162 matches
-
psihopat, si Alejandra, pentru ingenuul Martin, sunt iubirea, incarnarea absolutului 83 pe care vor să-l eternizeze, chiar dacă oscilează, atât Maria, cât și Alejandra, între sublim și abject, între zeița și femeie, concret și insesizabil, pentru că sunt înconjurate de lumea demoniaca a lui Bruno, de subteranul lui Fernando Vidal Olmos sau de cel al soțului Mariei și, în același timp, păzitorul ei84. Alejandra este pentru Martín absolutul, iar drumul spre ea este plin de piedici, dar care nu-l fac să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
își pierd tot adevărul profund dacă le considerăm ca fiind realități. Eroul acestui mit trăit este așa cum afirmă mitul fiul lui Dumnezeu și fiul Omului: fiul lui Adam. El este omul devenit "fiul lui Dumnezeu", omul care a învins tentația demoniacă (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni rămași pradă ispitei demoniace. Eroul se dedică lumii aparente și suferinței acesteia, greșelilor și tenebrelor ei. El ia asupra lui toată suferința, toată spaima existentă în lume, suportă și poartă în el întreaga ei vină. Întreaga suferință prin care lumea pradă demonului ar vrea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și spectator, cînd angoasat, cînd triumfător. În schimb, imaginația justificatoare este un fel de dialog interior în care exaltarea imaginativă, simbolizată de Satan, "își șoptește" promisiunile mincinoase, care, datorită seductibilității (adamice), devin motivații irezistibile și obsedante. Distrugînd elanul supraconștient, tentațiile demoniace se manifestă sub două forme ambvalente: exaltarea ipocrită spre spirit și exaltarea banală și fără scrupule a dorințelor materiale și sexuale. Datorită puteri lor subconștient obsedante și motivante, exaltările imaginative reprezentînd simbolic incitațiile lui Satan participă fără știrea noastră la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
M. Sadoveanu. Oștirea otomană care invadează Moldova este comparată de romancier cu un balaur, voievodul Ștefan fiind considerat arhanghelul Mihail care are misiunea sacră de a străpunge "fiara ismailiteană". De altfel, Origene a confirmat identitatea balaurului cu șarpele, ca simbol demoniac, în legătură cu Psalmul 73. Capetele de balaur sau șerpii striviți reprezintă biruința lui Hristos asupra răului. Zoomorfismul apare nonechivoc în poezia Patul lui Procust. Dacă, așa cum am remarcat, mai demult, Fred și d-na T. ne apar ca eroi solari, Ladima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus Creștinismul/ e pe ducă/ l-am mângâiat pe umeri// Nu uita era miezul nopții/ aveam cornițe...// Dimineața fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alienarea mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să fie cea mai ofertantă pentru artă, datorită caracterului spectacular al crizelor, mai ales cele din perioada de "clownisme", implicând stranii arcuiri ale corpului. Charcot indică patru faze ale crizei, asociate fie "demoniacilor convulsionari", fie "extaticilor": 1) perioada epileptoidă împărțită în trei faze, faza tonică, clonică și de rezoluție (resolution), 2) perioada de contorsiuni și de mari mișcări, sau perioada de "clownisme", 3) perioada atitudinilor pasionale, 4) perioada terminală. "Contorsiunile consistă în atitudini
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
S. Maur, Stea de cabaret pe scenă 606. Cabaretul, cu spectacolele de varieteu cu dansatoare lascive, devine mediul monden propice al decadenței ca și în povestirea lui N. Davidescu, Ibolya. Tot S. Maur face afișul artistic de propagandă pentru romanul Demoniaca al Lucrezziei Karnabatt, roman care urmează să fie lansat în capitală, și după cele afirmate în revista Rampa, afișul are un succes imens. Theodorescu-Sion realizează o scenă de moravuri, În cabaret (Scenă de moravuri) (creioane colorate pe carton, 0,326
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Posibilitățile mitului de a inversa nu fac decît să răspundă reversibilității imaginilor, a simbolurilor, a metaforelor. Mitul politic nu este o excepție de la această regulă, însăși tema conspirației nu este în mod obligatoriu însoțită numai de conotații negative: imaginea complotului demoniac are drept contrapondere pe aceea a sfintei conjurații. Dacă există o umbră amenințătoare, există și o umbră protectoare și Fiii luminii caută adesea noaptea pentru a lupta. Numai complotul ar putea să dejoace complotul. Secretul, masca, taina inițiatică, comunitatea celor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Baron, op.cit., pentru a fi trecută în contul francmasonilor, acuzați de a fi organizat zilele revoluționare din 1792-1793, în care s-au constatat practici asemănătoare. 14. Abatele H. Desportes, Evreul francmason, Paris, 1890. 15. În legătură cu obsesia demonului și a puterilor demoniace, într-o mare parte a opiniei catolice de la sflrșitul secolului al XlX-lea, vezi cărticica foarte sugestivă a lui Eugen Weber, Satan francmason. Mistificarea lui Leo Taxie, Juillard, Paris, 1964. Un exemplu din această literatură este un scurt extras din
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale focului ca simbol sexual, conotații care îi dezvăluie mai cu seamă latura negativă. Focul poate fi și o forță malefică, a tenebrelor, ascunsă în adâncuri. "Mircea Eliade notează caracterul ambivalent al focului: el e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)"243. Or, vrăjitoarele, așa cum sunt ele percepute la nivelului mentalului colectiv tradițional, sunt cele care lucrează cu forțele întunericului, cu diavolul. Utilizarea focului în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ținea seama. Omul Renașterii, așa cum ni-l descrie Jacob Burckhardt, este omul instinctelor puternice, aventurierul, exploratorul, condotierul, omul problematic care nu se sfiește a se socoti ca un product al Pământului, al naturii, nu al etericului cer, omul păgân și demoniac, îmbătat de frumusețile realității și târât de năzuințele libere ale vieții. Știința oferă omului liberat mijloacele de a-și croi soarta pe lume numai prin propriile sale forțe, îi conferă libertate de alegere și mai ales, de acțiune. Renașterea începe
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Mai putem da încă un exemplu, cel al lui L. Rusu, un cercetător român contemporan, care deosebește trei tipuri fundamentale de artiști : "tipul simpatic" (care, în actul creației, este vesel, spontan, ca o .pasăre), "tipul demaniac anarhic" 122 și "tipul demoniac echilibrat". Exemplele nu sunt întotdeauna fericite ; dar teoria tezei și antitezei reprezentate de tipurile "simpatic" și "anarhic" și a sintezei lor într-un tip superior în care lupta cu demonul s-a terminat victorios, stabilindu-se un echilibru de forțe
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
sunt fie strâns legate de tipurile rasiale, fie pur și simplu variante ale acestora: germanul sau, cel puțin, teutonul, este omul sentimentului, în timp ce latinul este omul rațiunii; sau sunt, în ultimă analiză, tipuri psihologice, ca tipurile din obișnuita opoziție dintre demoniac și rațional. În fine, se pretinde că tipurile ideologice pot înlocui conceptele stilistice: ele se confundă cu clasicismul și romantismul, cu barocul și cu goticul. Astfel, ele au dat naștere unei uriașe cantități de scrieri în care etnologia, psihologia, ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie a demoniacului. Acest chip blând și totodată schimonosit, aceste piruete urmate de un strigăt țâșnit din adâncul sufletului întruchipează însuși spiritul absurdului în luptă cu o realitate care-l depășește. Iar aventura spirituală ce-l duce pe Kierkegaard până la atât de iubitele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
The Gift of Death, trad. de David Wills, Chicago University Press, Chicago, 1995, p. 4. Derrida reia o idee formulată de Jan Patocka în Eseuri eretice despre filozofia istoriei, care asociază ideea de religie cu asumarea responsabilității, spre deosebire de secretismul și demoniacul specifice ezoterismului. 19 Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei, traducere de Dana Bercea, Editura Vremea, 1994, București, p. 10. 20 Ibidem, p. 24. 21 Ibidem, p. 49. 22 Cf. Stuart Sim, Derrida and the End of History, Totem Books, New York, 1999, p.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sensuri figurate le-am atribui. Psihanaliza adevărată se întemeiază tocmai pe premisa imposibilității "cultivării programatice" a complexelor. Cel care recurge la "cultivare" intră, nesmintit, în categoria simulanților, pe care psihanalistul îi trimite la plimbare. În plus, complexele nu au caracter "demoniac", așa cum se susține, ci sunt, pur și simplu, complexe, adică asamblări de elemente neutre din punct de vedere etic, tot așa precum o apendicită nu poate fi nici demonică, nici angelică. Theodor Codreanu procedează la argumentarea opiniilor cu ajutorul unui procedeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a preexistenței în care se află, o pierdere a latențelor simbolice. El reprezintă doar tentația realului, deși posedș ca virtualitate latența unei procreații pancosmice.”<ref id=”28”>ibidem, p. 103</ref> Natura dezlănțuită în După melci e o ipostază „a demoniacului ca cealaltă fațetă a sacrului”<ref id=”29”>ibidem, p. 109</ref>, care în anumite condiții se revelează ca teroare, kratofanie, e o formă a mâniei lui Dumnezeu pentru cei care imită creația, o formă prin care săvârșesc un hybris
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la niveluri datând din mileniul al cincilea, provin câteva figurine antropomorfe din lut. Cea descoperită la Byblos este bisexuală 36. Alte statuete feminine, găsite în Palestina și datând din jurul anilor ~ 4500, o prezintă pe Zeița-Mamă sub un aspect terifiant și demoniac 37. Cultul fertilității și cultul morților par deci solidare. Într-adevăr, culturile de la Hacilar și de la Cătai Hiiyiik (~ 7000), în Anatolia, care au precedat - și probabil au influențat - cultura preceramica din lerihon, indică existența unor credințe similare. Cultul craniilor este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cititor al lui Hermann Hesse, am căutat și am găsit explicația în romanul Demian și, mai ales, în comentariul pe care criticul l-a făcut acestei opere. Și iată ce vrea să reveleze, de acolo, comentatorul: „Demian este Daimonion, spiritul demoniac, pozitiv, creator“, iar într-un sens prim - definit tot de Goethe (în poemul Străvechi cuvinte orfice) și preluat de Hesse - Daimonion te împinge să respecți sentința „Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine“, așadar: „scufundă-te în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
părea că În Europa de Est evreul a fost asimilat cu un tip de vrăjitor având trăsături mai puțin Întunecate, un destin mai puțin dramatic și activități mai puțin terifiante decât cele ale evreului vrăjitor imaginat În vestul Europei : sanguinar, necromant și demoniac. Cu alte cuvinte, s-ar părea că evreul vrăjitor imaginat de est-europeni era ceva „mai simpatic” și „mai uman” : un om care aduce ploaia. Așa este, numai că această constatare trebuie nuanțată. După cum vom vedea imediat, aspectele dramatice, ca și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului nu e totuna cu a nu avea nimic sfânt. Acest din urmă caz, chiar dacă nu e malefic în mod manifest, nu are mai puțin potențialități demoniace. Dar poate să fie și doar simplă inconștiență, o criză sau o ̀ mprejurare neașteptată putând să-i reveleze celui în cauză că are totuși și ceva sfânt. De altminteri, cum a arătat odinioară Paul Zarifopol, un cumul excesiv de „lucruri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Cine nu va înțelege nu va înțelege nici răgetul de tigru.” Aștept să regăsim secretul marilor comunicări și combustii. Te strâng la piept - avec douceur și disperare. René. P.S. Ți-am trimis într-un plic separat o carte a foarte demoniacului Bobby Fischer, sperând sincer că mă vei bate data viitoare când vom juca șah împreună. Fără dată. Zi însorită. Am fost convocată de oficialități la poliție, pentru un interviu în vederea obținerii cetățeniei suedeze. Plină de emoție, am urcat scările clădirii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]