2,442 matches
-
lui Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului filosofic, asupra lui Carlyle și Hegel, Ernst Cassirer tratează „Tehnica miturilor politice moderne”, capitol În care el respinge ideea (și realitatea) Statului totalitar și a formei lui fasciste, a național-socialismului. Firesc, În maniera deliberat kantiană, Cassirer afirma: „Libertatea nu este o moștenire naturală a omului. Trebuie să o creăm pentru a o avea. Dacă ar fi să-și urmeze, pur și simplu, instinctele naturale, omul nu s-ar mai lupta să-și câștige libertatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Atlandida, ceea ce mă face să cred că se știa de pe atunci ce soartă Îi aștepta pe cei care luau parte la el; de prisos să mai adaug că, ulterior, datorită unor complicații apărute În situația internațională, sau poate În mod deliberat, multe din documentele respective au dispărut, s-au rătăcit prin arhive, ori au fost sustrase de persoane interesate, În scopuri ce probabil nu vor ieși la lumină niciodată. Interesant este că sursele se contrazic Între ele parcă dinadins, pentru a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la nebunie parfumul lor. Apoi Brian Meldrum Îți blochează calea: Robertson, io vorbesc cu tine n pizda mătii! Tu te uiți la el și te gîndești la cît de Înfiorător de urît Îi poate face să arate pe oameni prostia deliberată. Îți amintești cînd obișnuiai să ai astfel de gînduri Bruce? Te gîndeai la cît de mult se lasă să decadă băiatul ăsta fără să fie cu adevărat conștient de asta. — Bruce Robertson, Cel Care Fute Infirme! Undii puicuța handi azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
încă în lumea aceea îndepărtată și domoală. — Ce s-a întâmplat? Îmi pari cam tulburată. Vino încoace, ia-ți paharul și spune-mi tot, am continuat, lăsând din mână volumul lui Napier. Antonia intră acum, mișcându-se încet în mod deliberat, târându-și picioarele greoi și fixându-mă întruna. M-am întrebat dacă o fi aflat din ziare ceva ce mie mi-a scăpat: relatarea unei catastrofe pe undeva departe, un accident al vreunei cunoștințe, în ambele cazuri veștile mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îți dai seama măcar în parte cât de bun ești. — Încep să-mi dau și eu seama, am spus. În primul rând pentru că e îngrozitor de dureros. Antonia se lăsă din nou pe călcâie. Își exercita puterea asupra mea în mod deliberat, aș zice nerușinat. Mă țintui un timp sub focul atenției ei; iar eu i-am îngăduit să o facă, cuprins de un fel de disperare și conștient că n-avea nici un rost să o iau în brațe. — N-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte palidă, iar paloarea accentua transparența pielii ei. Făcu o mică plecăciune crispată către Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
propria lui voință participase la construirea situației așa cum se prezenta ea astăzi. Nu mă îndoiam că aș fi ascultat o poveste foarte interesantă. În definitiv, știam din proprie experiență cât de blândă, cât de sentimentală îi poate părea trădătorului trădarea deliberată a persoanei iubite. Dar reacția mea față de Alexander era ceva mult mai mecanic decât o simplă judecată, și mult mai nemilos. Ciudat era însă faptul că durerea pe care o simțeam semăna atât de mult cu singurătatea. Prin Alexander trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
existențial are noimă. Dimpotrivă, există zone aride, deșerturi de sens în curgerea lumii, vieții. Noima se găsește doar în nodurile rețelei. De acolo iradiază spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din Shakespeare, o pasăre moartă cu capul în jos și ghearele încleștate de creangă, un țigan care îi spune țigăncii „ai cărnuri vechi de din șold” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mare eșec economic al comunismului de tip sovietic și a dus la distrugerea structurii tradiționale a satului românesc. În ceea ce privește politica demografică după o perioadă cu o legislație liberă asupra avorturilor (1957-1966), „în toamna lui 1966 se interzice prin lege întreruperea deliberată a sarcinii pentru femeie având mai puțin de patru copii și mai puțin de 45 de ani. [...] Concomitent, celibatarii, cuplurile fără copii sunt obligate să plătească taxe suplimentare. Divorțurile sunt sistematic descurajate. Aceste măsuri au fost luate pe fondul revenirii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
proces istoric inevitabil, cât și un avantaj pentru specia umană. De fapt, toate acestea sunt mituri, propagată ca să justifice lăcomia dezmățată și să mascheze măsura în care transformarea globală a instituțiilor umane a devenit o consecință a complicatelor, binefinanțatelor și deliberatelor intervenții ale unei elite cu mijloace financiare care îi dau posibilitatea să trăiască într-o lume de iluzii, separat de restul omenirii.” Aceste forțe au transformat corporațiile și instituțiile financiare, cândva bune, în instrumente ale unei tiranii de piață care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
putea expune în nici un raport oficial; organele noastre directoare nu sunt în stare să înțeleagă anumite subtilități... Pentru femeia aceasta - continuă Arkadian Porfirici, văzând cu câtă atenție îi sorbi tu cuvintele - a citi înseamnă a te dezbăra de orice intenție deliberată, gata să surprinzi o voce, auzită când te aștepți mai puțin, o voce venind nu se știe de unde, de undeva de dincolo de carte, de dincolo de autor, de dincolo de convențiile scrierii: din nespus, din ceea ce lumea nu a spus încă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
asigura că nu mai era nici o urmă din Adventurer. Ținu să se convingă, răbdător, că nu lăsaseră nici un detașament pe insulă și o străbătu apoi foarte Încet, descoperind furios că munca lui de ani de zile fusese distrusă În mod deliberat. Nu mai rămăsese În picioare nici un pom fructifer, nici un șanț de apă, ba chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din versurile sale, Gabriel Otavă este un tânăr inteligent, cultivat și dezinvolt. Din nefericire, nu este și... el însuși. Scrie ca Marin Sorescu. Iar când nu scrie ca Marin Sorescu, scrie ca Nichita Stănescu... Nu este vorba de o imitație deliberată, ci de o preluare spontană a unor procedee, dintr-un entuziasm de cititor. Lui Gabriel Otavă i-au plăcut, probabil, foarte mult oralitatea poeziei lui Marin Sorescu și desfășurarea ei logică și se străduiește să-și compună versurile în aceeași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat”, „greșeală”) apare de șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în corelație cu împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei încăpățânări sistematice, a unei încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul este emanația unei voințe de distrugere bine exersate. Blasfematorul persistă în refuzul revelației, al adevărului evident, manifestat sub ochii săi. „Duhul Sfânt” din fragmentele comentate nu trebuie interpretat ca a treia persoană din Treime, deși lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
instigația lui Garrigou-Lagrange, publică în 1950 epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre caracterul și constituirea Bisericii este, în mod sistematic și deliberat, neglijat de unii, cu scopul foarte precis de a impune o noțiune vagă pe care ei spun că au preluat-o de la vechii Părinți și mai cu seamă de la cei greci. În plus, sensul literal al Sfintei Scripturi și explicarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mea, să vă descriu cum am cucerit (sau, măcar, cum am încercat să cuceresc) tinere. N-am să fac asta, ci o să vă spun cum am fost eu însumi agățat în două ocazii memorabile. Fiindcă acestea sunt acte spontane (nu deliberate, ca în cazul expus de Kierkegaard), credibilitatea lor în ochii dumneavoastră ar putea crește considerabil. Berlin, 2003, primăvara. Particip la o lungă și, iertați-mi pleonasmul, plicticoasă conferință organizată de Universitatea de Artă din Berlin și, post festum, mă gândesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mobilizează și face din ea ceea ce este, ceea ce vrea. Negarea vieții este întocmai un mod al acestei vieți, iată ceea ce începem să înțelegem mai bine, ceea ce înseamnă că această negare este trăită ca atare, nefiind pură uitare, ci o intenție deliberată, intentio științifică ca atare. Un mod de viață care se întoarce împotriva vieții, adică împotriva lui însuși, este o contradicție. Știința modernă, știința galileană este această contradicție. O punem în evidență imediat ce, încetând a considera știința singură, așa cum o facem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivității vii, negare care determină actul proto-fondator al științei galileene și apare astfel drept condiția sa de posibilitate, este mult mai mult decât implicită. Eliminarea calității sensibile, a sensibilității și a vieții, deoarece ea funcționează ca un postulat metodologic, este deliberată. Nimic nu se petrece în inconștient atunci când, în zorii modernității și de-a lungul întregii sale istorii, se pune problema ca aceasta să-și modeleze chipul care va fi al său, cel al unei obiectivități radicale, al unei "insensibilități" polare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
era de a fixa, cu scopul de a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor care se consacrau acestora, legi specifice, diferite de acelea valabile pentru restul societății. Prin urmare, universitățile s-au constituit pretutindeni într-o marginalitate principială, deliberată, nu doar factuală sau contingentă. Urma nedeslușită a acestei marginalități poate fi încă observată în zilele noastre în faptul că autoritățile obișnuite polițienești sau judiciare nu au dreptul să pătrundă în interiorul unui campus universitar decât la invitația expresă a unui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Contradictorie din cauza fluctuației cererii într-o lume în continuă evoluție și, astfel, a necesității unei adaptări constante, care este funcție a gradului de inteligență precum și a vastității cunoștințelor stăpânite. Criminală deoarece ea înseamnă pentru individ stoparea dezvoltării sale potențiale, reducerea deliberată a ființei sale la condiția de rotiță a dispozitivului tehnico-economic. Este prin urmare nimerit să afirmăm aici că învățarea trebuie cel puțin să răspundă unei duble vocații. Pe de-o parte, este adevărat, de a-l plasa pe fiecare în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de altă parte, având în vedere că acest conținut al lumii tehno-științei devine cel al Universității, ca aceasta din urmă să-și conceapă și să-și desfășoare de acum înainte activitatea "științifică" de cercetare și de învățare ca implicând expulzarea deliberată și sistematică în afara ei a oricărei culturi. Universitatea galileană, aculturală, microcosmică (și chiar, din punct de vedere al culturii, microscopică) nu a fost instaurată dintr-o dată, ci este rezultatul unui proces îndelungat ale cărui faze le accentuează și le reflectă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
barbarie fără o irupție a Răului, a acestei voințe smintite și cu toate acestea pe deplin inteligibile a autodistrugerii. Sau, spus altfel: în orice stare de regres social este posibil a recunoaște, dincolo de evidența caracterelor stagnării și declinului, violența refuzului deliberat al vieții de a fi ea însăși. Caracteristica barbariei Occidentului și ceea ce îi conferă forța sa formidabilă este faptul că acest refuz s-a înfăptuit nu împotriva tuturor formelor de cultură, ci în interiorul uneia dintre ele, cea a cunoașterii. Și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi ca mod deliberat al transmiterii cunoașterii în formele nobile ale culturii, ci se manifestă spontan, prin intermediul fenomenelor de intropatie și de imitare, ca însuși procesul în care se auto-constituie orice intersubiectivitate patetică concretă. Când aceasta se alienează în comunicare și în existența tehnico-mediatică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]