28,239 matches
-
chiar dacă prin densitatea imaginii, prin urmărirea strictă a succesiunii formelor și, în general, prin prevalența informației vizuale, cele două publicații pot fi asimilate albumului de artă, prin dimensiunile analizei istorice și prin prezența permanentă a discursului literar ele sînt mai degrabă niște istorii sintetice ale artei Renașterii. Pictura modernă Pornind de la aceleași realități ale pieței noastre de carte și identificînd nevoia imperativă a documentului vizual cuprinzător, Editura Fundației..., din inițiativa regretatului scriitor Costache Olăreanu, a tipărit, alături de Pictura italiană și de
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
la Fatima. Există aici ceva de ordinul credinței religioase. Spectatorii Avignon-ului se simt investiți cu o misiune; e un public cu rol de leader cultural". Aceiași sociologi propun, ca resort psihologic al spectatorului, "plăcerea de a fi împreună, sau mai degrabă, cum scria Seneca, a fi împreună fiind singur"... Din același studiu aflăm că Frontul național vede în festival "o manifestare elitistă și pariziană", avînd ca efect invadarea orașului de către străini. Or, cifrele indică altceva: publicul majoritar provine chiar din acea
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
dintre redute, al căror condei se exersase și se exercita bivalent în linia unui Cantacuzino (un George Littera, un Florian Potra în primul rînd) fiind pe cît de dăruiți și autorizați, pe atît de sporadici și marginalizați. Conștientizată sau mai degrabă nu, prăpastia s-a vădit în ceea ce a urmat editorial, ca una dintre dramele culturii profesionale a branșei, pe care paternalismul vitreg n-avea nici un interes s-o soluționeze în sensul unei autonomii și pe care merituosul prin sagacitate B.T.
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
mea, nu există nici o diferență între corupt și corupător și ei ar trebui tratați identic. N-am văzut nici un fel de statistici, dar nu cred că reclamagiii au ieșit la rampă după ce li s-a rezolvat problema. Aș crede, mai degrabă, că decizia autodenunțătorului ia naștere din nemulțumirea că lucrurile n-au ieșit cum spera el. N-am nici un fel de considerație pentru părinții copiilor care după ce-au dat - de bună voie și nesiliți de nimeni - sute de mii de
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
povestirea care dă titlul volumului, Misterioasa dispariție..., din 1946. încadrarea acestei povestiri în "genul mistic", cum citim chiar pe coperta IV, este oarecum bizară, dacă luăm în considerare faptul că intruzia transcendentului se produce într-un mod care amintește mai degrabă de desenele animate de ultimă generație de pe Cartoon Network decît de genul sus-numit - "Dar într-o dimineață, sfîntul care locuia deasupra orașului răsturnă din greșeală chepengul de sus închis de 10.000 de ani și, într-o clipă, un cilindru
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
căreia îi este cu cinism denunțată lipsa de sens, la una infuzată de "sfințenie" sardonic prezentată drept deopotrivă de absurdă. Căci dacă vedem ironia tăioasă în prima parte (care prezintă orășelul de cîmpie cu procedee de insolitare care amintesc mai degrabă de viziunile "marginale" asupra lumii din Sfîntu' Așteaptă al lui Queneau decît de Kafka), nu are de ce să ne scape în partea a doua, unde "'ntoarcerea la natură" a locuitorilor orașului este "taxată" la fel de răutăcios - după ce dărîmă toate gardurile dintre
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
după vechile rituri. Lângă el ședea soția lui, mică de statură, plină de diamante, care se ocupa cu drepturile de autor ale soțului. Curios, mi s-a părut că Virgil Gheorghiu seamănă cu Mircea Eliade, nu la corp, ci mai degrabă prin forța curenților psihici care emanau din el. El era, ca și Mircea Eliade, foarte interesat să-și publice cărțile în Suedia, visând, ca tot românul, la distincția cea mai înaltă. Sărbătorim Paștele ortodox cu Vladimir (Dmitrievici) și familia lui
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
în Piața Păcii Cerești mii de studenți striviți de tancuri. Oamenii nu mai cred în comunism, nu se mai lasă înșelați, nu se mai îmbată de cuvintele lui Mao care se răsucește în mormântul lui împărătesc. Tinerii sunt pregătiți mai degrabă să moară decât să trăiască în minciună. Este o zi sumbră, plină de doliu, pe undeva sângele vărsat va deschide noi drumuri, nu numai în istoria Chinei. Toate țările din Est așteaptă să se elibereze de comunism. Scânteia aprinsă azi
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de-ale mele mai vechi placate cu metal, le știi tu... (,,Le știu, îi răspund, în sinea mea, pentru că Darie DUP aparține ca vîrstă generației pe care ne-am obișnuit s-o numim optzecistă. El s-a impus, însă, mai degrabă prin elementele care-l separă decît prin acelea care-l integrează în problematica și în obsesiile acesteia. Sculptor cu o foarte bună priză la materie și cu un la fel de puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
Am hotărît să punem o banderolă pe acest volum, nu o jachetă, ar fi fost prea mult, o banderolă care se plasează în josul volumului și nu ascunde titlul, dar care poartă un mesaj verbal, fiindcă știm că jacheta are mai degrabă un mesaj iconic. Și cum era greu de găsit un mesaj care să reprezinte cartea în totalitatea ei, am decis să iau pur și simplu titlul unuia dintre eseuri. L-am ales pe cel mai eficient din punct de vedere
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
un fragment de dialog, semnificativ pentru restul: " -Tu ești îngerul? L-am întrebat și el a spus să ies că mă omoară de îndată ce se va șterge la fund pentru că s-a răhățit în pantaloni și că i-ar trebui mai degrabă o pereche de pemperși decât scrisoarea pe care i-o adusesem." (...) " Nu ești chiar un sfânt, s-a exprimat îngerul elegant. Dar îmi placi!". "Ești homo? Vrei să mi-o tragi? Vii acasă la mine, mă scoli la o oră
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
al subjonctivului (să-nvăț), un infinit scurt (a muri) și un adverb de timp (vreodată). Nici o figură de stil, nici o imagine, nici o eufonie. O asemenea textură verbală poate fi numită - fără riscul de a greși prea mult - ca aparținând mai degrabă prozei decât poeziei. Chiar dacă ținem cont de faptul că, încă din titlu, suntem avertizați - în paranteză - că este vorba de un "metru antic", fapt care trebuie să ne atragă atenția că lirismul Antichității nu excela în figuri de stil, precum
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
nu se putea să fie puse în valoare alte fațete, sau valențe, ale cuvântului (ale oricărui cuvânt), cum ar fi imaginea sau sunetul. Versul citat este atât de prozaic, atât de despuiat de orice figuralitate, încât pare a ține mai degrabă de un expozeu teoretic, decât de un discurs liric: el nu este nici un vers-imagine, nici un vers-melodie, ci doar un vers-idee. Dacă n-ar fi scandarea (la care ne obligă indicația din paranteză "în metru antic"), am putea să citim propoziția
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
atâta timp lectura în tăcere a fost calificată ca singurul mod adecvat de abordare a cărții, ca rezultat al unui proces critic și reflexiv, calea auditivă nu se dovedește a fi nicidecum o simplă formă ce a supraviețuit, ci mai degrabă o formă viabilă de receptare, nu numai a textelor clasice literare, ci și a celor documentate istoric sau a literaturii pentru copii. Acest consum audio are propriile "forme de sociabilitate" (R. Chartier) care diferă cu totul de actul recitativ din
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
scriitorilor, înainte ca televiziunea să adopte aceeași inițiativă. În acest sens s-a dezvoltat o estetică proprie a discursului care nu era nici expresia tradiționalei arte declamative, nici cea a lecturii cu voce tare din saloanele publice, ci era mai degrabă tributară vorbitului la microfon: o muzică de cameră a rostirii, care nu ar fi fost posibilă în nici un alt mediu. Nu poate fi negat însă faptul că formele discursului oral, fie că acesta se desfășura în saloane de lectură, fie
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
care am mai scris, publică în numărul 3 Primul pictorial erotic pe viu din România. O fată tînără și frumoasă își face autoportretul (nu grozav de interesant) și se lasă fotografiată și pictată goală (dar cu multă decență). Pagini mai degrabă de văzut decît de citit. Revine Ioana Băețica, după o proză memorabilă într-un număr precedent, cu o alta mult mai cuminte, în ciuda unui vocabular la fel de frust. De unde se vede că, uneori, în literatura generației 2000, dacă sex nu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
se prinde de lianele cele mai subțiri ca să zboare din copac în copac. Pe d-sa Antonescu, evreii uciși îl lăsau rece: problema era (auziți de problemă!) de ce Ordonanță de Urgență? Ce urgență avea guvernul Năstase! Că guvernul era mai degrabă în întîrziere decît grăbit, asta dl Cristoiu (gazetar, cîndva) n-o poate înțelege. Că se strigă slogane fasciste și se vede crucea nazistă și stadioane, n-a aflat. Că umblă prin țară sute de mii de manifeste antisemite, nu e
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
în general, dezinformați) care s-au referit la gala din 4 aprilie și chiar la unii beneficiari direcți, oameni de teatru (a căror "ignoranță" era un alibi moral). Din mai multe puncte de vedere, premiile cu pricina ar trebui, mai degrabă, să ne alarmeze decît să ne bucure. Nimeni nu s-ar fi opus ca M.C.C. să instituie Premii Naționale pentru literatură, artă, teatru, film etc., și ca premiații să fie reprezentativi, dacă nu neapărat și foarte numeroși. Primul semn de
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
mult prea inteligent pentru a risca să creeze scandaluri când nu e cazul. Pur și simplu, el transmitea un semnal preluat de la cei care decid asupra lărgirii sau micșorării N.A.T.O. A doua greșeală a constituit-o vizita - ce mai degrabă semăna a represalii - a lui Geoană la Praga. Ministrul de Externe s-a repezit ca un uliu asupra suferindului fost dizident anti-comunist, storcându-i promisiunea că ne va susține în procesul candidaturii. Om politicos, evident că Havel a promis că
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
și poezie (1939), Omul și Divinul (1955), Visul creator (1965), iar antologia postumă publicată în 1993 poartă frumosul și misteriosul titlu Rațiunea umbrei. Confesiunea - chiar și după masivele și celebrele scrieri ale lui J.J. Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în 1963, și însoțită de vii polemici încă de la lansare); un text, fără îndoială, impresionant, dar mai degrabă literar-istoric-filosofic decît propriu-zis teatral. Spunea autorul: "Am ales teatrul și nu romanul, pentru că teatrul îmi oferea avantajul de a mă adresa direct publicului. Cuvintele sînt mai puternice atunci cînd sînt rostite (...) în fața unor sute de oameni, decît atunci cînd sînt
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
este unul din susținătorii necondiționați ai avalanșei editoriale de memorialistică-documentaristică din anii '90. Și, mai ales, un susținător al recuperării generației teribile de intelectuali interbelici tip Nae Ionescu, Cioran, Eliade și ceilalți. Nu e vorba despre un oportunism, ci, mai degrabă despre intuiție critică. Dan C. Mihăilescu a operat o schimbare importantă în tonul său critic. Nu stilistică, nu discurs, tocmai aici e "șpilul". A înțeles că adevărata schimbare după '89 înseamnă modificarea în cîmp "tematic". Opțiuni riscante, dar cu mari
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
șmecheresc' cu intenție, iar strategiile de oralitate se bazează pe imitarea limbajului 'de stradă' (cu reușite dar și cu pasaje care sună forțat). Neinspirată este și folosirea excesivă a proverbelor și a expresiilor colocviale fixe; de vreme ce personajul este construit mai degrabă ca rebel, nu e cazul să se exprime ca 'vocea poporului' la fiecare cîteva rînduri. O altă dimensiune care pare a fi vizată de acest roman este căutarea adevărului, sau mai precis denunțarea unei minciuni care a distrus vieți. Gîndul
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
să facem parte altfel decît individual, după mintea și norocul fiecăruia, dar nu reușesc să-mi alung neliniștea drumului ce mă așteaptă (...) De aceea nu văd cum aș putea să-mi închei însemnările la Praga formulînd un enunț oarecare, mai degrabă acest murmur, ca o întrebare suspendată: ce va fi cu noi, ce-o să se întîmple?..." Vitalie Ciobanu - Valsul pe eșafod, Editura Cartier, Chișinău, 2001, 284 de pagini, preț neprecizat.
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
așa cum se practică îndeobște - că avem de-a face cu un roman, volumul se dovedește cu atât mai greu de clasificat. "Roman autobiografic", îl numește autorul. Fără a-i cunoaște prea bine viața, impresia mea este că Urmărirea rămâne mai degrabă o biografie (foarte puțin) romanțată. Cele 320 de pagini de la Editura Albatros par a fi destul de puțin centrate în ele însele, trimițând insistent la un fundal ascuns de care depind ca dinamică și resort. Articularea lor este strict orizontală, ele
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]