prietene până la capăt și atunci, lezată parcă în cele mai intime iluzii, se mulțumea cu acele relații degajate, aparent fără cusur pe care le considera grozav de superficiale, le accepta pentru simplul motiv că nu avea de ales, cu atât mai mult cu cât simțea fizic nevoia unei ființe în fața căreia să poată vorbi liber, cu fraze netrunchiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
buzunar pachetul de tutun, alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate doctorului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că cei doi se grăbeau să ajungă undeva. Unde? Cine? Cum? Când? Întrebări, întrebări. Cât de mult le ura! Acum era cu el, se simțea degajată, nu mai trebuia să mai înregistreze nimic, putea să plutească, să se gândească, în plin câmp, aiurea. Ce relaxant era să nu te mai intereseze ceea ce este în jur! Ovidiu opri după un timp la marginea șoselei, în câmp. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici măcar nu știa cum îl cheamă pe bărbatul care avea s-o urmeze în cameră, desigur avea un nume dar nu-l reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei sale matrițe. Să nu-ți pară rău de ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a angajamentului. De oglinda retrovizoare atârna o sticlă de șampanie și o poză la bustul gol al femeii de care buldozeristul tocmai divorțase. Nepotrivire de caracter. 11. Coborî În stația de la cinematograful „Municipal”. Altfel se mișca și altfel respira: firesc, degajat, viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține știa și despre sfinții din calendarul creștin ortodox de care Își lipea acum Grațian capul blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care femeia Își urma bărbatul Îl făcu să se rușineze de asprimea judecăților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
excursioniști din Londra. Pe-atunci eram plecați de acasă de aproape cinci săptămâni și era doar a doua oară când purtam un soi de discuție pe larg cu alți oameni. Era ciudat să vorbim din nou așa, într-un fel degajat. Trebuia să ne tot timpul explicăm cuvintele, să reluăm ideea și să umplem golurile. Ne-am dat seama că propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-i îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă mă uitam sau nu când se schimba. Nu păru să o intereseze nici măcar dacă privirea mea era indiferentă sau plină de dorință. Atitudinea asta demonstra o puternică încredere feminină, ceva degajat, dar neprefăcut în felul în care se mișca, graba sau calmul cu care se schimba. Aveam în față o fată - o femeie - care putea modela lumea după bunul ei plac. Era cel mai irezistibil lucru din câte văzusem vreodată. — Porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picături chinezești ale memoriei. Cât am fost plecați, am ținut un jurnal și, chiar și când l-am citit pentru prima dată, mi-am dat seama cât de multe goluri avea. N-am fost niciodată, nici unul dintre noi, atât de degajați sau atât de glumeți. Nu spuneam lucrurile așa cum trebuie tot timpul, sau măcar un sfert din timp. Nu scrie nimic în el despre cât de nedreaptă putea fi Clio uneori sau despre cât de ușor putea minți oamenii dacă credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de o epifanie. Și tocmai această manifestare, dacă e prezentă, este cea care legitimează actul revelator, îl face palpabil. Dacă repararea spiritului bolnav se produce ca urmare a unei revelații, a unei înțelegeri spontane, a unei iluminări a spiritului, energia degajată este atât de puternică încât arde boala, o distruge. În plan fizic, ea dobândește forma miracolului. Joao, întrupat (în momentele lui de inspirație) sau nu, descrie un subtil câmp energetic de aproape treisprezece metri înălțime, de douăzeci de ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o sticlă de vin roșu într-un cotlon al bucătăriei. -Și ăsta? -A da. Pesemne că l-a pregătit Olaf. Se apropie ca să citească eticheta. -Clos-vougeot 2003. E bun? -Remarcabil, scoate dopul. Nu-mi venea să cred pe ce ton degajat îi vorbeam. -Cinăm în bucătărie sau în sufragerie? În bucătărie nu exista gol vitrat, asta m-a făcut să aleg această încăpere. Cea care cu siguranță nu se numea Sigrid puse tacâmurile. Am fiert pastele și le-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de stat ocupă primul loc, urmate de băncile private și C.E.C. Acest fapt se datorează raportului bun rentabilitate/risc obținut la bănci, iar poziția C.E.C. se datorează în mare măsură inerției, numărului mare de filiale, precum și de imaginea de siguranță degajată. Fondurile de investiții urmează la mare distanță; poziția lor se explică prin perioada dificilă prin care au trecut, începînd din primăvara anului 1996 și culminînd în primăvara anului 2000. Piața bursieră și extrabursieră, deși înregistrează un scor relativ mic, se
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci construiește, prin ocurența sa, Însăși naturalețea relaționării la alt eu. E greu să mă Înșel În privința frumuseții ei, o poartă către mine un fluid insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat de a vrea și de a ști să placă, profesarea acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
două vârste ca și Dej, îngrijit îmbrăcat, a cărui figură surâzătoare îi păru familiară lui Nando. Era, fără nici o îndoială, un personaj important din ierarhia superioară a partidului, al cărui nume, totuși îi scăpa momentan. Cu un aer jovial și degajat, noul venit se apropie de biroul secretarului general, fără să-și pună problema că l-ar fi putut deranja și uitând să închidă ușa în urma sa. Noroc, Ghiță! îl salută el pe un ton foarte familiar pe șeful partidului, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
binevoitori, îi botezară "trei, doamne, și toți trei". Această poreclă colectivă nu avea, însă, nimic răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod niște cărți vechi de școală și să le aranjeze în biblioteca din camera mea, îl lămuri Felicia cu un glas degajat și vesel. De când îl tot bat eu la cap!... Domnul Victor studiază matematicile, din câte am înțeles?... se interesă domnul Măgureanu, și merse tot înainte, fără să se oprească din drum, apoi deschise o ușă care da într-o încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
micul ecran al microscopului. Mănunchiul cu fire cenușii este de o claritate la care nu se aștepta. Manevrează cu delicatețe distanțierul deja instalat cu precizie de profesor. Conflictul de grad doi între arteră și trigemen este deja rezolvat. Ar trebui degajat puțin spre dreapta ca să aibă acces la cel de al doilea conflict semnalat de I. R. M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
participanți la festivitate nu știau ce să mai creadă pe moment. Mai ales că Mister a renunțat la traducători și s-a adresat auditoriului într-o rusă fluentă, absolut corectă, ceea ce l-a apropiat de auditoriu de la bun început. Maniera degajată, naturală, fără niciun text în față, cenzurat sau necenzurat, de prezentare a ideilor a impresionat întreaga asistență. Oamenii maturi dar și copiii nu pricepeau cum vine treaba că reprezentantul corbilor dornici de război îndrăznește să vorbească despre pace. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
casa unuia un adevărat palat, casă veche, sănătoasă, sub forma literei "U", cu ferestre mari, ovale, și uși masive. Biroul în care se aflau, îmbrăcat cu mahon, avea patru fotolii late, masive. Vlad îi privea ridicat, în timp ce fuma din pipă, degajat. Regele va fi plecat. Oamenii noștri vor supraveghea totul. Și așa vrei tu să-i forțezi regelui mâna? întrebă Vlad. Care ar fi problema? Nu suntem siguri pe oameni noștri. Dacă vreunul se hotărăște să schimbe taberele, și să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu sunt, deși în ciuda eforturilor mele de concentrare, o clipă neatentă. El profită și-mi răsucește mâna. Mergem încet înapoi spre cabană. Nu-mi feresc fața de a lui, ci îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește fix. Ceva e schimbat la el. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aș putea să-ți adresez o întrebare ce s-ar putea să fie cam delicată? Pentru că între cei doi nu se dorea să existe, de nicio parte, ascunzișuri de vreun fel sau altul, bărbatul, fără să șovăie, scutură din cap degajat, în semn de aprobare totală. - Și vei ști să-mi răspunzi la ea fără niciun fel de tăinuire sau de ezitare din partea ta? - Ei bine, după pricepere... - Atunci, în regulă. Tonul vocii ei prinse deodată o nuanță șireată, lingușitoare. Continuă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]