160 matches
-
femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
universul Țării Românești și al poporului ei de țărani aflați În luptă antiotomană. La nivelul stilului, imaginile sunt tranșante: - Tabăra lui Mahomed este surprinsă Într-un tablou grotesc, cu situații absurde, personajele sunt luate În răspăr, peste picior. Istoria este demitizată, redusă la banal prin vorbe de duh, prin paradoxuri, anacronisme și dialoguri comice. - Tabăra lui Vlad Țepeș, absent ca personaj, dar prezent În spirit, reprezintă un tablou al țării În manifestările ei rituale de viață și luptă, dintr-o perspectivă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un loc de rugăciune?“, se apără învățătorul, executat pe baza celor declarate de preot, devenit, fără să știe, martor al acuzării. Cât îl privește pe Lorca, martorii acuzării sale sunt propriile cuvinte, pe care nu se oprește să le spună. Demitizând istoria, este văzut ca dușmanul de moarte al Spaniei. „Știi ce am făcut astăzi? Am inaugurat un monument comemorativ pentru Ferdinand de Aragon și Isabela de Castille. De fapt, comemorăm momentul istoric în care aceștia au primit cheile orașului Granada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
din provincie, ci de la centru. În 1996, PNȚCD a câștigat alegerile alături de liberali, pe valul anti-PSD și pe mitul Seniorului Coposu. Astăzi, PNȚCD dă lupta pentru supraviețuire. El se salvează tocmai dacă valorifică la maxim mitul Ciuhandu, nu dacă îl demitizează. EI NU POT CĂDEA DECÂT ÎMPREUNĂ De Iliescu și Năstase vorbesc. Pe cât de limpede e că PNL și PD nu pot reuși decât împreună, pe atât de evident mi se pare că adversarii lor nu pot decât să împărtășească aceeași
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
histrionismul real al poetului, pe care CD-ul anexat volumului îl dovedește cu asupră de măsură. Singura intenție de artifex a autorului se concretizează în ultima parte a volumului, româneasca, unde sunt plasate șase poeme bășcălioase, în maniera folclorico-argheziană, care demitizează la greu tot ce prind: ba amorul câmpenesc, ba spaima nedefinită și alte sentimente duhovnicești, ba ponciful național gen „frunză verde“, culminând cu o apoteoză a mentei frecate cu spor. Acest ciclu e unul de pedepsire a cititorului, prea nătăfleț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cărți Desperado. Joyce, Woolf și T.S. Eliot au ajuns la punctul în care respingeau convențiile precedente (lucru deja făcut și înainte de ei, diferența fiind în proporție, nu în gest ca atare), folosindu-se însă (lucru nou) de texte deja scrise, demitizând opere mai vechi (v. Odiseea în Ulysses, v. Shakespeare, printre mulți alții, în The Waste Land). Când Alasdair Gray un nume ales la întâmplare sau Julian Barnes recurg la alte texte, ei distrug aceste texte cu un rânjet, ironia lor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zilei de 24 august 1770, probabil istovit de lupta cu sărăcia și nereușita,... a înghițit arsenic". Sinuciderea lui a fost ulterior pictată de Henry Wallis (1856), care l-a folosit ca model pe tânărul George Meredith. Relatarea lui Ackroyd îi demitizează pe amândoi, sinucigaș și model: aflăm o altă față a sinuciderii din cauza așa zisei sărăcii și nereușite literare, și suntem introduși în povestea reală a tabloului pictat mai târziu. Iese la iveală că Chatterton nici nu se gândea să se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este că țigările sunt mai puțin dăunătoare decât sexul. E un mesaj la vedere. Poemul e mai mult un exercițiu de rime (Alan Brownjohn a făcut ceva asemănător în lungul său poem 2001). Poeții Desperado vor să recupereze și să demitizeze rima în același timp. În poemul menționat, Fleur Adcock afirmă ce are de spus fără reticență. Ea sfidează lectorul. Avem rime. Avem ironie marea dovadă a postmodernității. Folosește pe șleau toate cuvintele din vocabularul medical legat de bolile sexuale. Ni
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
închipuim exact ceea ce el nu vrea să rostească. Mole e poetul "tăcerii / pe care numai eu o aud" (Când ai început să scrii poezie?) La fel ca Ruth Fainlight, U.A. Fanthorpe și mulți alții, lui Mole îi place să demitizeze, dar și acolo ironia lui e visătoare, tristă. Sfatul bunicii, de pildă, răsucește povestea Scufiței Roșii și o preface într-o istorie a pierderii mărului biblic (iubirea). Ultima privire descrie mai direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Înjositoare pentru o supraviețuire lașă, acapararea frauduloasă a puterii de către cei din umbră. Neuitând că a făcut cândva curs de psihologie clinică cu Vasile Pavelcu, trasează caracteristicile „sectei parazite”, analizează modificarea malignă a caracterelor, divulgă răsturnarea valorilor și ascensiunea mediocrității, demitizează falsa schimbare care a constat În Înlocuirea peste noapte a ideologiei comuniste cu Biblia, face portretul „hibridului” - ipostaza de tranziție a omului nou, diagnostichează dedublarea existențială a românului, care s-a resemnat să execute tot ceea ce i se cerea, cumulând
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care credea că micro trombușii se transformă în celule canceroase, examenele histopatologice i-au revelat lui Virchow că sursa celulelor canceroase nu o constituie în nici un caz micro trombușii, ci alte componente ale respectivului țesut. Cu această ocazie, Virchow a demitizat și o altă „naivitate histologică“ semnată de Th. Schwann și C. von Rokitansky. Găsind leucocite în structura unor trombuși, cei doi, adepți ai nașterii spontane a celulelor din masa nediferențiată a blastemei, considerau că elementele albe au fost generate prin
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
puțin concupiscente, mai puțin idilice, o sensibilitate în care ironia și absurdul par a-și da mîna, dar în spatele cărora există, de fapt, o nesfîrșită tristețe, un acut sentiment al realității fragile, o imensă responsabilitate în fața unei lumi care-și demitizează pînă și liniștea (sau mai ales liniștea). Poeții noului val impun prin gustul artistic inconfundabil, se poate spune că sînt o generație erudită, poezia lor nu este livrescă (cum s-a spus), ci inteligentă, ei nu pot scrie "frumos" pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Costian și, dând peste capitolul ce trata personalitatea Sfântului Petru, părea că a descoperit... oul lui Columb! Bulversat, mi-a solicitat lămuriri suplimentare și a fost șocat să constate că și eu, și doamna Maria, asemenea domnului Costian, îl cam... demitizam pe Sfântul Petru. Într-adevăr, pentru un creștin ce căra după el balastul unei doctrine rigidizate de fanatismul acumulat de-a lungul celor aproximativ două mii de ani, era șocant să-l... citească și altfel pe Sfântul Petru. Cred că, din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scandalul mass-mediilor, un fel de federalizare a României, „pur financiară”, ne asigură ei! Ceea ce nu știu ei - și ceea ce au ignorat și acei redactori ai revistei Dilema când au aruncat pe piață numărul În care Eminescu a fost așa-zis „demitizat”, de fapt coborât În vulgaritatea unor caracteristici rupte de substanța sa genială! -, este faptul că această unitate a noastră este cu mult prea recentă, Încă precară oarecum din punctul de vedere citat mai sus, al reflexelor morale și uneori chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Aprecieri pozitive aflăm în legătură cu studiul lui Iosif Cheie Pantea, intitulat Literatură și existență (1998) în care se face un paralelism între Blaga și Eminescu, autorul beneficiind de "o solidă orientare istorico-literară, care îl ajută să nu "mitizeze", nici să nu "demitizeze" [...] pentru că are un respect aparte față de text, neîngăduindu-și nici să-i supraliciteze valoarea, nici să o subestimeze". Interes dovedește și pentru studiul comparatist al lui Ștefan Melancu, Eminescu și Novalis (1999), cel care își fundamentează comparația pe "filosofia romantică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
perioada interbelică. Echilibratul și prudentul studiu empiric al lui Reuter asupra New Yorkului, pe care în mod surprinzător Findlay nu îl citează (Reuter 1983; vezi și Anderson 1979 pentru un studiu detaliat al unei familii Cosa Nostra), își propune să demitizeze activitatea Mafiei. Reuter este conștient că în anumite locuri și din anumite motive de exemplu reglementarea disputelor în orașul New York Mafia se bucură într-adevăr (sau s-a bucurat la începutul anilor 1980) de un monopol verificabil din punct de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
că nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfârșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu târnăcopul pe lângă statuile în viață sau din ceruri. Nu cred că facem excepție și sunt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o anume doză de impostură. Însă în cazul Antoanetei Ralian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nici un ban... La 85 de ani, Allain nu înțelege (sau se preface, zic cei informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de șireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima să-ți dea fiori și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din ei, Îndată ce din milionar cade În rândul creștinilor. Astfel, evreii alcătuiesc ceia ce s-a numit un Cahal, un fel de papistășie, o jezuiterie, o masonerie și nu lasă pe nimeni din [neamul] Israel să se piardă”. Pentru a demitiza această imagine falsă, Arghezi descrie, În continuare, mizeria În care trăiau „milionarii” calici din mahalalele evreiești din Iași, Pașcani și Târgu Frumos <endnote id="(398)"/>. Tot În anii ’30, Mihail Sebastian folosește, la rândul lui, cam același tip de retorică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
universal valabil: cu alte cuvinte, depășind o anumită politizare infantilă, depășind evenimentele istorice sau dramele dintre indivizi, el ajunge să Înalțe toate acestea la altitudinea mitului, transformându-le În sacru și legendă. De la o vreme aflăm din dicționare că a demitiza Înseamnă a aduce un mit la realitate. Chestiunea este de a ști despre ce realitate este vorba. Conferind unui eveniment o semnificație exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l, aceasta este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
făcut o mitologie a lor și nu suportă s-o pui la îndoială. Exemplul cel mai izbitor e cultul pentru Piața Universității și pentru ce s-a întâmplat acolo în primăvara anului 1990. Nu contează că unele personaje s-au demitizat ele însele în anii următori. Nu e încă momentul să ironizezi Piața Universității, mă muștruluia amical criticul Gabriel Dimisianu. Poate că sunt și eu influențat de Pastenague și degeaba am fost în mai multe rânduri, atunci în plină răzmeriță, în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără nici o bătaie de inimă. Uitase să se mai joace./ Învățase să reușească”. Am recitit, mărturisesc, și poemul Mynheer
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cultă, Iași, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Gheorghe Drăgan, „Corabia argonauților”, LCF, 1972, 44; Al. Dobrescu, Critica criticii, CL, 1972, 22; Al. Protopopescu, „Corabia argonauților”, TMS, 1973, 5; Teohar Mihadaș, „Titlul la alegere”, TR, 1981, 41; Nicolae Turtureanu, Demitizând, ironizând..., CRC, 1981, 49; Valentin Tașcu, „Titlul la alegere”, ST, 1982, 6; Const. Miu, „Ioana din primăvară”, TR, 1987, 6; Al. Călinescu, Povestiri, schițe, momente, CRC, 1987, 7; Ioan Holban, Proză scurtă, RL, 1987, 23; Al. Piru, „Poetică eminesciană”, SLAST
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
cloneze oameni. Houellebecq Îl cunoaște Într-adevăr pe liderul ei spiritual, cu care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme diferă esențial de cele ale unor proiecte asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative despre ideea de sectă religioasă chiar dacă realismul reprezentării lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
principiu, pe care clericii o aveau față de tot ce este pomenit în Scripturi. Dând exemplul lui Albertus Magnus și al lui Edward Topsell (autor al unei lucrări intitluate The Histoire of Foure-footed Beasts apărută în 1606 -), autoarea sesizează că "a demitiza animalele imaginare putea la acea vreme să intre în conflict cu importanța acelei creaturi ca simbol religios sau ca simplu fapt menționat în Biblie"64. Din acest punct de vedere, modul în care Edward Topsell rezolvă enigma existenței sau nonexistenței
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]