1,535 matches
-
atrage prin stil, dar te farmecă fără să te tulbure. Aidoma unui cercetător care studiază la microscop o lamelă cu celule canceroase fără ca să fi văzut în carne și oase bolnavul din trupul căruia provine tumora, Duquesne vorbește de proliferarea demonică fără să fi simțit sub nas adierea Dracului. Rezultatul e erudiția fără ebuliție, adică șarm savant fără fior de zdruncinare. De la un cap la altul cititorul vede cum un savant enumeră cunoștințe despre un motiv religios în a cărui realitate
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
speciile de scoprioni cărora nu lea simțim vreodată înțepătura, procedeul la care recurge seamănă cu efortul lui Duquesne de a da seama de ocurențele dracilor în istorie. De aceea, cartea nu e despre Diavol, ci despre oglindirile culturale ale motivului demonic în felurite religii, accentul căzînd pe religia lui Hristos. Așa se face că Satana e cînd principiul malefic de care teologii au nevoie pentru a explica de ce Dumnezeu rabdă răul în lume, fie o născocire puerilă a unor credincioși cu
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
pentru o soluție nuanțată. Pentru un moment, împins de dorință, Luceafărul se conturează la început ca un înger căzut, precum cel din La chute d’un ange a lui Lamartine sau în Eloa a lui Vigny. El este o prezență demonică prin chiar cererile sale, cele care au provocat căderea îngerului în hipotextul biblic: tentația erotică și rebeliunea împotriva ordinii divine. Versiunea definitivă a Luceafărului (ambele versiuni „definitive”, desigur, fiind cele din Almanah și din ediția Maiorescu) ar fi rezultatul opțiunii
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
opoziții periculoase între femeie și bărbat, religie și politică, școala confesionala și școala laică. Un motiv serios pentru care confesiunea nu putea cu adevarat liniști se leagă de anumite efecte secundare pe care le presupunea: crearea de scrupule, grea capcană demonica, pe care medicină ecleziastica nu o putea ocoli, crede autorul, date fiind normele sale de desăvîrșire, plasate undeva dincolo de limitele rezonabilului. Mărturisindu-se, păcătosul riscă uneori să ajungă la sinucidere, oripilat de sine însuși, pentru că dacă preotul, educat de manuale
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
șalei în loc de salei, vol. IV, p. 33; mai multe substituții ș/s și prezența parazită a unei virgule în poezia De-aș avea, vol. I, p. 2), altele sînt omisiuni, adăugări sau inversări de litere: aștemptăm (= așteptăm), comnuă (=comună), demoncă (demonică). Desigur, trebuie să fim prudenți și să nu acuzăm noua lucrare și pentru erorile (de tipar sau de interpretare a grafiei) moștenite de la volumele-sursă; ideal ar fi fost ca totul să fie verificat și corectat - dar atunci cu siguranță CD
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
mormânturi", "Așa vorbi bătrână", "Mihnea încalecă...") pune în valoare capacitatea să de a trăi un fel de goana fantasmatica foarte potrivită inspirației sale. Aripi fantastice simte pe umere - iată numită de poetul însuși înariparea pe care tradiția literară a urmăririi demonice o provoacă în propriul său geniu. Dar, trebuie imediat spus, ritmul scurt produce un asemenea efect mai cu seamă în părțile inspirate din Mihnea și babă și în câteva alte texte lirice; aiurea, în potop de compoziții dulcege ce spun
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de 60 de versuri! Primele două sunt încă de o majestuoasă stângăcie, evadând din discursul blestemului: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura." Și, imediat după aceea, miracol: o vagă numire a Satanei, Naiba e în mod genial asociată unui "Setilă" demonic; pe loc, narațiunea capătă amploare, cu atat mai mult cu cât altor vagi entități infernale (nagode) li se dă formă de mistreți planetari în stare să rame "marea cea adâncă", si pe care lumea abia de-i încape: "Așa vorbi
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
căruia colcăie ură și speranță, deducții și acrobații dubioase, agresiuni, nenorociri, ipocrizii, contraziceri. Deși modelată în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă a campaniei pentru civism responsabil avută în vedere de prozator. Ecovoiu, deloc întâmplător, denunță fața demonică a Magistratului, un tiran calificat, căruia îi fac jocul diverși comparși din obligație, din cinică sumisiune, din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul. Funcționari siniștri, colaboratori de apocaliptică obtuzitate
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
la rînd, restul timpului rătăceam căutînd un loc de muncă. Viața interioară a avut o firească continuitate, fiind totuși întunecată - desigur, fără a-și pierde identitatea - de evenimentele care s-au succedat, cu reflexele mele și ale altora la aceste demonice agresiuni. Am înfruntat singurătatea copilăriei, acum eram condamnat să înfrunt adversitatea nimicitoare a Sovietelor. Am rătăcit într-o lume străină, fără țel". Iată situația unui ins care a refuzat compromisurile! O ameliorare intervine în momentul în care, în zorile "liberalizării
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
șopti el. Tăcu, apoi mă întrebă: Sprächen Sie Deutsch?2) - Da, am răspuns eu, și chiar foarte bine. Ca dovadă, citesc Zarathustra în original. Căci Zarathustra era atunci fixația mea! Portarul cu ochi spălăciți îmi răspunse: - O carte proastă! Nici măcar demonică. - De ce ar trebui să fie demonică? Nu-mi rspunse. Se concentră și, deodată, îmi porunci: - Dacă știți atît de bine germana, citiți-mi și mie cîteva pagini din afirmațiile smintitului ăstuia! M-am supus, de parcă aș fi fost mînată de
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
Sprächen Sie Deutsch?2) - Da, am răspuns eu, și chiar foarte bine. Ca dovadă, citesc Zarathustra în original. Căci Zarathustra era atunci fixația mea! Portarul cu ochi spălăciți îmi răspunse: - O carte proastă! Nici măcar demonică. - De ce ar trebui să fie demonică? Nu-mi rspunse. Se concentră și, deodată, îmi porunci: - Dacă știți atît de bine germana, citiți-mi și mie cîteva pagini din afirmațiile smintitului ăstuia! M-am supus, de parcă aș fi fost mînată de o forță superioară. M-am oprit
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
celestă îi e refuzată, ci și, adesea, penumbra incertitudinii, cu dramul său consolator, în temeiul unei porniri de autonegație, suicidare: "încuviințez orice inițiativă ce ar avea ca rezultat propria-mi nimicire" (ibidem). Dacă Lumea a fost plămădită cu un țel demonic, la fel de pervers a fost croită și ființa umană, pare a crede poetul, în convergență cu autorul Silogismelor amărăciunii, manifestîndu-se, în spiritul acestuia, ca un oracol al tenebrei, care nu lasă să vorbească printr-însul decît "sărăcia cea mare a veacului
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
nu l-a jucat atît cămătarul, cît negustorul și, mai ales, cîrciumarul. Locul cămătarului în imaginarul colectiv l-a ocupat în bună măsură acesta din urmă". Crîșma, în credințele și legendele populare românești, devine un spațiu al păcatului, un templu demonic. Și, deși în 1903-1904, în Moldova numărul cîrciumarilor evrei era de numai 2,57% din totalul cîrciumarilor, s-a creat o întreagă literatură folclorică și cultă (inclusiv politică) potrivit căreia evreul, otrăvind băutura, îl otrăvește pe țăran. Lipitorile satului de
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din care ar fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor, te cred zeii/ În stare să divulgi boala pe care toți
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
la Radu Popescu... Nu-i vorba, în acest caz, de vreo calitate morală grea sau de vreo substanță în sensul filosofiei germane. Nu așa ar scrie, oricum, un autor ca Liviu Rebreanu... La Ion Vinea, în schimb, se simte puseul demonic al unei firi nedreptățită de viață și de istorie, văzând în defecte și cusururi, la capătul vieții lui, tocmai condiția reușitei, a unui destin literar prodigios, în speță. Succes ce avea să fie de partea lui Petru Dumitriu, păcătosul... O
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
așa cum am scris și altădată, discutăm despre sume meschine de câteva sute de dolari. Comparați această realitate contabilă cu suprarealismul contabilicesc numit Sidex, Roman S.A., Combinatul Reșița și obțineți formula existențială a unei țări care se autosabotează cu o plăcere demonică. Ultim mohican al unei strălucite pleiade de cărturari-diplomați, dl. Bulei își va da probabil demisia din funcția pe care a ilustrat-o ca puțini alți ambasadori culturali ai României. E un mare păcat și o mare greșeală: numărul oamenilor de
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
adună în jurul ei este dreptul de a decide pentru ei înșiși. Supunerea, umilința predicate drept cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Europa să lupte se va întoarce cu bine, este sau nu o vrăjitoare, o posedată? Răspunsul nu poate fi unic și de mai mare importanță sînt concluziile de parcurs. Evenimentele trăite de ea, fie că au avut cu adevărat conținutul demonic pe care ea li-l atribuie în amintire, fie că au fost 'simple' atrocități familiale cum se întîmplă peste tot și cu o frecvență mai mare decît s-ar crede, sînt de natură să dea de gîndit, și cu siguranță
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
a fost comentatorul lor ci, de zeci de ori, eroul discursului dramatic ' Cum se poate spune că Mozart a compus 'Don Giovanni' ' îi declara Goethe lui Eckermann. O 'compoziție' ca și cum ar fi o bucată de prăjitură sau de biscuit... spiritul demonic al geniului său îl domina în asemenea măsură, încât era obligat să execute ceea ce acesta îi impunea'. S-a apropiat și de tipul latin cel mai străin firii sale, transformând pe eternul seducător 'într-un Werther german'... Gândul acesta nu
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
alții asemenea.. Varietate de wishful thinking, se pare, emblematică pentru mentalitatea românească oarecum bigotă, pentru care damele stilate și fardate și interesate de haine (seria Chera Duduca, Emilia, Dania) au avut întotdeauna un aer suspect, pasibile de a fi întrupări demonice sau doar mici senzuale proaste - în cazuri extreme (Nadina din Răscoala), dacă femeia în cauză e și aristocrată cu blazon (fie el și local), fiind de așteptat ca un viol din partea unei creaturi agresive și murdare să-i satisfacă simțurile
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
vom mulțumi să remarcăm faptul că, stabilind în permanență analogii între o formă de comportament, la insecte (devorarea masculului de către femelă în timpul copulației, la mantidee), și o mitologie, la om (întreaga serie de povestiri despre spectre feminine, fecioare veninoase, creaturi demonice care își devoră amanții, pe scurt ipostaze ale femeii fatale, la propriu), autorul ajunge la concluzia că diferența între cele două fenomene ar fi de la instinct real (în cazul insectelor), la instinct virtual, echivalent, în cazul omului, acelei funcții fabulatorii
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
la glumeț, de la disperare la satira cea mai mușcătoare". Sugestia conceperii Nopților îi vine de la byronianul Musset, în pofida unor antecedente din lirica băștinașă (Grigore Alexandrescu, Heliade, Bolintineanu): "Simptomatică este (...) predilecția lui Macedonski pentru un personaj mussetian Rolla, înrudit cu eroii demonici byronieni. El reprezintă prototipul "libertinului senzual", teatral și sumbru, apăsat de fatalitate. Este invocat ca atare în Noaptea de aprilie. Din Rolla și din poemul Octave (tradus în 1880) este preluată, de asemenea, tema femeii decăzute, victimă a societății, din
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
naționale dar și dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
prea certă, s-o uităm, așadar" (Balzac); "Moartea nu e mare lucru, durerea contează" (Malraux). * Prin moraliștii săi, un popor cu o istorie "personală" se impersonalizează (moraliștii francezi, pînă la Valéry și Montherlant). * Ironia: arta supremă a refuzului. * Suprem țel demonic: simularea iubirii. * În zelul său competitiv, inteligența poate deveni dureroasă, precum un mușchi suprasolicitat. * Inteligența conține o trăsătură atletică. * Pentru a da constant impresia de "inteligență", trebuie să te dai, mai mult ori mai puțin, în spectacol. Histrionismul implicat în
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
vizualizezi acest personaj (care, în plus, spune "Ich bin ein Kind und weiss nicht was ich singe") cu un look de vampă a anilor '30 (dacă ne gîndim și la simbolistica atribuită culorilor, roșul și negrul costumului ei sunt culori demonice). Iar suratele Sentei - torcătoarele - care beau cafeluțe într-un decor ce aduce cu un hall de bancă, îmbrăcate toate în negru în același stil retro dar mai sărăcăcios induc o atmosferă îndoielnică, părînd mai degrabă a fi prostituatele din port
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]