303 matches
-
candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune date foarte complexe. Șantajul sau intimidarea au fost aproape întotdeauna marca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putut face fără exercițiul persuasiunii viclene. Nimeni n-a devenit colaborator al Securității înainte de a fi fost obiectul unor foarte temeinice note informative. Ispitirea viitorului turnător se făcea în funcție de profilul psihologic al subiectului: oportunist sau doar resemnat, naiv, poate faustic, delatorul cunoștea vertijul căderii după o prealabilă hărțuire. Tentațiile veneau prin referința la context: cel vânat de Securitate era convins de marginalitatea utilă a conspirației. Pentru a fi înduplecat, turnătorul din vizor trebuia mai întâi să fie îndatorat. I se evocau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
împăcarea cu sine, prin ceilalți. Poți judeca integral o viață pariind pe verdictul fatalității? Mai există gesturi, precum confesiunea cu voce tare, care pot să dezlege - dacă nu chiar să dizolve - rădăcinile întunericului? Putem oare izola monografia păcatelor unui fost delator de prospețimea certă a bunelor sale isprăvi din ultimul deceniu și jumătate? Oricare ar fi legăturile genetice pe care unii le afirmă, câțiva le suspectează și alții le contestă între nevrednicia trecutului criptat și excelența prezentului vizibil, ne rămâne o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și arivistul care nu reușește sunt tipurile, printre altele, ale unei vaste și grotești comedii umane. Măști schimonosite ale acestor guvernante ipocrite și ale altor modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a știut să le schițeze. Sicofanți, delatori, iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață (social, politic, științific). Iată încă un "sfat" evanghelic pe care ni-l dă un avocat celebru: "Denunțați-vă unii pe alții este noul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la București. Iuncher timp de câțiva ani, va ocupa în continuare diferite funcții, în 1864 fiind numit, prin concurs, profesor. Vrăjmaș al revoluției, a cărei izbucnire o socotea funestă, avea să rămână, după mișcarea de la 1848, cu trista faimă de delator. Actor nici rău, nici foarte bun, puțin cabotin, H., neobosit în inițiative de tot felul, a fost un merituos animator teatral. După ce, la Iași, joacă în trupa lui Matei Millo, pleacă la București, unde, împreună cu alți actori moldoveni, înjghebează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
30” (în rândul cărora fuseseră mai mulți discipoli socratici); Meletos, un tânăr poet tragedian, se pare, netalentat și adesea ironizat de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută) și au argumentat de-a lungul veacurilor sute de comentarii. Textul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
răspunderii (...)”. Generalul Aldea își formulase în scris și părerile despre identitatea autorilor, spunând: „...se deduce ușor că cei care le au conceput sunt mai ales funcționari din subordinele celor reclamați (subl.ns.)”. Credem că o mare influență morală asupra acestor delatori a avut-o comandamentul sovietic și mica garnizoană a acestuia ce rămăsese în oraș după ce grosul trupelor lui Stalin își continuaseră înaintarea spre sudul țării. De fapt, ofițerii ruși nu urmăreau altceva decât punerea în aplicare a acordurilor de la Yalta
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
secretare pcr fidelă cauzei, care a dat pe mâna securității oameni, condamnați la ani grei de pușcărie politică, stigmatizați ca dușmani ai regimului comunist, sancționați ca atari. Îl amintesc doar, pe inginerul Dumitru Bazon, actualmente președintele AFDPR Iași, consătean cu delatorul. Sechela trecutului comunist, încă “nostalgiază în mefiența poetastrului răsfățat”. Sunt gata oricând să absolv generația succesoare de năravul părinților și să acord prezumția de noncomplicitate la delațiune, dar la domnul Spiridon, gestul nu se cere. Naiba mai știe, dar nu
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cele mai mediocre sau cu insuficiențe stilistice [...]. La succesul crescând al revistei mai contribuiră inițiativele directorului privind anchetele internaționale, lansate cu ră su net mare și adresate personalităților europene dintre cele mai proeminente, dar cu răspunsurile În doi peri sau delatorii ale acestor personalități aflate În grea cumpănă Înaintea unor pro bleme de politică externă pe care evenimentele istorice aveau să le Încurce și mai rău numai după câteva luni. și, În sfârșit, lovitura cea mare pentru tradiția cuminte a revistei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care a slujit la altarul Domnului peste 30 de ani, propovăduind învățătura creștinească atât prin predicile sale pătrunzătoare, cât și prin articolele publicate cu regularitate în revista „Viața” al cărui redactor principal era chiar el. Cât privește soarta celor doi delatori ai săi, trebuie să recunoaștem că au avut un sfârșit pe măsura faptelor lor nevrednice și josnice. Plutonierul Colibaba, fost comandant de execuție a evreilor în 1941, fiind denunțat de Solomon și Lazăr, cei doi frați evrei, după doi ani
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nulități intelectuale și, ̀ n plus, horribile dictu, de dreapta. Suficiența nemaipomenită, autoidolatrizarea binomului Sartre-Beauvoir, cinismul facil și lipsit de spirit, impudoarea sexuală (nu șocantă obiectiv, adică literar, dar foarte șocantă în context) și mai ales aroganța, infatuarea, plus caracterul delator și intolerant sau, mai exact, insensibil și incomprehensiv față de toți confrații și presupușii prieteni, dau cititorului un sentiment dezagreabil, adică, strict etimologic, de antipatie, de simțire antagonică, de inversul oricărei forme de simpatie. Această doamnă scrisese mai demult două texte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
adică o conștiință hipertrofiată a valorii individuale și o mistică a ierarhiei sociale. Comicul se naște și aici din disproporția dintre ambiție (ca expresie a personalității individului) și posibilitățile lui reale. Justițiarul Pamfil este în realitate un potlogar mărunt, suspicios, delator, caricatura, pe scurt, a unui mare arivist în zone sociale periferice. Tânărul George din aceeași piesă prefigurează un personaj ce revine și în alte scrieri: timidul inventiv, creatorul visător pândit de o lume pestriță de escroci și paraziți. El a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
făcuseră antipatic. Am coborît împreună pe strada Lăpușneanu. În prelungirea discuției pe care o începusem înăuntru, pe drum mi-a spus că „Monica” nu e, de fapt, fiica lui Lovinescu, ci a unui ofițer, că „Virgil” ar fi un fost delator. Aceste vorbe sînt, oare, numai o ofensă întoarsă, o reacție la criticile destul de aspre și repetate ale celor doi, care, în emisiunile lor de la „Europa liberă”, nu-l mai scot din „piosul cu duhul Pompiliu Marcea”? în centru, ne-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celui În cauză, În prezent decedat, a făcut parte din organizația legionară și are un frate În comuna Văleni (nota bene!, n.n.) condamnat pentru activitate dușmănoasă Împotriva regimului”. Referindu-se la propria familie, Gheorghe Sofianu ar fi spus, potrivit unui delator, următoarele: „Am să mă răzbun și eu pe acei ce și-au bătut joc de mine și de frate-meu Mitică, că doar știi situația lui”. Cu toată aversiunea sa față de opresorii de atunci, care astăzi, spun ei, s-au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de informatori ce raportau celor care le aruncau (sau nu) un oscior de ros sau vreo 30 de bănuți ai trădării, cam tot ce făcea Sofianu urmărindu-l, probabil și posibil, chiar și la closetul din fundul curții. Un alt delator, din Tanacu de astă dată, Îi informase pe securiști asupra „...relațiilor apropiate cu (nume șters, n.n.) șef de cuib legionar, cunoscut cu activitate și În lagărele MÎnăstîrka Oranki (localități din fosta uniune sovietică unde prizonierii români mureau ca muștele din cauza
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ierarhic. După un scurt istoric ce cuprindea datele personale ale preotului Gheorghe Sofianu, de-acum știute de cititor, precum și justificarea deschiderii dosarului de urmărire informativă (DUI), ofițerul recunoscuse că toată „afacerea” fusese pusă În derulare În urma turnătoriilor furnizate de infamii delatori „Iancu” și „Haret” care, după cum s-a putut constata până acum, aveau state vechi de serviciu În slujba celor ce apărau cu strășnicie securitatea și viața de huzur boieresc a „valoroaselor” cadre de partid și de stat. Dar, iată explicarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
atunci se pune Întrebarea: căpitanul de miliție Trifan, cel „mituit” de preot, a avut vreo dată mustrări de conștiință pentru că a băgat un om În pușcărie, un om care Îl credea prieten?! Locotenent-colonelul Ioan Toma mai voia să afle de la delatorii din serviciul său „...ce reacții au avut ceilalți preoți În legătură cu arestarea pr. Sofianu Gheorghe și eventual cine sunt compătimitorii săi”. Lucru absolut uimitor și de neînțeles prin consecințele sale ulterioare a fost concluzia securistului vizavi de flagrantul de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care ne aflăm acum. Dacă observăm comportamentul concetățenilor noștri în raport cu înclinația spre delațiune, vom sesiza că „informațiile” furnizate de ei sunt frecvent calomnii ordinare și denigrări josnice. Să fie ei mai morali fiindcă nu au turnat în comunism sau fiindcă delatorul neprins e negustor cinstit (cazul celor care se ascund astăzi sub pseudonim)? Democratizarea accesului la delațiune Libertatea de exprimare este o achiziție certă a democrației și numai a acesteia. Libertatea de exprimare exercitată prevalent iresponsabil este o trăsătură a democrațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mioritică dintre forme: distrugi pe nedrept reputația unei persoane care „are oi mai multe, mândre și cornute” ca să lichidezi termenul de comparație. Importante în context sunt mai degrabă strategiile delațiunii, indiferent că motivele sunt interesul, voluptatea, cruciada pentru puritate, frustrarea. Delatorii nu aduc în fața noastră probe incontestabile fiindcă nici nu le au. Dacă ar fi în posesia acestor probe, ei nu ar mai intra în această categorie morală, ci în cea a persoanelor care informează publicul despre persoane sau fapte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nu le au. Dacă ar fi în posesia acestor probe, ei nu ar mai intra în această categorie morală, ci în cea a persoanelor care informează publicul despre persoane sau fapte de interes public. Argumentul suprem pe care se bazează delatorii pare să fie cel al unei cunoașteri privilegiate, oculte, fie din surse secrete, fie prin „revelații”: „Am eu informațiile mele, sursele mele”. Lui i se adaugă un altul, la fel de năucitor: „Se știe, fiindcă așa a scris acum câțiva ani România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
voluptăți clandestine, acoperite de anonimat. Internetul, cel mai democratic suport de comunicare, este gazda favorită a opiniilor celor care nu sunt ziariști sau publiciști. Ei își exercită dreptul legitim la exprimare, la libertatea de opinie. Internetul este însă și suportul delatorilor anonimi, al „turnătoriilor” voluptoase, al denigrărilor, insultelor și calomniilor, al opiniilor care împroașcă și desființează munca sau viața unui om, fără ca autorii să fie cunoscuți și făcuți responsabili de acțiunile lor. Desigur, fiind și o sursă de documentare, astfel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sunt la fel de responsabile de conținutul acestora, ca și de cel al articolelor. Pentru calomnie, dezinformare sau insultă, găzduite sub semnătura jurnalistului, culpa se împarte. Ziarul răspunde mai ales moral, în fața cititorilor. Jurnalistul răspunde și în fața legii. Cum în cazul pomenit „delatorul” este anonim, de data aceasta răspunderea morală și legală revine numai redactorilor. Este în interesul patronilor și angajaților să vândă o gazetă. Uneori o fac pariind pe delațiuni ca voluptate a unor comentatori, pe deliciul de lectură al unor cititori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
celor mai patrioți și transformarea lor în informatori. Ioan Muntean se pronunță doar în ceea ce privește atitudinea victimelor și spune că, în afara morților martirizați, care ne-au spălat onoarea tuturor, toți ceilalți care au trecut prin sinistru au devenit ori torționari, ori delatori, atât cât i s-a cerut fiecăruia, bineînțeles că sub teroare. Unii au plusat și au făcut mai mult decât era necesar ca să supraviețuiască. Unii s-au redresat mai devreme, alții mai târziu și foarte puțini au fost consecvenți cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la tortură continuă. Costin Merișca identifică trei țeluri ale acțiunii: obținerea de informații suplimentare celor din anchetele premergătoare condamnării, zdrobirea tineretului-cel mai puternic adversar al comuniștilor-, dar și crearea, 'omului nou'. Deținuții trecuți prin Pitești urmau să fie și viitori delatori din rândul intelighenției. Inițiatorii acțiunii scontau pe păstrarea conspirativității prin implicarea torturaților în represiune și prin compromiterea tuturor. Totuși, treptat și cu foarte puține excepții, reeducații și-au regăsit echilibrul și verticalitatea, spune Merișca. Istoricul Dennis Deletant argumentează că Alexandru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe care să sprijine unele cereri sau proteste față de unele atât de frecvente injustiții ce-l asaltau sau pândeau. Și Beniuc făcea parte, în anii ’50, din Academie, dar nimeni, nici atunci și nici azi, nu-l confundă pe acest delator și cântăreț al lui Stalin și al criminalului de Dej cu, de fapt, falșii săi colegi de Academie, „anormalitatea culturală” fiind el, Beniuc, într-un regim firesc, democratic, acest poet de mâna a doua, mărunt emul al lui Goga, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]