449 matches
-
se trăiesc,/ care se ridică/din rădăcini originare” (cf. „Familii de limbi”, p. 73). Astfel, prin Inițierea în Arborele Sephirotic al Ființei Cosmice, se produce Re-Sfințirea, întru ORFEUL Re-Armonizator al Stării Paradisiace a Făpturii Lui, a Logos-ului, Re-Încoronarea Logos-ului-Cuvântul Demiurgic: „În strălucirea/ cântului tău/ arbore sephirotic,/ limba mi se împodobește/ cu ambrozia/ slăviților crăișori” (cf. „Împodobirea Limbii” - p. 79 - „crăișorii” erau Regii Mistici ai Neamului Românesc, neîncoronați de oameni, dar purtând aureole de la Logos-ul Dumnezeiesc!); se produce Originalizarea „Zilei
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
în chilia sa, în singurătate și insensibil la „galerie”... „cuvinte de rămânere!” Matricele sale existențiale devin reguli și obsesii, animat deopotrivă de aflarea sensului magic, cât și de secretul ieșirii din labirintul Logosului, de miracolul ființei, de credința în forța demiurgică a Cuvântului, de libertatea rostirii, de nespusul inimii, de cer și tăcere. Theodor Răpan a debutat publicistic în 1970 (la 16 ani), iar editorial, în 1975, în urma Concursului de debut organizat de Editura „Albatros” din București, respectiv, în Caietul debutanților
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
voievozi și vlădici, monahi și țărani, sfinți și mărturisitori. Adevăratul cântec românesc, remarcă biograful-impresar, al ei, continuă peste țară, perpetuând iubirea de neam... Nu se poate mai mare și mai sus... Apariția ei pe aceste tărâmuri a limpezit mersul firii demiurgic. Numai ea a simțit-o, că fusese sortită să ardă pe rugul dăruirii sale într-o cumplită întraripare... Primăvara roiau razele de soare în zumzetul albinelor și se topea lumina în trilurile de privighetori, în livada lui Ion Corneliu Tănase
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
lemnul crucii. E un înțeles adânc al misticii creștine legate de Misterul Pascal: Moartea lui Hristos vestită de noi pe tot parcursul postului și Taina Învierii pe care o mărturisim până la o nouă sosire a Lui. Poetul are puterea, aproape demiurgică de a îmblânzi lucrurile și ființele cu propriile sale cuvinte. El le supune și le face ascultătoare. Poetul e conștient că va veni o vreme, însă, când poemele sale nu vor mai avea nevoie de el, când vor ființa libere
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
prin ferești, Un rege printre stele ce gustă amăgirea Din vorbe pământene ce-și spun lucruri firești. Hyperion ne-nalță din matca de-ntuneric, Prin care porți din lume ne-atrag în efemer... Din muzica-i măiastră iubirea-i glas demiurgic, Ce-ncântă chiar magia-n poeme de Homer. Din Ipotești Brâncușul ne-arată infinitul Ce Dunărea albastră îl poartă-n valuri mii, Vioara lui Enescu-n arcușu-i cântă mitul: Destin de Eminescu-n corola lumii vii. Referință Bibliografică: PRINTRE EMINESCU
PRINTRE EMINESCU DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352080_a_353409]
-
prin ferești, Un rege printre stele ce gusta amăgirea Din vorbe pământene ce-și spun lucruri firești. Hyperion ne-nalță din matcă de-ntuneric, Prin care porți din lume ne-atrag în efemer... Din muzica-i măiastra iubirea-i glas demiurgic, Ce-ncântă chiar magia-n poeme de Homer. Din Ipotești Brâncușul ne-arată infinitul Ce Dunărea albastră îl poartă-n valuri mii, Vioară lui Enescu-n arcușu-i cântă mitul: Destin de Eminescu-n ... Citește mai mult PRINTRE EMINESCU de DORU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
pătrunde prin ferești,Un rege printre stele ce gusta amăgireaDin vorbe pământene ce-și spun lucruri firești.Hyperion ne-nalță din matcă de-ntuneric,Prin care porți din lume ne-atrag în efemer...Din muzica-i măiastra iubirea-i glas demiurgic,Ce-ncântă chiar magia-n poeme de Homer.Din Ipotești Brâncușul ne-arată infinitulCe Dunărea albastră îl poartă-n valuri mii,Vioară lui Enescu-n arcușu-i cântă mitul:Destin de Eminescu-n ... VI. SUNT PREA PLIN, DE DORU CIUTACU, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
care erau puse exclusiv pe seama dictatorului și mai târziu al perechii prezidențiale tiranice - era de fapt meritul intrinsec al efortului individual creator sau de echipă, pe care era agățată eticheta atotbiruitoare a "colectivismului”, adjudecat și confiscat însă de o “gândire demiurgică”, “clarvăzătoare” și “atoatesalvatoare” și care își nuanța o paternitate simplă, obiectivă și modestă și în vechiul local construit la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX în care funcționează școala generală de astăzi. Să părăsim însă terenul tatonărilor teoretice în care
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356770_a_358099]
-
Stimate și dragă domnule NICOLAE N. NEGULESCU, Vă mulțumesc mult, pentru trimiterea revistei domniei voastre, REGATUL CUVÂNTULUI, Iulie 2012 (care este, de fapt, prin diversitatea și amploarea temelor și a fulminantelor explozii ideatice, un adevărat imperiu al cuvântului sacru/ etern demiurgic! ... Firește, sunt profund recunoscător pentru publicarea recenziei la fascinantele domniei voastre - trei cărți de poeme ideatice -, precum și a poziționării mele față de operă domnului Constantin FROSIN! Doamne ajuta! Cu, mereu, aceeași prețuire și caldă prietenie, Adrian Botez” De asemenea, în aceeași
IULIE 2012 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356863_a_358192]
-
1923, împreună cu Tristan Tzara și Ilarie Voronca, lucrarea intitulată „La concience malheureuse”, în care zugrăvea epoca sfâșiată de conflicte, cangrenată de criză. După concepția sa, omul nu trebuie să rămână închis în chinga nefericirii, deoarece ființa umană este, prin vocație, demiurgică, cu capacitate de autodepășire, cu puterea de a transforma o clipă a suferinței într-un timp al bucuriei, în timp ce conștiința nefericirii hegeliene rămâne pe un fond idealist o „trăire” veșnică pentru B. Fundoianu. Gândirea nietzsceniană este sintetizată în lucrarea „Așa
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
nici de tristețe,nu se poate împăca să rămână închis în chinga nefericirii pentru că, tocmai acesta fiind un creator prin excelență, face să triumfe bucuria , sporind tezaurul victoriilor ce duce,inevitabil,spre împlinirea idealului fericirii. Ființa umană este, prin vocație, demiurgică, fiind o caracteristică a elanului de autodepășire ce poate transforma o clipă a suferinței într-un timp al bucuriei.Iar conștiința nefericită hegeliană rămâne ,pe un fond idealist, o „trăire” veșnică pentu B.Fundoianu. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Conștiința
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL PRIN GÂNDIREA EPOCII LUI B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356998_a_358327]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului DEPĂȘIND „CURENTELE”, ÎNTRU...ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC: „SEMNELE TIMPULUI”[1], DE ELISABETA IOSIF Avem în față un volum de o mare
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului DEPĂȘIND „CURENTELE”, ÎNTRU...ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC: „SEMNELE TIMPULUI”[1], DE ELISABETA IOSIF Avem în față un volum de o mare frumusețe estetică, al scriitoarei Elisabeta Iosif - atât prin conținutul poetic, cât și prin grafica, extrem de expresivă și inspirată, asigurată de tânăra plasticiană/graficiană (și filolog de
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
colaborează, cosmic, la demiurgie...: Dumnezeu și “Adversarul” - co-demiurgi! Elisabeta Iosifface un veritabil slalom, printre curentele literare, europene și românești, ale ultimelor două veacuri. Face, de asemenea, o croazieră vizionară printre “stelele-versuri”, deci, precum romanticii, tentează DEMIURGIA DINAMICĂ, opusă complet oțiozității-pasivității demiurgice (“demiurgul bolnav”, “demiurgul cel leneș”, “demiurgul cel rău”, “Dumnezeu e mort!”), despre care vorbesc blazatele filosofii modern/moderniste, ai ultimilor “seculi”, dintru Kali Yuga (“Pășește singur printre versurile - pulbere de stele,/Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
și constrângerile denominative: ea este (și rămâne!), pur și simplu, COCORUL-POETUL! De aleasă și regală Stirpe ALCHIMICĂ! prof. dr. Adrian Botez Semnele timpului”, Editura Rawex Coms, 2011. [1] -Elisabeta Iosif, “”, Editura Rawex Coms, 2011. Referință Bibliografică: Adrian Botez Alchimia echilibrului demiurgic -Semnele Timpului autor Elisabeta IOSIF / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 594, Anul II, 16 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
nici de tristețe,nu se poate împăca să rămână închis în chinga nefericirii pentru că, tocmai acesta fiind un creator prin excelență, face să triumfe bucuria , sporind tezaurul victoriilor ce duce,inevitabil,spre împlinirea idealului fericirii. Ființa umană este, prin vocație, demiurgică, fiind o caracteristică a elanului de autodepășire ce poate transforma o clipă a suferinței într-un timp al bucuriei.Iar conștiința nefericită hegeliană rămâne ,pe un fond idealist, o „trăire” veșnică pentu B.Fundoianu. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Conștiința
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]
-
ne spune tuturor: „Ai încredere! (în Dumnezeu )/ Doar Domnul ne-a zidit/ Nu vezi câtă matematică (El) știe!” (ne mai vorbind de fizică și chimie)... El te înnoiește! Iar în „Purtând urma zăbalei” autoarea e cuprinsă de o patimă nemăsurată - demiurgică adorare - mărturisind, cu pioasă evlavie: „Am știut dintotdeauna clar/ Că numai prin Tine Doamne iar/ voi veșnici netulburat/ purtând urma zăbalei/ lumii/ din care am evadat”. „Trăiește darurile luminii” - aureolează culorile curcubeului într-un gingaș diafan joc: „în roșul răsăritului
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
tibetană se reunesc fecund”. Un ultim capitol (Creatorul - demiurg, o fantezie) surprinde personalitatea artistului văzut ca un „demiurg și mag, zămislitor, a-toate-făcător”, obsedat mereu de „grija pentru perfecțiune”, atelierul său devenind „un complex laborator al artei moderne, loc al jocului demiurgic” unde își creează operele „din lut, din foc, din apă, din văzduh”, aceste elemente fundamentale ale existenței Universului reprezentând „realitatea transfigurată” a unor „viziuni fascinante și tulburătoare”. Ca într-o „magică retortă”, creatorul acestei capodopere „a despărțit pământul de ape
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]
-
s-a adâncit tot mai mult ideea că, dincolo de premii, diplome, burse, specializări și responsabilități, Cristina Emanuela Dascălu e născută în anotimpul Poeziei. Autoarea nu-și concepe existența altfel decât în și întru poezie, în cuvântul ca temelie a actului demiurgic, chiar dacă scrisul conduce, inevitabil, la însingurarea asumată a creatorului: ne construim zilnic; un cuvânt, o piatră, / un cuvânt, o piatră, / dăltuim în jurul nostru edificii de sunete / de aceea ne și auzim așa de greu unii pe alții / închiși în propria
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
budist, de pildă, nutritor de Arbore-Șapte-Frunze (cu „certificare eliadescă“, indirectă, prin Maitreyi) -, deopotrivă, și sub pecetea numărului șapte, al zilelor sacrei săptămâni de Geneză, sunt puse și cele șapte poeme ale fiecărui ciclu, cu vectorizare - magie prin analogie - într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină. Ea, eroina liric-mărțișoară, fără teamă de „brațele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
lui apolo prin pădurile tessaliei unde ai necinstit după o crasă beție la nunta lui nephele toate fecioarele divinizând cobra sacră cu o mie de capete un fel de haos universal care a răsturnat universul și a dat viață logosului demiurgic creând dorința care a fost întâia sămânță a gândului născută din instinct acolo unde nu există primăvară nu există înflorire și iubire vântul trandafiriu așază ouă de mahon printre tufele înverzite din păduri prin frunza ruginită ghinda dă semne de
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
motto-uri și prin credința neclintită, în Originaritatea Sacră a Logos-ului VALAH!) și pseudo-heracliteană (prin tentațiile istoricizării reversibile, folosind vehiculul Adolescenței!) - cartea Poetei înaintează, treptat - Poeta inițiindu-se și inițiindu-ne, întru alt chip al Versatilității Proteic-Demiurgice: LOGOS-ul Demiurgic/Auto-Demiurgic. EL - Aminul-EMINESCU. În general, pentru Poeta ELISABETA IOSIF - ADOLESCENȚA este o stare mistic-versatilă, mistic-tranzitorie, mistic-consubstanțială (pseudo-heracliteană, deci...) cu, ceea ce numim, COPILĂRIA (care, prin originaritate, prin valențele de „vârstă de aur” - este eleatică!). De fapt, ADOLESCENȚA devine un loc geometric
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
superioare!) ale istoricizării spiritual-ființiale: “Îmi privesc mama. E la fel de tânără (...)Doar crizantema din fața mea clipește/Cu pletele de soare în vânt. Ca o certitudine/ Îmi zâmbește, anunțând ziua de mâine” (cf. Incertitudini) CARTEAeste IUBIRE (mistică!), pentru că trimite la biblicul Logos Demiurgic, întemeietor de ORIGINARITATE: “La-nceput a fost Cuvântul. Și în Carte am citit/ Să iubim fără-ncetare, tot ce ei ne-au învățat. Iar părinții ne-au spus totul și acum ne-am amintit: / La-nceput a fost Cuvântul. Să
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
DE LUMI!), decât cele bezmetice, decăzute în parodiere de Logos, ale lumii terestrizate -istoricizate, degenerate și desacralizate. Adolescentul trebuie să fie/devină (pentru a-și împlini funcția tauzmaturgică!), deci, Cavaler, Rege al Lumii, Ambasador și Paznic al Cetății Logos-ului Demiurgic/Autodemiurgic: “Ambasadorii demni ai cuvântului/ Ctitorind temeinic, în osia drumului / Și-au clădit castele în file de roză/ Transportând iubire în vetre de hipnoză. / Adolescentul i-a ridicat palate în a ei vatră / Și a adunat-o în buchet, într-
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Din visul ei. O transformă / În zeci de iubiri nesigure. / E tot atât de confuză, /Ca mine. Numai poemul rămâne” (cf. Numai poemul rămâne). Cartea ELISABETEI IOSIF devine, pe parcursul demonstraței despre funcția, rosturile și dimensiunile ADOLESCENȚEI (vârstă sacrală, plină de un potențial demiurgic unic - și, mereu, sacru-versatilă, între Sferă Eleato-Platoniciană și Săgeată Heracliteană: „Înaintezi, ca o sferă zburătoare / Sfredelind cosmosul, indecis / Să te decupeze din săgeata timpului” - cf. Spiralele adolescenței) - o demonstrație despre smerenia de Duh, autentică, desăvârșită, dureroasă, deci cristică - tocmai pentru ca
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]