244 matches
-
indicele este Σ si 2 , unde si reprezintă ponderea pe care un grup religios o deține în total populație. Atunci când piața se află în situație de monopol valoarea indicelui tinde spre 1000, în timp ce atunci când piața este împărțită între mai multe denominații valoarea indicelui scade. Valori reduse ale indicelui arată existența unei situații de pluralism, în timp ce valorile crescute indică existența monopolului. În analiza făcută în acest capitol valoarea inițiată a indicelui a fost împărțită la 100 pentru a facilita interpretarea rezultatelor. Un
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
nou Cehia, Germania de Est și Estonia, precum și țările nordice, Danemarca și Suedia. Datele susțin ideea unei secularizări profunde a societăților majoritar protestante, fie ele estice sau vestice, precum și a prezervării valorilor religioase în societățile predominant catolice. Cu toate acestea, denominația predominantă nu explică pe deplin variația nivelului credinței religioase atâta vreme cât țări majoritar catolice cum este cazul Franței se află printre campionii secularizării, iar România predominant ortodoxă este la polul opus. Privind din perspectiva evoluției în timp a valorilor religioase datele
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
religiozității in funcție de diversitatea religioasă. Pe grafic se poate observa atât asocierea puternică dintre cele două variabile, cât și poziția României pe grafic, în colțul din dreapta sus, alături de Malta, Polonia, Irlanda sau Portugalia, toate fiind state în care o singură denominație domină piața religioasă. În plus, Figura 3.5 ilustrează relația dintre religiozitate și ponderea populației cu studii superioare. Din nou, România se află alături de Malta și Polonia, în colțul din stânga sus, în rândul țărilor cu religiozitate crescută și nivel redus
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
început faptul că voi încerca să leg încrederea în biserică de Biserica Ortodoxă Română care, deși nu este singura instituție religioasă din România, reunește totuși cei mai mulți aderenți, în contextul în care peste 85% din populația țării se declară a aparține denominației ortodoxe. Analizele pe care le voi face nu se vor rezuma numai la ortodocși, însă am plecat de la premiza că acțiunile Bisericii Ortodoxe sunt cele cu impactul cel mai ridicat și din acest motiv contează mult mai mult în formarea
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
la biserică, în timp ce Credinciosul nepracticant crede însă nu frecventează biserica. Ateul nedeclarat este cel care nu crede în Dumnezeu și nu participă la serviciile religioase însă așa cum arătat anterior nu se autodefinește ca ateu, ci își exprimă apartenența la o denominație religioasă. Tipul inconsistent declară că frecventează biserica însă nu crede în Dumnezeu și cumulează doar 6 cazuri din totalul persoanelor investigate în cadrul cercetării WVS 2005. Tabelul 6.1 Tipuri religioase în România Credință religioasă Practică religioasă Da Nu Da Credinciosul
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
pravila, dar nu văd cum, în acest caz, excepția ar confirma regula. Nu mai numesc aceste excepții pentru a nu fi suspectat de analogii impardonabile. De altfel, autorul își numește aceste parimii, mai succinte ori mai extinse, Fragmente. Foarte nimerită denominația, deoarece, așa cum am spus, îi oferă totodată și posibilitatea conciziei și o mai liberă deschidere; ele rămân totuși fragmente, "fărâme de idei", părți dintr-un tot, care dau imaginea armonioasă a întregului. Mallarmé afirma că " Fragmentele sunt semnele nupțiale ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un discurs iconoclast care destrăma fibra naționalistă a conștiinței istorice românești s-a ajuns la completa recuperare și asumare a tradiției naționalismului autohton. Această diferență substanțială crescută între formula inter-(și anti-)naționaliste a memoriei românești și cea național-comunistă justifică denominația de "revoluție mnemonică" pentru a descrie metamorfoza produsă în gestiunea politică a trecutului între cele două faze ale socialismului românesc. Modelul evolutiv al memoriei istoricepe care îl avansăm afirmă, de asemenea, că revoluțiile mnemonice sunt procese ample de reconfigurare dramatică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de mai multe burse de dezvoltare departamentală din partea Consiliului Britanic și OSI- Soros Foundation și el s-a transformat în Centrul Interdisciplinar de Studii de Gen în 2003, gândit nu doar ca o structură mai soft cel puțin la nivelul denominației: "Studii de gen", ca să fiu onestă, suna mai puțin activistic și militant din punctul de vedere al cunoscătorilor, deși la vremea aceea trebuie să o spun deschis puțini știau ce va să zică "studii de gen". Centrul era menit să servească drept
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
încerca să răspund acestor întrebări prin expunerea unor teorii recente în sociologia modei, respectiv teoria fluxului orizontal al modei (trikle-across) și teoria grupurilor subculturale, precum și câteva cercetări de teren în acest sens. 2.2.3. Teoria fluxului orizontal al modei Denominația "trickle-across" a fost propusă de Charles W. King în 1963, prin aceasta autorul subliniind fluxul orizontal și circular al modei: sursa reala a modei ar proveni din clasa socială căreia îi aparține individul. Iar principalul argument al acestei teorii este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
secolului al XIX-lea se regăsește în ideea că formele expresive de vestimentație și ornamentare ale corpului se datorează dorinței individului de a marca poziția socială. Regăsim această idee la Thorstein B. Veblen (1889) și la Georg Simmel (1904) sub denominația de "fluxul vertical al propagării modei" (teoria trickle- down), potrivit cărei moda se propagă pe verticală, de sus în jos, iar traseul acesteia descrie structura societății în care se manifestă. Totuși, în baza unor exegeze deja consacrate (D. Frisby, 1984
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
CRISTUREANU, ALEXANDRU-OVIDIU, Contribuții la predarea terminologiei lingvistice de specialitate pentru studenții străini, viitori filologi, din anul pregătitor, RIL, 1989, 72-75. [13] CRIȘAN, EMANUELA; CRIȘAN, ALEXANDRU, Exigențe ale dezvoltării competenței comunicative la elevi, LL, nr. 2, 1989, 239-247. [14] CRIȘAN, EMANUELA, Denominația personajului literar și compunerile școlare, LL, 4, 1989, 579-583. [15] CRIȘAN, EMANUELA, Strategii de decodare dinamic contextuală a textului: implicarea în predarea învățarea literaturii române, RILA, 1989, 68-71. [16] CVASNÎI CĂTĂNESCU, MARIA, Note despre anaforice în dialog (Implicații în predarea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
că la această întrecere s-au confruntat doi copii, al nostru de la școala nr. 22 - un român, cu numele Ungureanu și alt copil din Ungaria, cu numele Olah...ca să vedeți ce poate face onomastica... - Prof. C.F.: Dacă tot suntem la denominații - care a fost numele Școlii nr. 22 de-a lungul timpului? - D-na prof. M.M.: Când am venit eu s-a numit Școala „Ion Creangă”, Zilele Școlii sărbătorindu-se pe 1 martie, însă ulterior această dată a fost infirmată. Însă
Am c?utat s? fie mai frumos! () [Corola-publishinghouse/Science/83582_a_84907]
-
22 de-a lungul timpului? - D-na prof. M.M.: Când am venit eu s-a numit Școala „Ion Creangă”, Zilele Școlii sărbătorindu-se pe 1 martie, însă ulterior această dată a fost infirmată. Însă după 1989, când s-au dat denominații de personalități școlilor, s-a dat numele Ion Creangă altei școli. Cei de la conducere nu cunoșteau tradiția acestei școli. Prin anii 1990, 1991, 1992, nu mai țin minte exact școlii i s-a dat numele de B.P.Hasdeu”- după numele
Am c?utat s? fie mai frumos! () [Corola-publishinghouse/Science/83582_a_84907]
-
complex al liricii baudelairiene, Debussy propune aceeași explorare profundă a subteranelor existenței umane printr-o imaginație auditivă ce ne poartă dincolo de metaforă, într-o experiență eminamente senzitivă, în care toate simțurile par contopite într-o stare confuză. Prin opțiunea pentru denominația extrasă din versurile sonetului Corespondențe al poetului francez, Debussy mărturisește afinitatea față de lumea acestuia, dând curs unor trăiri complexe, adiacente modelului său literar (declararea provenienței titlului și implicit a mesajului estetic - „...Les sons et les parfums tournent dans l’air
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evrei să supraviețuiască în acele vremuri de grea restriște. După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza), când liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenunchierii cultelor în fața unui guvern totalitar, spălând în acest fel "rușinea de pe obrazul lui Christos", cu riscul propriei vieți. Wurmbrand este urmărit de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de context (în care absența unui element este indicată doar de intonație), și, pe de altă parte, fenomenul detașării, la nivelul sintagmelor sau compuselor, și lexicalizării unor cuvinte, care preiau sensul întregului termen complex, fenomen pe care îl individualizează prin denominația condensare lexico-semantică. Analiza pe care autorul o face în detaliu și cu numeroase exemple din diferite limbi scoate în evidență faptul că acest fenomen constituie, înainte de toate, un procedeu de formare a cuvintelor, inclusiv în situațiile în care el are
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
exclusiv alte) fenomene de omisiune, petrecute la diferite niveluri lingvistice, care nu au în comun decât sensul etimologic al acestui cuvânt, de "lipsă, absență, omisiune". Termenul elipsă denumește "fenomene lingvistice destul de variate, cuprinse prin tradiție în aceeași categorie" (ELR, s.v.). Denominația utilizată nu reflectă, așadar, realitatea lingvistică, deoarece se referă, în termeni generali și polisemantici, la fenomene diferite care se petrec în limbă. Or, spre deosebire de cuvânt, la care nu există o legătură necesară între semnificant și semnificat, "în cazul termenului, legătura
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în termeni acceptabili pentru a desemna procedeul pe care îl studiem, de vreme ce denumesc și alte fenomene lingvistice, care, deși, teoretic, sunt asemănătoare, diferă de condensare din mai multe puncte de vedere, ceea ce impune cu atât mai mult găsirea unei alte denominații pentru acest procedeu. * Spre deosebire de elipsă, absorbție, abreviere și trunchiere, termenul condensare (lexico-semantică) elimină întru totul echivocul terminologic, întrucât desemnează un fapt de limbă unic și inconfundabil. El a fost, de altfel, întrebuințat, în formulări cum sunt "condensarea unei expresii analitice
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
consecință, întrebuințarea cuvântului condensare lexico-semantică în calitate de termen lingvistic, pentru a denumi fenomenul pe care îl studiem, nu contravine în niciun fel condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o unitate terminologică, de vreme ce îi atribuim o semnificație univocă, pe care celelalte denominații utilizate pentru același procedeu nu o au. Și nu numai atât: includerea cazurilor de condensare în rândul schimbărilor semantice ori al elipselor sintactice propoziționale, al trunchierilor sau al altor fenomene de scurtare aleatorie a cuvintelor, grupurilor de cuvinte sau enunțurilor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
diverși factori socioculturali, cum sunt moda lingvistică, aplecarea tinerilor de a se supune acesteia și de a se exprima mai concis, mai plastic și, uneori, ludic, amploarea prezenței "pe piață" a realității desemnate și, implicit, frecvența cu care este utilizată denominația acesteia, standardizarea terminologică, forma inspirată sau mai stângace a formației scurtate. Pentru a spori capacitatea noilor creații lexicale de a se impune și de a se răspândi, autorii lor se străduiesc, în unele cazuri, să le confere o formă ușor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
permite ca o expresie să fie vivace și concisă (...). Un adjectiv poate deveni substantiv prin elipsă: une [voiture] automobile, une [section] conique" (Wikipedia.fr., s.v. Ellipse [rhétorique]). Unii autori mai riguroși care includ fenomenul printre cauzele schimbărilor semantice folosesc chiar denominația "condensarea unei expresii analitice", "condensarea semantică" sau "condensarea unor expresii frecvent utilizate" (Șerban Evseev, p. 156). Chiar și cei care sesizează diversitatea fenomenelor lingvistice numite prin tradiție elipsă caracterizează așa-numita "elipsă lexicalizată" prin faptul că aceasta "adaugă un sens
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nemijlocit textual, ieșind din sfera noastră de interes, întrucât nu duc la condensări. Asemenea omisiuni anaforice reprezintă, așadar, un tip de elipsă lexicală la nivel sintagmatic, caracterizat prin dependența nemijlocită de contextul lingvistic imediat. Omisiunea anaforică nu propune o nouă denominație pentru referent, ci numai sugerează, evocă, face trimitere la denumirea completă a acestuia, redată ca atare în secvențele anterioare, iar elementele omise nu pot fi decât determinanți (modificatori), nu și regentul (centrul sintagmei). Prin toate acestea, omisiunea anaforică diferă de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
frecventă; gradul de familiarizare, de cunoaștere, adică pregnanța referentului în domeniul respectiv, constituie însă un factor reductor al acestei diferențe (v. Jacques, p. 112). În primele două etape ale condensării, omiterea capului grupului sintactic sau a modificatorului propune o nouă denominație, improvizată însă, întrucât nu este încă lexicalizată și nici nu concurează termenul complex originar, ci numai îl înlocuiește vremelnic; grupul sintactic poate reveni oricând în cursul discursului, rămânând singura denumire constantă și unanim recunoscută a obiectului de referință. 3. Cuvintele
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
materii fecale, scurtcircuit, temperatură ridicată; un teracotist aplică teracote pe suprafața sobelor, dar nu va numi în acest fel sobele de teracotă). Cuvântul rezultat prin condensare nu mai este folosit, în această etapă, ca înlocuitor al sintagmei originare, ci ca denominație cunoscută și recunoscută drept "corectă" în limbajul respectiv. Întrebuințarea cuvântului condensat, în detrimentul sintagmei originare, nu mai depinde, așadar, în această etapă, de uzul său deictic, de extragerea sensului dintr-un context extralingvistic sau tematic oarecare, ci de registrul stilistic în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
realizat-o printr-un tip de elipsă lexicală la nivel sintagmatic, ceea ce nu ne-a împiedicat în niciun fel să revenim, în mai multe rânduri, la forma completă. Se poate întâmpla însă ca vreun cercetător al aceluiași fenomen, considerând că denominația sintagmatică este prea lungă, cu determinant superfluu, să adopte în viitor termenul scurtat ca denumire unică a procedeului, fără să fi utilizat și explicat în prealabil termenul complex, pe care l-ar putea întrebuința mai târziu, în treacăt, pentru mai
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]