445 matches
-
întineri, vei fi o gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă a lumii, vei vedea totul de sus și vei începe să respiri în apă. nouă în al treilea loc: înaintașii noștri au câștigat bătălia, au atacat demonii și i-au omorât. tu nu te baza pe acele omoruri, luo na, tu ține ochii deschiși, urechile deschise. tu meriți cu mult mai mult decât simple omoruri, luo na. șase în al patrulea loc: pe dinăuntru, este numai mătase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fel de „ajutoare” pentru a putea ieși din nămol. Mamei îi era frică să se atingă de ele. Când se trezi, mama își dădu seama că, de va primi să facă ce-i va spune baba, se va lega cu demonii. Hotărâse să le lase pe toate în voia Domnului. Dimineața, veni din nou Natalia la mama, a treia oară. De data aceasta îi zise: - A zis mama, că nu va putea muri până nu o vei ierta tu, Irină. Iart-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile. Locuiam singur, nu aveam prieteni și lucram mereu până târziu În noapte. Ieșeam... sau Înnebuneam de-a binelea. Ce dracu’, măi Lola, scoate-ți limbuța din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arheologic", implicînd reconstituirea unui plan ocult, ascuns sub stratul, incitant și el, al "potrivirii" cuvintelor. Defel fortuită ar fi, sub acest unghi, stilistica unor titluri precum Arheologie, Oseminte pierdute, Testament. Răsturnînd, reordonînd cuvintele "tribului", Arghezi se arată insuflat de o demonie gnoseologică, de "tentația metacunoașterii" ca de un "hybris enorm", id est un eșec în direcție metafizică, însă un factor modelator în direcție estetică. Amestec singular de modern și arhaic, poetul caută cu febrilitate ceea ce Michel Foucault a numit "signaturile", începînd
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
Dorința este criza mimetică însăși, rivalitatea mimetică acută cu celălalt în toate întreprinderile așa-zis "private", de la erotism la ambiția profesională sau intelectuală; această criză se poate stabiliza, după individ, la niveluri felurite, dar e totdeauna "lipsită" de katharsis". Iar demonia argheziană aplicată domeniului religios îl confirmă într-un sumbru suspin: Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung,/ Și tot nu pot pe nici o potecă să te-ajung". Exasperat de obstacolele pe care le întîmpină impulsul său de metacunoaștere (nereligios
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau în mare, ca să ajungă în lumea de dincolo și să o citească demonii care să-ți împlinească porunca. Vorbind în continuare la telefon, Helen și-l lipește o clipă de piept și zice: Ce spui tu e ca și cum ai face o comandă pe internet. Număr: 346, 347, 348... În tradiția literară greco-romană, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de cai organizată pentru tinerii din trib, trofeul fiind chiar tronul regelui. De atunci, regele Ghesar, punându-și în valoare forța și mintea dumnezeiască, a purtat nenumărate bătălii, toate încununate de victorie, îndeplinindu-și cu cinste misiunea. După ce omoară toți demonii de pe pământ, Ghesar se întoarce în lumea cerească, împreună cu mama și soția lui. Povestea regelui Ghesar, una din cele mai ample epopei din lume, are mai mult de 120 de părți, peste un milion de strofe, în peste 20 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Lumea spirituală avea o existență inconfundabilă iar demonii erau o realitate concretă. Calamitățile naturale, perioadele de foamete și molimele erau private ca încercări îngăduite de Dumnezeu pentru a ne aminti pururea de fragilitatea condiției noastre pe acest pământ. Între timp demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația ce acum își spune „democratică” se mândrește că a eradicat pricinile de suferință materială. În aparență, ea a triumfat și asupra demonismului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un salt înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
viață: condamnarea la moarte, deportarea în Siberia (să ne amintim romanul Amintiri din casa morțiloră, în sfârșit căsătoriile sale, crizele de epilepsie, moartea fiicei sale, fac pe deplin vizibilă în suferințe și umilință, rațiunea însăși a existenței (Crimă și pedeapsă, Demonii, Idiotul, Adolescentulă. Cât despre Kafka, toate romanele sale (Procesul, Castelul, Jurnal intimă exprimă disperarea omului în fața absurdului existenței. Aceștia sunt autorii mei preferați și-i consider doi dintre titanii literaturii universale, pentru că ei reușesc mereu să mă facă să cunosc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cum știe, cum poate; și oricât de firave ar părea aceste raționamente, ele Îi ofereau totuși o justificare, o ușurare. Și chiar dacă toate scuzele acelea nu erau suficiente, cum i se citea cu ușurință În ochi atunci când rachiul răscolea toți demonii din el, totuși Îi ofereau măcar ceva de care să se agațe când sila de sine era atât de intensă Încât se surprindea privind cu un interes excesiv În gura neagră a pistoalelor sale. Unsprezece oameni, numără el până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
Gheorghe Grigurcu DEMONIA imaginarului cultivată de Șerban Foarță presupune, evident, un antirealism. Să fie cumva la mijloc și un antilirism? Nu cumva combinația dintre erudiția stufoasă și fantezia exaltată indică o aprehensiune a poetului în raport cu propriai figură? Însăși luciditatea acută, concentratul de efort
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
e o poetă a inadaptării. Departe însă de inadaptarea incisivă, rebelă, a temperamentelor vitale, ca și de cea indirect sarcastică prin ostentativa figurare a absurdului (situație limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de mare ni se recomandă cu un aer blajin, în-tr-un orizont din care n-au dispărut razele unei delicate așteptări. E o inadaptare printr-un soi de smerenie laică. Între rememorări vag dureroase și nădejdi impalidate, d-
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
-o aprecia decît fie ca un act histrionic, fie ca o "magie" cu diabolică alură și cîtuși de puțin ca o abdicare de la sfredelitoarea-i luciditate de "lup singuratic" ce reamintea, excedat, că "pînă și o fiară poate obosi". Astfel demonia virulentă a epocii se răsfrîngea în textul lui Bulgakov ca și-n bizarul său demers sub chipul unor fantasmări engramatice. Fiu rătăcitor, rebel, al sistemului concentraționar, Bulgakov nu s-a plecat să sărute papucul tiranului, aidoma literaților de duzină, "realist-socialiști
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
trapă misterioasă. Urcînd cuminte către ușa de la etajul I, treceam de fapt solemn pragul unei epoci la sfîrșitul căreia mă născusem: epoca normalității pierdute și a tinereții părinților mei". Mustește pe alocuri o mizantropie ca un reflex egotic, ca o demonie a neîncrederii personale în bine, ce-ar fi posibil doar într-o modalitate elaborată, artificială. Dacă "răul banal" nu i se pare autorului "diabolic", ci doar o spontană apariție la nivelul impasibilității și al deprinderilor noastre vicioase, " Binele, în schimb
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
observă că sunt cuvinte care stârnesc dezbateri aprinse și că elevii săi au simțul replicii sesizante, că inteligența și intuiția funcționează chiar și acolo unde exprimarea lasă de dorit. În film nu apare privilegiatul instrument orfic, poezia, pentru a îmblânzi demonii adolescentini, și eșecul se conturează mai bine nu ca eroare de sistem, ci ca posibilitate. Souleyman, băiatul de culoare are o sensibilitate artistică reală, o profunzime care se face remarcată, dar și o violență care-l va descalifica. Nici carisma
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
mijloacele inacceptabile de care se face uz: "Binele este Răul, într-un sens, susținea cu cinism Marx. Ceea ce trebuie eliminat. El se opune progresului în relațiile interumane. Răul este Binele pentru că produce mișcare și face ca istoria să continue lupta". Demonia marxistă ilustrează cu eclatanță o asemenea uzurpare. Toate revoluțiile bizuite pe violență, de la cele franceză și engleză la revoluția bolșevică și la cele latino-americane, au eșuat în cele din urmă, lăsînd în paginile istoriei pete de sînge. Excepțiile sunt oferite
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
închină și față de care toți suntem servili. În acest grandios echilibru al utilității, beneficiile artei nu au nici o pondere, iar, fără nici un fel de încurajare, ele dispar în zgomotosul bâlci al deșertăciunii timpurilor noastre." Dostoievski la rândul său declara în Demonii (1871): "Shakespeare și Rafael sunt incomparabil mai importanți decât cizmele sau benzina, pentru că ei sunt cel mai prețios fruct al umanității." Tânărul Nietzsche o știa și el, ridiculizând în Viitorul instituțiilor noastre de educație (1872) subordonarea educației utilității, mai precis
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
fără colindători, / buhaiul își plînge singur de milă" (Înainte de final). Inadecvarea, disonanța, discordanța constituie normele de funcționare ale poeziei în discuție, producătoare la acest mod al unui negativ abrupt, sub chipul unor masive conglomerate de imagini inospitaliere. Poetul mizează pe demonia unei anticreații, violentînd cu sistem valorile socotite pozitive, trecînd în zona abjectului, dejectului, infectului cu o înlesnire discursivă totuși, cu un gen de grație ce sugerează pe alocuri frăgezimea unor picturi suprarealiste. Ilogismul se echilibrează prin sine însuși: "Piramide de
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
numărul 6 cîlții se înfundă în goarna de purpură. / Și peste tot bîntuie malaria nopților albe, / inflația cuvintelor, fiere vărsată" (Prin venele desprinse). Este încă o probă de exteriorizare, id est de antilirism. Flegmatic asemenea oricărui creator în duhul unei demonii asumate, Liviu Georgescu aspiră către o expiere răsturnată, către dizolvarea antimistică în procesele inepuizabile ale materialității.
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
palat un alt material, noroiul, mâzga, care apare acolo unde, spune el, două lucruri se întâlnesc. Această mizerie este materialul de construcție al umanității așa cum apare ea în formula unei moralități liminare, pentru că identitatatea acestor întrebări se află în magma demoniilor și subteranelor dostoievskiene și în complicațiile maladive ale personajelor lui Strindberg. Erik Spore trăiește sub apăsarea crimelor făcute în război, însă sunt fapte mai cumplite decât crimele sale, fapte în care se amestecă lașitatea sau dragostea interzisă. Erik poartă ochelarii
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
tot timpul gata a îmbrățișa sau a brusca pe cineva, cu gesturi largi, nițel smucite, cu o voce îngroșată, de-o duritate moale, ca și cum ar face mereu un efort spre a nu deveni tunătoare. O combinație de ingenuitate frustă și demonie emană din făptura bardului, amintindu-ni-l cumva pe Rasputin. Alcătuit din vădite contraste, Adam Puslojiš are darul de-a fixa atenția, de-a domina o adunare printr-un discurs îmbelșugat, ca și printr-o carismă a unui autoritarism de
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
o viziune estetizantă asupra unui univers particular, ambele cochetând în diferite grade cu suprarealismul. Filmând în sepia, Balabanov reface atmosfera fin de siècle a unui Sankt Petersburg misterios depopulat în care evoluează după un scenariu dostoievskian personaje extrase parcă din Demonii, monștri vădind însă un numitor comun, pasiunea pentru fotografie și film erotic. Cinematograful își exercită ineluctabil fascinul, iar Balabanov se joacă pur și simplu cu convențiile genului la marginea abisului scrutat prin lentila unor pasiuni inavuabile de reflex decadent acolo
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]