30,841 matches
-
suntem buni de nimic? - a glumit și Ghici În timp ce el și celălalt au Încolțit grăsunul spre gardul din fața casei. În cele din urmă, l-au prins. Toți cei de față s-au năpustit asupra lui. Doar eu mi-am pus degetele În urechi și am fugit spre poartă. - Bă, Ștefane, adu, mă, cuțitul ăla! Ia uită-te la el! Unde te duci, mă? Au, au, au! Păi, băăă, dacă și ăia la Plevna o luau la sănătoasa tot așa..., acum eram
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
un punct de vedere lipsit de prejudecăți. Principala poveste de dragoste a romanului este, spuneam, una între femei. Greu de spus între lesbiene sau între bisexuale, pentru că mecanismele atracției între femei și life style-ul aferent par a-i scăpa printre degete autoarei. Teribilismele în lanț ale cuplului (cățăratul pe acoperiș în gerul iernii, în haine subțiri sau hoinăritul prin oraș una în căutarea alteia, după indicii vagi, de exemplu) ar putea defini plauzibil o relație de tip heterosexual și adolescentin, nu
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
cu doi ani în urmă în revista 22? Poate că Domniile lor găsesc că e degradant să se ocupe de producțiile culturale explicit sub-mentale și infra-umane. Bănuiesc că atunci când dau peste postul Etno, sar peste el printr-o mișcare de deget, tot așa cum sar și peste alte inepții mitocănești. În răstimp poporul de rând se hrănește cu inepțiile și se modelează corespunzător. Intelectualii se ferecă în lumea lor autistă, deplângând în strict secret lipsa de educație a compatrioților lor cu care
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
unde se iau decizii politice și economice, ca și alte posturi importante unde numai bărbatul a domnit până acum. Pentru femeile din generația mea, feminismul e greu de apărat. Viețile noastre au urmat alte căi, noi am cunoscut până în vârful degetelor politica supunerii în căsnicie - politică în care cel puternic nu era în mod obligatoriu cel care trebuia să fie! Mi-a plăcut ce a spus domnul Scoradeț la discuția noastră de la târgul de carte și anume că feminismul și feminitatea
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
și ireale, exotice decoruri: "într-una din serile acelea de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte scrisorile, luminile, reflectoarele, departe, foarte departe, pădurile în care se ascund ciupercile otrăvitoare, cu pălăriile lor elegante, seducătoare cu roșu, cu alb
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
rândul lor, ci prin testul adecvării la specificul disciplinei în care a fost enunțată. Așa de pildă, prejudecata "adevărului parțial". În ultimul deceniu, cei mai curajoși dintre scriitorii postbelici (curajoși și în sensul artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără curiozitatea măcar de a vedea ce au reușit totuși să spună, mult, puțin cât a fost. Problema e greșit pusă din rădăcină. Din punctul de vedere al criticii literare, universul operei nu are
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
în adolescență ("dacă te uiți în oglindă/ părul ți-e năclăit/ și pistruii îți mănîncă obrajii/ pielea de celofan ars/ începe să crească/ să se vadă// ai țoale urîte/ singură ți le tragi la mașină/ răzuindu-ți cu lama buricele degetelor/ și pulovărul ți-e galben, demodat/ nimic cu el nu e de făcut"); ambiguitatea sexuală în vecinătatea fraților ("cu ei aceiași pistrui îmbrăcam/ în lumea dosită sub pistrui rotunjiți/ în neînsemnata putere din brațe/ sub sternul îngust de fată-băiat// cu toții
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
o limbă care nu există! George Pruteanu vrea ca numele discotecii Why Not? să aibă dedesubt traducerea De ce nu? ("uitînd", în paranteză fie spus, că există expresii intraductibile, traductibile derutant - Prendre la lune au dent înseamnă A încerca marea cu degetul - sau care, prin traducere, pierd "sunetul" original). Dar ce va face domnia sa cu o firmă numită Olo Molo? Senatorul PSD (fost PNȚCD) s-a arătat indignat și uimit totodată de faptul că un provider (oh!, voi fi amendat!) de Internet
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
Așadar, în 1640, un locuitor din Calanda, Miguel Juan Pellicer, și-a zdrobit piciorul sub roata unui car și a trebuit să și-l amputeze. Era însă un om foarte credincios și mergea în fiecare zi la biserică, își înmuia degetul în uleiul de la candela Fecioarei și își freca cu el ciotul. Și, într-o noapte, Fecioara cu îngerii ei au coborât din ceruri și i-au pus un picior nou. Cum se întâmplă cu toate miracolele - căci altfel n-ar
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
șobolanii" din "labirintele" experimentelor vechiului curent american); cărțile au rămas, în mare parte, tot în vechiul depozit, fișierul este vetust (nu s-a trecut - nu a fost dorită, mi s-a spus - la computerizare, și de-abia mai poți vârî degetul ca să cauți fișa cu titlul dorit); iar "veceul", da, tot nu are încuietori (detaliu vulgar, însă semnificativ nu doar pentru un semiotician). De ce? Pentru că totul a rămas la fel, ca bibliotecă (dacă o "bibliotecă publică" înseamnă spațiu pentru publicații și
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
mă duc, nu mă duc... Mi se făcuse lehamite de toți și de toate. - Nu-nțelegi, i-am replicat, că e șase seara și de-abia treizeci și cinci la sută din populație s-a înfățișat la urne? Acum îl împingeam cu degetul. Cu pași cabrați, pătrundeam pe aleea finală, simțeam cum îi crește împotrivirea, mă lăsam la voia întâmplării. De la un geam deschis un iz fierbinte de cozonac tocmai scos din cuptor ne țâșni în nări. Dublul meu se poticni, ca săgetat
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
Antohi, ,,e singurul”. Un asemenea solitar, neîmpăcat cu prejudecata că istoria artelor plastice românești nu este decît traseul scurt al constituirii unei oligarhii, că singurele nume valide ale muzeului nostru real sau imaginar sunt ușor de numărat și numai pe degetele unui ciung și că după granița naturală din vecinătatea numelor lui Grigorescu, Aman, Andreescu, Luchian, Petrașcu, Tonitza, Țuculescu, Ressu, Iser, Lucian Grigorescu etc. se întide o țară a nimănui și nesfîrșite dune de sare, este Tudor Octavian. Un romantic clasic
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
ea să le arunce o privire. Mario a remarcat odată cum un câine se trăgea înapoi când Delia a dat să-l mângâie. Ea îl chemă (era în cartierul Once, pe înserat) și câinele veni blând, poate bucuros, până lângă degetele ei. Mama Deliei spunea că se jucase cu păianjeni când era mică. Toți se minunau chiar și Mario care nu se temea de ei. Iar fluturii i se aninau în păr - Mario a văzut doi într-o singură după-amiază, în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
bomboanelor, umplutura și stratul de ciocolată sau de moca. Rețeta ei cea mai bună erau niște bomboane cu portocală umplute cu lichior, înțepă cu un ac una din cele aduse de Mario ca să-i arate cum proceda; Mario îi vedea degetele prea albe ținând bomboana; privind-o pe când explica, i se păru un chirurg care făcea cu băgare de seamă o operație delicată. Bomboana ca un șoricel printre degetele Deliei, ceva micuț dar viu pe care acul îl străpungea. Mario simți
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cele aduse de Mario ca să-i arate cum proceda; Mario îi vedea degetele prea albe ținând bomboana; privind-o pe când explica, i se păru un chirurg care făcea cu băgare de seamă o operație delicată. Bomboana ca un șoricel printre degetele Deliei, ceva micuț dar viu pe care acul îl străpungea. Mario simți o amețeală stranie, o dulceață cumplit de grețoasă. „Aruncă bomboana aia”, ar fi vrut să-i spună. „Arunc-o, să nu cumva s-o bagi în gură fiindcă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
-i spună. „Arunc-o, să nu cumva s-o bagi în gură fiindcă-i vie, e un șoarece viu”. Apoi îl cuprinse iar bucuria avansării, o auzi pe Delia repetând rețeta lichiorului de ceai, a lichiorului de trandafiri... Își afundă degetele în cutie și mâncă două, trei bomboane una după alta. Delia zâmbea parcă batjocoritor. El își imagina tot felul de lucruri și simți o fericire amestecată cu teamă. „Al treilea logodnic”, își zise în mod straniu. „Să-i spun așa
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
parcă implorându-l, dar Mario înțelese dorința care-i tulbura glasul, acum îl învăluia cu o strălucire care nu provenea de la lună, și nici măcar de la Delia. Puse paharul cu apă pe pian (nu băuse în bucătărie) și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă totul ar depinde de asta, fără să scoată o vorbă dar grăbindu-l cu gesturi, cu ochii măriți - sau era poate umbra din salon -, abia legănându-și trupul când gâfâia
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și Delia gemea ca și cum în toiul unei plăceri infinite s-ar simți brusc frustrată. Cu mâna liberă strânse ușor bomboana dar fără s-o privească, avea ochii ațintiți asupra Deliei și fața ca de cretă, un arlechin respingător în penumbră. Degetele se mișcau frângând bomboana. Luna căzu din plin pe masa albicioasă a gândacului, cu corpul despuiat de platoșă, iar în jur, amestecate cu menta și marțipanul, bucățele de picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia își duse mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de zvârcoliri, dar el voia numai s-o facă să amuțească
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cazarea, suferise de căldură și rezistase încercării unor derbedei de-a o viola chiar sub ochii conductorului. Probabil că, alături de ceilalți concurenți, contribuise cu câteva sute de mii de lei și la obșteasca șpagă pentru comisie. Una peste alta, printre degete i se scurseseră câteva milioane de lei. Iată că, după toată zbaterea, sosise vremea recompensei. „Cât ai câștigat la salar?”, am întrebat-o, bucuros că fata frumoasă din fața mea putea să viseze la un viitor prosper. A izbucnit în râs
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
Adina-Ștefania Ciurea Minuțiozitatea cercetării periodicelor și a documentelor de orice tip a Dorinei Grăsoiu este cunoscută deja din cărți, cum ar fi Bătălia Arghezi. Autoarea nu lasă să-i scape nimic printre degete și se simte printre ziare, reviste, foi și scrisori din diverse epoci într-un spațiu intim. Caragiale în presa vremii, ultima apariție semnată de autoarea în discuție, este o carte care n-ar trebui să lipsească din lecturile celor pasionați
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
propune o analogie între existența umană și... gesturile unui joc (de copii, dar și de adulți?) - pe care îl prezintă astfel:„pe vremuri, mă gândeam că totul e asemenea unui joc/ în care cineva din fața ta îți arată deodată/ câteva degete desfăcute, când își întinde pumnul spre tine,/ și tu trebuie în aceeași clipă să-ți zvâcnești pumnul spre el/ și să-ți desparți același număr de degete, altminteri/ ai pierdut - îmi spuneam, dacă se întâmplă ceva, totdeauna,/ în tot ce
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
e asemenea unui joc/ în care cineva din fața ta îți arată deodată/ câteva degete desfăcute, când își întinde pumnul spre tine,/ și tu trebuie în aceeași clipă să-ți zvâcnești pumnul spre el/ și să-ți desparți același număr de degete, altminteri/ ai pierdut - îmi spuneam, dacă se întâmplă ceva, totdeauna,/ în tot ce facem? în orice împrejurare în care ne pune viața?/ și trebuie mereu să arătăm același număr de gesturi, aceeași/ mișcare, căci altfel am pierdut - și chiar pierdem
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
la fel./ și din asta e făcută întreaga viață -“ Un joc gratuit, dar exprimat printr-o sfidare agresivă... Semnificațiile acestui poem (și al celor mai multe dintre celelalte) sunt extrem de bogate. Cel care întinde sfidător și brusc pumnul spre noi, cititorii, cu degete desfăcute - pretinzând să-i răspundem printr-un gest similar, și prezentându-i același număr de degete desfăcute, este Mircea Ivănescu. Noi pierdem sistematic față cu această sfidare, dar câștigăm complicitatea suavă și exigentă a unui mare poet; ce rost mai
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
sfidare agresivă... Semnificațiile acestui poem (și al celor mai multe dintre celelalte) sunt extrem de bogate. Cel care întinde sfidător și brusc pumnul spre noi, cititorii, cu degete desfăcute - pretinzând să-i răspundem printr-un gest similar, și prezentându-i același număr de degete desfăcute, este Mircea Ivănescu. Noi pierdem sistematic față cu această sfidare, dar câștigăm complicitatea suavă și exigentă a unui mare poet; ce rost mai are să ieșim din acest joc?
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]