3,498 matches
-
meu care vuia ca un motor încins. Ieșeam pe străzi și umblam pînă la epuizare să uit, să scap de ura asta nouă, de nedescris, ură care, cred, nu poate fi rezolvată decît prin demență, printr-un salt absurd în delir. Iată de ce, acum, ca și-n alte dăți, îmi vine să-mi sparg ochii cu creioanele mele afectuoase, mulse zilnic în ciubere de lemn dulce. Orice carte are timpul ei, momentul în care, coaptă, se cere scrisă, pusă pe hîrtie
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
de pe copertă, jos, cu litere mici, nu am specificat: „roman”! E vorba de actualul volum, desigur. * Îmi este tot mai evident faptul că eu, cel care vă scrie zilnic și amenință s-o ducă tot așa pînă la teroare și delir, nu-s în stare să încropesc o dedicație! Ce se întîmplă? Bineînțeles, e de vină și situația mea, încordarea maximă a nervilor în privința postului Tamarei Nikolaevna. Dar nu-i de ajuns pentru o justificare! Poate că, deocamdată, vreau să mă
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
care spunea: “Suntem în fața unui romancier deosebit de original și a unui glorios început de carieră”. Poate niciodată nu a scris Vladimir Streinu cu mai mare entuziasm ca despre Povestirile lui V. Voiculescu, în paginile cărora se bucură să remarce că “delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață”. Superlativele se succed într-un fel de crescendo: “Sezon mort este astfel o capodoperă a prozei românești narative și chiar a prozei narative universale”. De asemeni, Pescarul Amin, Lostrița, Ciorbă de bolovan, Căprioara
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste cristalinul impersonal din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat s-a trezit din închipuirea geometriei să-și înceapă
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
o bătaie cu un oarecare; după o săptămână de la întoarcerea lui Gheorghe de la București, tatăl, în culmea revoltei că băiatul n-a adus bani, distruge bunurile familiei etc. Povestirile scrise ulterior de Preda par capitole de roman. Secvența inițială din „Delirul" a zăcut mult timp în sertar până când autorul i-a găsit utilitatea. Unele asemenea fragmente sunt evocări de război (numai din războiul cu nemții) în stilul epocii, cu țărani care se luminează politic pe front. Un țăran, ajuns președinte de
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
parcă peste noapte. Seriozitatea și indiscutabilul său talent, mâna sigură cu care își conduce discursul, soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare a scriptorului în trestie ori de câte ori își cântă tristețea. într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate a unui text scrijelit în sideful genunchilor: poemul meu nu va zgudui lumea, doar să răstoarne, poate, corabia
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
secundă o oră fericită, vă voi descrie întîlnirea, marea mea întîlnire cu Dinescu din 1972. Existența lui în carne proaspătă și oase fluide m-a uimit, atunci, atît de tare, încît nu-mi venea să cred că-i el. Ce delir, ce salvare! Recitesc Idiotul și-mi aduc aminte că Dinescu purta volumul întîi, din ediția B.P.T., într-o tașcă, în zilele acelei prime întîlniri. Da, da, mi-a atras chiar atenția asupra prefeței scrise de dumneavoastră! Cum se leagă totu
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]
-
Am citat din Gogol! Dar dacă citatul ăsta, pe care cred că eu l-am descoperit, se află-n cartea dumneavoastră? Una din marile mele disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată! Ce delir ar fi să-l am pe Dostoievski integral, în aceeași lectură, în cap! Dar în timp ce citesc Idiotul, de exemplu, am uitat o mie de nuanțe din Crimă și pedeapsă și tot așa... Nu pot citi decît o singură carte. Iar
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
Ceartă în mașina salvării: șoferul nu vrea să ia mai mult de cinci externați de la Fălticeni la Dolhasca. Înjur tare (mă lucrează și votca băută în barul ăla mic, de lîngă librărie, vis-à-vis de zidul uriaș, copleșitor, alb pînă la delir, al cinematografului; pahar după pahar, cu un pitic ghebos, necunoscut, de la circ!), pe urmă, calm, în timp ce ne apropiam de Dolhești, mă gîndesc să încerc un roman picaresc, sau pastoral, sau libertin, sau epistolar... De ce nu toate la un loc, într-
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
să reziste asaltului, trece la acțiuni de reprimare, dar nu poate face nimic în fața nebuniei colective dezlănțuite. Și apropiații îl părăsesc, îi devin dușmani, se unesc împotriva lui pentru că toți sunt "umiliți și pătați". Bacantele și femeile Tebei, cuprinse de delir, îl ucid pe nefercitul basileu și propria-i mamă, atinsă și ea de nebunie, îi va purta capul pe străzi în vârful unei sulițe. Întinderea molimii psihice e urmărită gradual în memorabile secvențe, în această parabolă scrisă înainte de sfârșitul războiului
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
încuraja să rezist în picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
ochi și nu mi-a abuzat rudele decedate sau pe mama, dar n-am văzut ABSOLUT NICI O MAȘINĂ care să ruleze cu altă viteză decât cea legală. Uneori, era șoseaua goală cât vedeai cu ochii și mă așteptam să înceapă delirul. Când colo, nimic. Rien. Rien de rien. 70 scria pe semnele de pe margine, cu 70 mergeau! Scria 50, mergeau cu 50! Scria 30, toată lumea o lăsa - incredibil! - la 30. Nu am, pentru acest comportament șocant, altă explicație decât bunul simț
Viv la Frans! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21227_a_22552]
-
ce avea să devină geniu absolut. Unii i-au vărsat vidanje pe mormânt, alții l-au numit, umflați de plâns, “POETUL”, cu majuscule, și s-au arătat deciși să se arunce în groapă după el. Și tot așa, într-un delir fără limite, care cred că l-a îngrețoșat și pe bietul Păunescu, așa mort cum e. De-aia zic: bine că e week-end, să ne mai liniștim puțin la cap. Poate de luni încolo, după ce ne mai revenim în simțiri
Păunescu, acest diavol, acest înger, acest porc şi acest geniu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21296_a_22621]
-
e compusă din oameni tineri și mai puțin tineri cu idei dintre cele mai diferite, uniți doar de revendicarea comună legată de Roșia Montană. Sigur că sunt stîngiști, chiar radicali, după cum sunt și oameni de dreapta, unii chiar ultraconservatori (vezi delirul naționalistoid al lui Florin Zamfirescu), dar și unii și ceilalți sunt minoritari, raportați la marea masă a protestatarilor, așa cum e firesc să stea lucrurile în orice societate pluralistă. S-au spus și s-au scris multe năzbâtii legate de proteste
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
promit că am să-l las să mă păcălească și cu altă ocazie. Munții aceștia, știu bine, mă vor aștepta la locul lor, gata oricând să-mi toarne o nouă cupă de ambrozie pe gât și să-și râdă de delirul meu naiv, în care am ajuns sa mi-i închipui nu doar ca pe niște simpli munți, ci ca pe niște hâtri și înțelepți profesori. :: The One, octombrie 2011 Frumos mod de a serba o onomastica.La mai multe !!! Foarte
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
cântau într/o galerie în nordul italiei. fineturi. bach, vivaldi. ff buni instrumentiști. improvizau chiar pe bucăți clasice. după cu bicicleta am revenit unde erau ei și i/am rugat cu bun simtz să îmi cânte ceva românesc. a fost delir. cu cat drag au cântat oamenii ăia... cei care ascultau și/au dat seama câtă nostalgie încercau. de regulă, pentru turiști trec drept napoletani. din păcate... ..am plătit destul de mult să-i ascult într-un club,eu fiind departe de
Haida, lele, lele, lelişoară, ochii tăi mă bagă-n boală! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82582_a_83907]
-
și am rămas de câteva ori înmărmurit în fața răutății dezgolite a acestor semeni ai mei. Cu atat mai mult, m-a impresionat în acest peisaj figură doctorului Olteanu, de-o bunătate exemplara. Chiar și când unul dintre pacienți înnebunise cu delirul lui psihotic tot salonul, doctorul Olteanu avea încă răbdare să-l roage cu o voce caldă, dar fermă, aproape paterna, să se potolească. Și nu o dată, ci de zeci și zeci de ori. Iar vocea își făcea de fiecare dată
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
trupul fragil la umila sobă de tuci în care ard câțiva cărbuni murdari, privind mereu la copilul delicat, cu trup de înger, care-și ascunde nevinovăția sub așternuturile roase până la urzeală, umezindu-i îngrijorată fruntea arsă de febră, întrerupându-i delirul ca să-l silească să înghită, până la ultima firimitură, puțina mâncare pe care generozitatea grosolană a hangiței neplătite de multă vreme o aduce în odaia strâmtă, răbdând de foame până la halucinație, până la nebunie, egoistă renunțând la hrană ca să se înfrupte copios
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
cerul era aici, aproape, la îndemână, scurgându-i-se pe piept, pe coapsele umede de efort. Da sau nu El era un cuvânt scris de tine, Daniela, un cuvânt zbuciumat, viu, cu toate cele trebuincioase, tocmai bun de repetat în delir în paginile câtorva cărți pe care nici nu-ți mai vine să le deschizi. 3 Deschidem o paranteză. Cum ți-au deschis uterul să-ți scoată ciorchinele ăla vânăt tot ce mai poți naște tu acum o învălmășeală de celule
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
nume bune, fă-te că ți-a plăcut. în toată degringolada asta care nici măcar terapeutică nu e pune și tu puțin suflet, puțină emoție, un sărut măcar, un vers citabil chiar dacă de mult nu se mai poartă talentul "toamna-n delir, zbucium ars, disperare/singurătatea e o moarte mai mare." Ajungă-vă. Dumnezeule, nu (se) mai termină odată! Ah?
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
una poetică. Pînă la Cadavre în vid (1969), publică Echinoxul nebunilor și alte povestiri, o proză fojgăind de veșnicii arhonți, hierofanți și gnomi, mai mult sau mai puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
Brumaru către Lucian Raicu e dată în ultimă instanță de faptul că ele exprimă obsesiile unui cititor împătimit, care poate mărturisi: ,Una din marile mele disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată ! Ce delir ar fi să-l am pe Dotoievski integral, în aceeași lectură, în cap ! Dar în timp ce citesc Idiotul, de exemplu, am uitat o mie de nuanțe din Crimă și pedeapsă și tot așa... Nu pot citi decît o singură carte. Iar
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
cu botticelliana Grațiela, a doua zi, amintirile de cum a devenit cazul fiind vagi. Faptul fiind împlinit, noul cuplu se dedă la desfătări erotice în serial, descrise sârguincios de autor, aflat în complicitate neîncetată cu eroul romanului, proaspăt faun căzut în delir și adorație, exprimate în chip de digresiuni și învățături în stil maieutic de sorginte livrescă. Capitole paralele și totuși interferente cu romanul de dragoste și ieșire din marasm a contemplativului Ștefan aduc în scenă încă trei cupluri: Wolfi-Slavița, Wolfi-Sanda, Magda-Ștefan
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
dale de cer. peste iederi și piscuri, pașii curg tot mai sigur. pașii grei ai marelui gol. prinși în închipuirile de pe margine, începem o nouă urmă din urmă. în partea secetoasă a zilei, în care ne însemnăm trecerile pînă la delir. repetăm hipnotic pașii acelui zbor pînă la sînge. poem din adîncuri în cutele zilei abia dacă mai e loc pentru o biată întoarcere. peste pragul ei trecem din mînă în mînă norii tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
nume bizare. trage pielea poemului peste celelalte aparențe. își zgîrîie tîmpla pînă la scheletul apos. la începutul acelui promis sfîrșit se pare că o clipă ar fi putut apărea. în conturul acelei gure de aer. simple goluri într-un veșnic delir. eu - cu nepuțința împărțită în nopți și zile. tu - cu neputința de a tăcea mai mult. ticăitul peste care mai răzbește doar textul gliei. (cînd scriu iarba se lățește pînă iese dintre rînduri. printre cuvintele depusă ofrandă în pămînt. peste
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]