159 matches
-
și Ieronim, își găsesc împlinirea prin iubire. Femeia este un prototip al pasiunii paradisiace și al inocenței sufletului originar. Indirect, prin ea, poetul cu aspirații romantice năzuiește să ajungă la conștiința de sine. În iubirea senzuală a Cezarei, precum și în demonismul lui Ieronim s-au strecurat, de bunăseamă, multe din aspirațiile erotice și din trăsăturile psihologice ale poetului. Veneră sau Madonă, femeia eminesciană este un simbol totalizator în care se armonizează creația, cunoașterea și ființarea întru eternitate. Prin frumusețe (expresie a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
numele acestui oraș înseamnă portul binelui și că mormîntul adevărat al lui Osiris se află pe o insulă de pe Nil, în apropiere de Phile și la care nu poate ajunge nimeni”. Presupunem o stare generală de daimonism (Eminescu ar spune „demonism”) în acțiune, după principiile binelui și răului, într-o continuă dialectică postgenezică și eroică. De aceea, „Isis și Osiris, ca daimoni buni ce se aflau, au fost preschimbați în zei”, lui Seth (Typhon) rezervîndu-i-se numele răului și plasament în apele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sacrului se datorează unor elemente pe care Otto le numește ciudate, așa cum sunt conceptele purității și impurității, cultul morților, cultul spiritelor, practicile magice, basmele, miturile și legendele, elementele naturii, credințele și practicile străvechi (fetișismul, totemismul, cultul plantelor și al animalelor, demonismul și polidemonismul), în care se regăsește, ca o trăsătură comună, elementul numinos. 25 Rudolf Otto, op. cit., p. 11. 26 Ibidem, p. 18. 27 Ibidem, p. 168. 28 Ibidem, p. 16. 29 Ibidem, p. 35. 30 Ibidem, p. 7. 31 Jean-Jacques
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând, vuind, certîndu-se și toate Aspirând la un lucru, care-n veci Nu poate fi a lor-eternitatea. {EminescuOpIV 87} DEMONISM O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume, Unde în loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre - lumina Spaniilor. Peste care se lasă acea "soledad", tristețea creolă a vieții în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mine de frică. Fiindcă, dacă de Dumnezeu nu prea Îmi mai păsa, de diavol mă temeam ca de dracul. Nu știu unde, În istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un simptom al impotenței. Sângele, halucinația, suferința, orgia sunt mizanscene savurate de neputincioși. Ori măcar de onaniști. Probabil că n-am dreptate, cine știe? Însă un bărbat de 30 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mi puteam permite, ca să spun așa, nici un fel de scrupul, atâta vreme cât mă bălăceam În noroi: m-ar fi Încurcat, aș fi fost inhibat și tocmai de asta Îmi era mie teamă. Ateismul meu, ca să devină vindecător, era pe cale să devină demonism. Așa că renunțasem la aerul inofensiv. Mă chinuiam - ăsta e cuvântul, fiindcă nu-mi prea ieșea - să fiu insinuant, aluziv, lunecos ca un șarpe. Încălzit la sânul familiei, fiindcă petreceam din ce În ce mai multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ideologic al noii noastre organizații era destul de greu de formulat. Era greu să te afirmi anarhist Într-o țară În care anarhismul era, pentru imbecilii din media și serviciile secrete, identificat cu satanismul. Chiar dacă eu personal mă complăceam Într-un demonism de circumstanță, nu mi-ar fi căzut bine să știu că Celebrul animal e confundat cu un violator de pisici oligofren. Dar riscul ăsta exista, atâta vreme cât trăiam alături de niște oameni pentru care cele mai credibile instituții erau armata și biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
natură, / În van voim a scutura din suflet / Dorința de mărire și putere, / Dorința de a fi ca el în lume: / Unici. Și această dorință, / Temei la state, națiuni, și cauza / Războaielor cumplite, care sunt / Pașii istoriei, acest e... răul". (Demonism). Creația a fost posibilă numai ca Dumnezeu al Treimii, coborâre în teluric ca Demiurg sacrificat, în noi supraviețuind, astfel, "întoarcerea la fire și dreptate" în contra egoismului izvorând din unicitate. Zice Eminescu: Este un ce măreț în firea noastră, / Dar acel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. El teoretizează marea ruptură și cuvântul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și subtil, pe linia unei descripții exacte și a unei continue raportări a textelor de aceeași factură unele la altele, pentru a se evidenția și fixa schema generatoare. Comparatismul este și „extern”, cu texte din clase apropiate sau chiar suprapuse (demonismul din proza lui Gala Galaction, fantasticul lui Mircea Eliade, drama simbolică din Undine, nuvela romanticului german Friedrich de la Motte-Fouqué). Retorică și semnificație (1993) grupează minuțioase studii asupra unor autori extrem de diferiți - Constantin Țoiu, Henriette Yvonne Stahl, Marin Preda, Camil Petrescu
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
provocat pur și simplu ruptura unui anumit fir și Lizzie a ostenit. Cu toții suntem demoni potențiali unii pentru ceilalți, dar unele relații mai strânse par a fi scutite de această soartă. Și relația mea cu Lizzie a fost salvată de demonism, prin cine știe ce grație, fără meritul meu, fără voia mea. Bănuiesc că amândoi suntem obosiți și bucuroși să ne odihnim fiecare în compania celuilalt. Ne mângâiem, ne sărutăm, și nu simțim nevoia de nimic mai mult. După cum am arătat la începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și fanatismul, caracteristice profeților și misionarilor celor trei monoteisme, își au modelul și justificarea în exemplul lui Iahve. Tot astfel, violența lui Iahve sparge cadrele antropomorfice. "Furia" sa se dovedește câteodată atât de irațională încât s-a putut vorbi despre "demonismul" lui Iahve. Desigur, unele din aceste trăsături negative se vor înăspri mai târziu, după ocuparea Canaanului. Dar "trăsăturile negative" aparțin structurii originare a lui Iahve. În fond, e vorba de o nouă expresie, și cea mai impresionantă, a zeității ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
către veacul următor. Din nefericire pentru unii, această idee rămâne dechisă pentru oricare om Înțelept. - În calitate de curent literar, romantismul s-a născut din atitudini opuse, mai Întâi moderat, apoi radical anticlasic, din revoltă și nesupunere la norme și reguli prestabilite. Demonismul și titanismul sunt expresia lirică și epică a unor asemenea atitudini. În acest orizont spiritual se Înscriu „Geniu pustiu”, „Înger și demon”, o proiectată dramă „Demon și Înger”, „Împărat și proletar”, „Mureșan”, partea a doua a poemului „Scrisoarea III” și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
personaje ilustratve, Într-o simetrie absolut perfectă. Drept urmare, În grupa personajelor negative scriitorul Îi așază pe: Dinu Păturică, Chera Duduca, Andronache Tuzluc, Domnul Caragea, Chir Costea Chiorul. Ei constituie ceea din perspectivă romantică, s-ar numi acea parte a antitezei, demonismul. La celălat pol se află Gheorghe, Banul C, Maria și domnul Grigore Ghica (personaje evident idilizate, portretistic), ori elementul angelic. Un singur personaj din galeria negativă, nu are corespondent la polul pozitiv, negustorul si cămătarul Chir Costea Chiorul, iar faptul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deasupra tuturor, unul din cele mai bine construite personaje din literatura română, Stănică Rațiu. Nu trebuie ignorată Georgeta și colegul student al lui Felix, ori chiar Relișor. Lumea aceasta se Învârte Într-un cerc vicios, În mare, pentru că angelismul și demonismul se află aici În proporții absolut inegale. Moș Costache o are sub tutelă și pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă, purtat de intenția de a o Înfia, așa cum promisese la moartea mamei sale, fosta lui soție, cu care nu a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Când cele două personaje se află În același cadru, să-i zicem cinematografic, nu e o greșală, urmează un fel de ritual al „Înțepării”, și o acutizare a trăirilor care provacă starea de respingere. Cât Îl privește pe moș Costache, demonismul său pleacă de la o trăsătură de caracter arhicunoscută În literatura universală. Avarul este un om ascuns; deseori se pitește dincolo de el Însuși de parcă i-ar fi frică să nu se dea de gol printr-un gest regretabil. În același timp
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
libertate.” Diferența majoră este însă că textul evanghelic identifică libertatea cu Dumnezeu, pe când personajul lui Dostoievski dorește să-și afirme libertatea tocmai în condițiile inexistenței lui Dumnezeu. Efectul acesta autodistructiv este generat de lipsa credinței în înviere. în acest caz, demonismul personajului nu este dat de dubiu sau indiferență, ci de convingerea fermă că învierea nu este posibilă și, că prin urmare, viața este lipsită de sens. „Demonii” sunt cei cărora Dumnezeu le este indiferent, demonii sunt cei care-l neagă
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
cu sine „renașterea slavilor” pentru deplina lor „libertate individuală și reînvierea spiritului propriu” . în 1869, Dostoievski elabora planul unei opere ample: Hagiografia unui mare păcătos, plan nefinalizat care a generat totuși Demonii, Adolescentul și Frații Karamazov. în afara marii teme a demonismului, romanul Adolescentul reia probleme comune altor opere dostoievskiene: relația copiipărinți, rolul banului în evoluția individului, descompunerea, criza societății generată de pierderea idealurilor, de dispariția credinței într-un reper etern valabil. Andrei Petrovici Versilov, personaj central al romanului, se înscrie în
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
să te învețe, să te îndrume, fiindcă simpla lor prezență declanșează un du-te-vino între aici și dincolo“; ele își exercită vrăjile asupra protejatului lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
simpla lor prezență declanșează un du-te-vino între aici și dincolo“; ele își exercită vrăjile asupra protejatului lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune diversele referințe la aria demonicului (în legătură
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al cărui bagaj științific nu-i strivește sprintenele afabulații"36. Ovid S. Crohmălniceanu traduce injoncțiunea savantului asupra scriitorului, prin comparația cu unul din eroii romanelor sale, David Dragu: "Mircea Eliade a ezitat lungă vreme între atracția sa pentru experiența aventuroasă ("demonism", "erotism", "mistică", "voluntarism politic") și viața închinată studiului laborios de bibliotecă, între jocul cu plăsmuirile imaginației (literatura) și munca gândirii disciplinate (știința). E alternativa în fața căreia sta indecis și David Dragu. Ca și eroul său, Mircea Eliade a ales până la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români de mai târziu 433. La Eminescu, în cosmogonia și speculațiile sale metafizice, cuprinse în diferite poeme (de exemplu, Demonism), la Ion Heliade-Rădulescu, în teoria echilibrului dintre antiteze, la Vasile Conta care, prin cele două scrieri mai importante ale sale, Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii universale, "aduce în atenție un paradox constant al existenței omului, (...), anume prezența firească și totodată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Da Vinci, să zicem) de la structuri interioare matematice, atunci și obiectul acestei afirmații și l-ar fi imaginat mai bine în spațiu. Va fi dorit să spună că, indiferent încotro îl deplasezi pe poet, el reprezintă spiritualitatea originară. Vreți exemple? Demonismul baudelairian nu putea să apară pe "fondul" budismului, după cum revolta lui Villon era de o mai complicată proveniență decât cea expusă de trio-ul: Li Po, Van Vei, Du Fu. Poezia demnă și fermă se ridică împotriva violențelor sociale. Omenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția sa ontologică, universul în întregime"), ironia satirică în Mureșanu, grotescul în Demonism ("grotesc cosmic"). Etc. Într-un alt capitol, de dimensiuni ample, se stăruie asupra Funcțiilor comicului în proza eminesciană. Un prim text este Contra-pagină, care îi permite autorului a discuta despre "dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în plan stilistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]