336 matches
-
lirică textului. Termenul "orizontali" contribuie el însuși la crearea atmosferei voit ironice, dar ironia nu mai pare a atinge aici subiectul propriu-zis al discursului, ci universul exterior și modul de reflectare al acestuia în spațiul literar. Totul conduce spre o demitizare: "Glasul de Sus era o legendă, un mit./ Departe o trompetă din șanțul cu oameni ne chema;/ am vrut să răspund, dar gura mi-era plină de pământ/ și din șanțul cu oameni mitraliera prea tare lătra". Totul e material
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a marilor adevăruri, omul nereușind decât să se exprime pe sine, "Pieptul - o oglindă cu poleiul zgârâiat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv)". Toate marile motive sunt afirmate și negate, rând pe rând, e o demitizare a arsenalului poetic, dar făcută fără răutate și avându-se conștiința imposibilității renunțării la el, " Două aripi vor fi probabil și urechile,/ fruntea cutată - o scară către infinit,/ buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate/ obsesia roșie a sărutului-mit". Se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este a acumulării "inocente" de detalii care subminează seriozitatea textului. Proiectarea în trecut se produce și aici ca și cum prezentul e lipsit de consistență și singura realitate despre care se poate vorbi e aceea a unui trecut al dezamăgirii, al banalului. Demitizarea presupune ironizarea tragediilor literaturii, "liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste", ironie la adresa elanurilor și tragediilor adolescentine, dar și a literaturii care le exaltă ("se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Textul în sine, prin introducerea elementelor universului comun
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
colorate/ înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,/ așa povesteau poeții/ și de fapt așa credeam și eu". Imaginea puerilă ironizează, în realitate, reprezentările idealizate ale spațiului cosmic, zonă a purității, așa cum o consacră literatura. Ridicolul imaginii justifică poate violenta demitizare din restul textului, în care se prezintă o imagine a unui spațiu ceresc orgiastic. Diferența se realizează între conceperea înaltului ca pe un spațiu artificial, frumos și adevărul în prezentarea lui ca unul natural, apropiat de cel uman, decăzut. Adresarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sugestia vagabondării, a renunțării toamnei înseși de a se mai lua în serios, așa cum poetul nu se ia pe sine în serios. Universul poetic nu-l reproduce pe cel real, ci încearcă să-i dezvăluie falsitatea, e un discurs al demitizărilor arsenalului poetic: "numai vântul se hrănea cu solfegii din Fabrica de Claviaturi", "ultimele frunze din platani risipite ca niște monete pe trotuar". E o schimbare a tehnicii, se refuză invazia naturii, a naturalului într-o lume care este construită de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
română se reorientase spre modernismul interbelic (promoțiile '60, '70) fără însă a-l reface identic. Neomodernismul însemna o recuperare a lirismului după o perioadă de sterilitate în plan literar. Totuși unii dintre reprezentanții săi anunță prin recurgerea la ironie, la demitizare, prin jocul intertextual sau prin autoreferențialitatea postmodernismul din anii '80. Așa cum generația albatrosistă se opusese exceselor literaturii moderniste, tot așa cei ai generației ‛80 operează o distanțare polemică față de ceea ce a însemnat literatura anilor '60. E interesant că cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
La fanion, Pantelimon 113 bis, garsoniera 49 etc."251. Nu e o poezie a faptului divers propriu-zis, ci mai degrabă una a banalizării întregii existențe fără ca aceasta s-o anihileze. Poezia banalului nu poate fi niciodată separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare, dezgust și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Geo Dumitrescu, Aventură în cer). Fronda lingvistică este generatoare, în consecință, de imagini poetice noi. Surpriza, șocul pot astfel să trezească cititorul din letargie și să-l provoace să reacționeze în urma lecturii (o reacție emoțională, evident). 5. Intertextul. Ironie și demitizare Poezia generației Albatros este și una a dialogului despre specii, despre teme, motive și recuzită lirică, o poezie în care eul poetic se raportează critic la universul literar, construindu-și unul propriu prin repunerea în discuție a structurilor clișeizate. În
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ea luată în discuție. Dramă în parc recreează, la modul ironic, cadrul romantic al unei întâlniri de dragoste, noaptea cu lună ("ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină", "luna goală zâmbea cu fantezie"), realizându-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de aventuri amoroase: articolul nehotărât din prima parte a poemului ("o lună plină") subliniază clișeul imagistic, e o noapte cu lună ca în atâtea texte poetice, dar ea nu mai întruchipează nici un ideal sau
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru poetica faptului divers. Elementele poetizate sunt cele ale universului banal, cotidian (e o ieșire a scriitorului din "turnul de fildeș"). Se schimbă recuzita poetică, eliminându-se orice prejudecată cu privire la cuvinte care pot să fie poetice sau nepoetice. Ironia și demitizarea parodică a idealurilor exprimate în poezie sunt și ele modalități care apropie generația Albatros de sfera poeziei recente. Se observă și o înlocuire a metaforelor cu enumerațiile, cu repetițiile, inserarea secvențelor cu aspect epic în textele poetice. Atunci când metaforele se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
37, 129, 244 Cuvântul liber, 67 D Dacia, 57 Daniel, Luca, 50 Dante, Alighieri, 88, 181, 203 Dăianu, G., 65, 85 Dehmel, Richard, 89 Deșliu, Dan, 49, 50 Deșliu. Dan Lazăr de la Rusca, 49 demetaforizare, 36, 144 Demetrescu, Lucia, 50 demitizare, 64, 120, 218 Diaconescu, Elena, 61, 62 Diaconescu, Ioana, 103, 108, 117, 121 Diaconescu, Sanda, 65 Diaconu, Elena, 80, 88, 89, 95, 96, 100 Dianu, Romulus, 86 Dimineața, 55 Dimisianu, Gabriel, 118 Dimitriu, Paul, 78 Dimov, Leonid, 31, 53, 163
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tip cognitiv. Perspectiva lui Shulsky este una esențial critică, deși acest tip de abordare riguroasă și metodică pare să dăuneze preconcepțiilor romantice vizavi de acțiunile spionajului sau misterului care învăluie modul aparte de operare în această activitate sensibilă. Însă tocmai „demitizarea” operată de o lucrare științifică de un asemenea calibru are o semnificație deosebită pentru societatea civilă și mediul academic din România: oferă o perspectivă științifică într-un domeniu supus mult prea multor mistificări și politizări în trecut și stabilește un
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
neagă existența unicornului. În fine, în 1621 vine lovitura de grație: descoperirea narvalului. Gèrard Mercator, în Atlas minor, descriind Islanda, notează că dintele cel lung al narvalului a fost considerat de unii drept corn de inorog. Suficient cât să stârnească demitizarea. În 1638, un discurs public al lui Worm la Copenhaga stabilește identificarea narval-unicorn. Și totuși, remarcă cercetătorul francez, "ceea ce a ucis unicornul a fost mai puțin știința lui Worm (la urma urmelor, existența unui unicorn al mării nu înseamnă inexistența
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
carență a acestei etape constă în eclectismul viziunii (care îl separă net de Marin Sorescu, de exemplu): urmărind să își dezvolte concepția pe o linie arhetipală, autorul împrumută procedee ale teatrului istoric sau senzațional. Nu e vorba nici de o „demitizare” a temei (de vreme ce fondul metafizic continuă să fie subliniat chiar și cu aceste mijloace inadecvate), nici de o readucere a mitului sub specie temporis nostri (de vreme ce acțiunea se desfășoară într-un cadru indeterminat sau îndepărtat în timp). Semnificativă este piesa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
împotriva armenilor, ucrainienilor, evreilor, cambodgienilor), în cartea din 2011 (2013 în ediția românească) autorul argumentează că genocidul din 1793-1794 continua până în zilele noastre sub forma memoricidului. Pentru multi francezi acest diptic reprezintă un scandal nu atât pentru că pune umărul la demitizarea Revoluției Franceze în sensul discutării critice a acesteia (lucru care a început, strict cronologic, încă de la începutul secolului XX atunci când o mică broșură a pus pentru prima dată problemă asemănării de mijloace între Revoluția Franceză și Revoluția bolșevica), cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
România tratarea sa consistă, în majoritatea cazurilor, într-o formă „preambalată” și fără conținut, despre care s-ar putea afirma, într-o exprimare sugestivă, că are cam multe „E”-uri. Și aici este necesară o tratare mai atentă și o demitizare, cu scopul de a împiedica transformarea subiectului într-o găselniță de marketing. Pe de altă parte, alegerea reprezintă un omagiu adus lui Djordja Petrovics și echipei sale de la Institutul Băncii Mondiale (World Bank Institute - WBI), care au sprijinit în anii
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
un nom noble. Est-ce que vous ne pourriez pas, à l'occasion de notre mariage, vous... vous anoblir un peu? (...) Séparez votre nom en deux: "Du Roy" [Maupassant, Bel-Ami, p.163-165]. "Mărirea și decăderea" Parizienei stau la baza mitizării și demitizării. Degajarea structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a secolului al XIX-lea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a secolului al XIX-lea extazul este cel de rigoare, dând naștere mitului Parizienei. Jumătatea a doua, mai realistă și severă în aprecieri, procedează la o demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și animalic 56. Puțini autori îndrăznesc să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lăsat amprenta asupra structurii operei literare și asupra configurației epicului. Se observă o filiație a acestui personaj de la scriitor la scriitor. Registrul reprezentării Parizienei este de la cel romantic la cel ironic. Imaginea Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și ambiguu și a diferitelor tipuri de Pariziene. În persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tot ce e nou, decepționata chiar și de bărbații cei mai iluștri, Pariziana se plictisește repede și îi abandonează. Scenariul se repetă în aproape toate românele timpului 301. Legăturile de durată nu mai sunt la modă302. Suntem în prezența unei demitizări progresive a dragostei: "Monsieur, prenez garde à l'amour! îl est embusqué partout; îl vous guette à tous leș coins; toutes șes ruses șont tendues, toutes șes armes aiguisées, toutes șes perfidies préparées! Prenez garde à l'amour!... Îl ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului al XIX-lea privilegiază
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
capacitatea de a scoate animalicul la suprafață din admiratorii săi: Îl avait envie de tomber à șes pieds, de s'y rouler, de mordre să robe, de cirer quelque chose" [Maupassant, Notre cœur, p.103]. Aceste scene se înscriu în demitizarea Parizienei. Demitizarea se poate produce cu vârsta: "C'était elle! cette grosse femme commune, elle? (...) Etait-ce possible? Une douleur violente m'étreignait le cœur, et aussi révolte contre la nature même, une indignation irraisonnée contre cette œuvre brutale, infame de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]