1,351 matches
-
genul „Ce e omul? Ce e viața? Cine este eu?“ Cele două erau Însă identice. Perfect identice. Aproape identice. Presupun c-ați auzit de mine, a glăsuit din nou prima. Sunt Vera Kuznețova, fosta soție a lui... — ...Dmitri Kuznețov, zis Demiurgul, am Întrerupt-o, fixând-o Însă pe cealaltă. Aceasta n-a spus nimic, dându-mi astfel timp să mai străbat o dată cu privirea cele două șosele, păstrând viteza legală, ba chiar Încetinind până la limita evitării oricărui pericol În zona În care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru a-mi oferi șansa unei prospectări gratis a minelor din decolteu. Un alt pui de zâmbet și-a luat zborul de pe buzele ei, a fâlfâit puțin din aripi și a căzut ca fraierul pe covor. Văduva lui Kuznețov, zis Demiurgul, s-a așezat la birou, picior peste picior, ceea ce n-a stânjenit cu nimic comunicarea noastră nonverbală. Divorțul lui Dmitri Kuznețov iscase multă vâlvă, În urmă cu câțiva ani. Presa vuise luni În șir despre despuierea de jumătate din avere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fie! Am auzit de oameni care au renunțat la barbă, la fumat, la o idee fixă, la o călătorie, ba unii chiar la viață, dar nu am auzit Încă de unul care să fi renunțat de bunăvoie la atâția bani. Demiurgul stătea Într-un cartier aflat la marginea orașului, una dintre acele foste suburbii ale Moscovei spre care centrul se Întinsese ca o spuzeală. Zona semăna acum cu o scenă de nuntă, În care familia mirelui și cea a miresei, deși
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ori o plantă care să blocheze vederea, eram mâncat. Nimic Însă din toate acestea nu se Întâmpla. Ambele camere, atât dormitorul, cât și biroul din care se ieșea În micul balcon, aveau ferestre mari și cu vedere spre șosea. Viața Demiurgului Îmi era prezentată pe un ecran panoramic, cu toate detaliile sale, zi și noapte, iar Kuznețov era urmăritul ideal, care parcă se oferea urmăririi. După el puteai să-ți potrivești ceasul. Se trezea la ora opt, iar la opt și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge, Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu o lentilă de bijutier la ochi și cu ceva care părea a fi un ciocan de lipit În mână, Demiurgul se refugia În singurul colț al Încăperii ferit privirilor mele, unde migălea ceva la o masă. Cât despre ce scria la computer, puteam doar presupune că era vorba de un alt roman polițist. Partea cea mai neplăcută când spionezi pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îl joacă un timp Între lăbuțe și până la urmă Îl ronțăie. Doi oameni se comportă Însă ca două pendule legate Între ele: urmăritul Îi transferă Încontinuu energia sa urmăritorului și, În timp, cei doi ajung să vibreze la unison. Cum Demiurgul nu făcea mai nimic, funcționând parcă după legile stricte ale unui angrenaj, monotonia existenței sale trecuse șoseaua și se impregnase În viața mea. Uneori, aveam chiar impresia că eram un șoarece pândind o pisică. După vreo patru zile, eram Închis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Am ridicat ochii și m-am uitat spre apartamentul lui Kuznețov. Acesta era În balcon, cu o telecomandă În mână și, la rândul lui, privea În direcția mea. Deși nu avea cum să mă vadă, ascuns fiind de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat raglanul și a ieșit pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tocmai părăsea clădirea și, zgribulit Între pulpanele raglanului din cauza vântului puternic care se stârnise, mergea În direcția parcului. Game over. Tocmai atunci, o pală puternică de vânt a măturat strada, făcând să fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise, iar acestea se zbăteau ca niște aripi din sticlă. Curentul a zburlit foile de hârtie lăsate În spatele ferestrei, Împrăștiindu-le ca pe vrăbii, iar una, după ce a ezitat puțin, asemenea unui parașutist Înaintea saltului, și-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
făcut semn să tac și s-a așezat lângă mine. — Vasea, ce-i cu tine aici? am Întrebat În șoaptă. — Iggy, trebuie să te Întorci, a spus el, privind speriat În stânga și-n dreapta. E groasă. De când ai părăsit acțiunea, Demiurgul ne muncește ca pe clone. Nu mă mai Întorc. — Ai Înnebunit? Unde vrei să te duci? În altă carte? E criză-n toată literatura, nu mai citește nici dracu’. Zi de zi, un personaj intră În șomaj sau e aruncat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a pedepsit-o să stea-n casă toată ziua cu televizorul Închis pentru că te-a scăpat de sub supraveghere? — Am găsit o cale să scap de Kuznețov. Poți să vii cu mine, dacă vrei. Nu fi tâmpit! a șuierat blândul Vasea. Demiurgul e mereu cu ochii pe tine. Poți să-ți pui cap de vacă și ugere, știe tot ce faci și ce gândești. — Vasea, ascultă-mă. Nu-i atotputernic. S-a Întâmplat ceva minunat, ce nu și-a dorit și nici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu se poate! a sărit ea. Te-ai călugărit? Tocmai acum? Nu, L-am găsit pe bune, există. Ticălosul care ne-a creat și care Își bate joc de noi nu este altul decât Dmitri Kuznețov, zis, pe bună dreptate, Demiurgul. Adică, am fost măritată cu Dumnezeu? a Întrebat ea nedumerită, introducându-și un degețel În gură. — Nu chiar, am zis. Cel pe care-l știi tu e tot un personaj. Adevăratul Demiurg, după ce soția lui l-a tras pe sfoară
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
altul decât Dmitri Kuznețov, zis, pe bună dreptate, Demiurgul. Adică, am fost măritată cu Dumnezeu? a Întrebat ea nedumerită, introducându-și un degețel În gură. — Nu chiar, am zis. Cel pe care-l știi tu e tot un personaj. Adevăratul Demiurg, după ce soția lui l-a tras pe sfoară, a-nceput să scrie cărți polițiste. După ce seria a ajuns să aibă succes, În ultimul volum demască toată afacerea căreia i-a căzut pradă. A reprodus totul de-a fir-a-păr, cu toate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
familie de babuini care să te-adopte, Însă acum... Îți arde de glume, ha? Să vedem ce-o să mai spui când o să fii la doi metri sub pământ, iar eu o să mă joc cu puicuțele tale. — Tu chiar crezi că Demiurgul o să pună un umflat peltic și chior să joace rolul de detectiv? Grasul s-a agitat, tropăind ușor pe jamboane, iar apoi a ridicat pistolul. — Și unde-o să țintești, Stepa? Unde crezi tu că sunt sau jumătate de metru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era Înăuntru, chiar și noi trei, am apărut ca pe negativul unei imagini. Radiografia chircită a Verei se vedea În spatele unui aparat de pocher mecanic. Am extras-o de acolo urgent și ne-am aruncat spre pivniță, astfel Încât, când degetul Demiurgului a apăsat pe tasta DELETE, noi eram deja În nota de subsol, cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Am Încremenit, cu dopul În mână. Imaginea era puțin tulbure și Întreruptă de câteva interferențe. Pletosul cărunt a privit undeva În stânga Sa și, probabil, a făcut niște corecții, căci Într-o secundă imaginea a devenit oglindă. — Salut, prietene, a zis Demiurgul, ridicând palma Într-un salut batjocoritor. A sosit vremea să-ți cunoști Autorul. — Halal autor, am răspuns, după ce-am luat o gură de vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
salut batjocoritor. A sosit vremea să-ți cunoști Autorul. — Halal autor, am răspuns, după ce-am luat o gură de vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de clișee și glumițe răsuflate. Demiurgul a zâmbit. — Oricine poate-avea o pană de inspirație, băiete. Ei, cum Îți merge? Cam frig? — Mă descurc, am zis, Înălțând sticla de vodcă. — Aha, a făcut Kuznețov. Vechile obiceiuri dispar greu, așa-i? Am lăsat capul În jos și-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
descurci. Îți sunt prieten, să știi. — Împrietenește-te cu criticii. Ai mare nevoie. Am metode să te conving, Iggy. Multe. — Să te văd. Stai liniștit, n-o să-ți trimit roiuri de lăcuste. Ai și-așa una pe cap, a Încheiat Demiurgul, iar apoi mi-a făcut cu ochiul și a dispărut. Becul a filat de câteva ori, după care a prins a-și deversa din nou lumina hepatică prin Încăpere. Am luat o Înghițitură din sticlă și am Încercat să fac
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fie bine. Șșșșșșșșșș... În acest timp, culegeam un purice care țopăia candid pe lângă o rădăcină ce deja dezvăluia o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În câteva minute, În albul de sub noi au apărut câteva irizații fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de gheață care se fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru Cultură și Artă (1966-1968); Vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1968-1973); Ambasador al României la Atena (1973-1982); Director al Culturii și Presei din M.A.E. (1982-1984); Director al Teatrului "Notara" (1984-1990); Director fondator al editurii "Demiurg" (1992-2003). Opere mai importante Poezie Cu sufletul deschis (1954); Cântecele pământului natal (1956); Cu timpul meu (1958) premiul Academiei Române; Mă uit în ochii copiilor (1962); Fântâni și stele (1965); Ecce tempus (1968); Oaza de mesteceni (1970); Zăpezile de acasă (1972
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
auzi! De altceva-i vorba: era inevitabil să pleci, atunci, din Dorobanț? Aș fi putut corecta existența lui Russ? Cum? N-am eliminat nici greșelile hrănite cu sentimente greșite din propria-mi e(st)xistență. Cum s-o fac pe demiurgul de ocazie cu viața altuia? Dar am plecat ca să-i las loc lui Șichy, să-l întorc pe Rusalin spre tinerețea ei înflorită sau am plecat ca să-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în tăcere grimasele și stările sufletești ce alternau pe chipul ei și răspunsul sosea năprasnic, prompt și insidios ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le cerea cu aroganța demiurgului. Tanti Eugenia era trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăila înseamnă trecut. În rest și tu și orașul sunteți morți. Abisurile mele sunt populate. Arhitectura orașului o pot modifica după voie în fiecare abis al aceluiași spațiu. Lumile ce le populează sunt creații ale închipuirii mele și ca un demiurg le oferă oamenilor, oricât pot să ducă, bine și rău. După bogăția sau sărăcia sufletească a fiecăruia. Dacă Universul meu interior, cu reguli și legi, cu pedepse negociabile, este o invenție proprie, nu cumva și lumea exterioară îmi aparține, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu ajutorul tău, odată scrise, devenim independente. Libere de dictatura planificărilor regizorale ale autorului care devine un dragul nostru fost topit în noi, în sensul nostru, în nesiguranța noastră și chiar în greșeala ideii expuse. Toate te reprezentăm. Tu ești un demiurg mai muritor decât noi, dar mai cunoscut datorită nouă. Și tu, chiar mort, ai șansa să trăiești, da, cititorul e stăpânul de drept, noi, preotesele sau vampirii lui. Obedientelor! Nicidecum! Suntem creștine până în măduva oaselor. De când e Cuvântul. Templul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
insistam cu gravitate asuprea vreunui proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare, stare, anotimp, căutări, erau ale unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]