370 matches
-
culturii engleze) ,filologică (filologie clasică, limbi moderne, uneori diferite genealogic și tipologic), lexico-semantică, științifică etc. Servește întotdeauna un limbaj neutru sub aspect stilistic și respectă principala caracteristică a lexicului specializat, precizia, spre deosebire de trăsătura deschis a metaforei lexicale. Dacă sub aspect denotativ, metafora specializată este un termen univoc, din perspectiva demersului euristic nu orice termen poate fi considerat o metaforă: med. incizie s.f. (fr. incision n.f/ en. incision) s-a format prin conceptualizarea caracteristicilor de sens ale substantivului latin incisio,-onis
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
35); " Îmi voi deschide gura și voi vorbi în pilde, voi vesti lucruri ascunse de mult, ceea ce am auzit, ce știm, ce ne-au istorisit părinții noștri" (Psalmul 78; 2-3). Metaforele terminologice /conceptuale acoperă sfera conceptual-semantică a limbajelor specializate, ca denotative, în timp ce metafora terapeutică este importantă prin valoarea formativă și curativă etc. Metafora terapeutică însumează povești, mituri, fabule, basme, parabole, fiind subordonată nevoilor individuale și structurii interne ale ființei umane. Conține întotdeauna soluționarea conflictelor ființei psihice. Metafora terminologică /conceptuală este extrinsecă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a unui concept complex revendică utilizarea analogiei duble, având două baze diferite semantic și etimologic, libere de domeniul medicinii. În "bordură...", analogia are în vedere baza comună "margine..." - rezultatul semantic fiind diferit în limbajul medical, atât din punct de vedere denotativ cât sub aspectul referentului ("suprafață apicală a membranei plasmatice"). Situația este identică și în cazul constructului "perie" care desemnează conceptul de "microvilozități paralele unele cu altele" [bordură în perie: "Specializare morfologică a suprafeței apicale a membranei plasmatice, care prezintă mici
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
situației date, în funcție de semnificațiile privind structurile sintactice, de sistemul semiotic etc. Seleskovitch, Lederer (1984: 25), Lederer (1994: 49-83), J. Delisle (1993: 28) disting câteva tipuri de echivalență: cognitivă (cu referire la semantismul textului și la "completările" noționale aduse de traducător), denotativă (informația oferită de DS privind datele extralingvistice), conotativă (cu respectarea sociolectului, a registrului de limbă) etc. Se vorbește apoi, despre echivalența pragmatică, dinamică (E. Nida, 1964: 5; P. Newmark, 1988: 48). În domeniul logicii, echivalența este un conector, "o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
specializarea: podolog (cf. fr. podologue); en. podologist; podoorthotist; • titrarea /domeniul medical: podologie (cf. en. podology); • instrumentul: podometru (cf. fr. podomètre); en. podometer. Cheiro-, cheir, -cheiros (cf. gr. χείρ, χειρός) era un cuvânt polisemantic în limba greacă. În funcție de context, avea valori denotative ["mână, pumn, braț, parte, activitate, acțiune, forță, energie, violență"]. Modelul cognitiv al "mâinii în acțiune" îl regăsim în structuri binare de tipul chirurgia [cf. χείρ, χειρός -,,mână"+ ergo-, ergon, (cf. Ёργον, -ου- energie, act, acțiune, fapt, muncă)] - "parte a terapeuticii
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cf. gr. μαλακο-, μαλακός "moale"): ro. osteomalacie (cf. fr. ostéomalacie); - ptoză "cădere, deplasare": ro. gastroptoză (cf. fr. gastroptose); - ragie (cf. gr. ραγή "fisură, curgere"): ro. menoragie (cf. fr. ménorragie); - urie (cf. gr. ούρο-, οΰρον): ro. hematurie (cf. fr. hématurie). Sufixoide denotative din sfera operațiilor chirurgicale: - centeză "puncție pentru aspirație"; ro. paracenteză (cf. fr. paracentèse); - ectomie-, tomie (cf. gr. τομή "tăiere"): pelvectomie (cf. fr. pelvectonie); - plastie (cf. gr. πλαστο-, πλαστός): esofagoplastie (cf. fr. oesophagoplastie); - stomie, stomato-, stom (cf. gr. στομα-, στόμα, στόματος
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
un cuvânt încărcat cu numeroase sensuri. Univocitatea celor aproximativ 30 de termeni existenți în vocabularul panlatin este asigurată de unitățile terminologice compuse/ de îmbinările libere de cuvinte/ de numeroasele constructe metaforice. Dezambiguizarea semantică și contextuală permite identificarea riguroasă a sensului denotativ specializat. Unitățile terminologice astfel obținute sunt accesibile, corespund mecanismelor de desemnare care pornesc de la general (piață) spre particular. Termenul se acomodează extensional, prin actualizarea conceptului în sintagma terminologică: piață a bunurilor materiale și a serviciilor, piață a factorilor de producție
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
solului)" Relațiile de opoziție dintre hiponimele luate în considerare au caracteristicile: proces lent - proces accelerat;/ perioadă lungă de timp - perioadă scurtă de timp;// absența omului - prezența omului;// Cele mai importante relații ierarhice sunt cele de incluziune, atât sub aspectul productivității denotative cât și sub aspectul logicii disciplinei științifice. Există relații de opozițe macrosistemică realizate prin deplasări ale conceptelor generale spre concepte specifice, individuale: sol-soluri, sare-săruri, nisip-nisipuri, filosilicat-filosilicați etc., prin treceri ale masivelor la substantive colective - "turbă-turbărie" - fapt ce implică numeroase modificări
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
of a language: the linguistic act is realised based on a previous model "(...) that serves as model for the coming linguistic acts, thus ensuring the system's diachronic continuity". The volume familiarizes the reader with the study of the informative, denotative, appellative dynamics of language, in general, and specialised languages in particular, with accommodation of linguistics to terminology, through the 7 chapters regarding communication and the functions of of language, terminology, hermeneutics of metaphor in specialised languages, the dynamics of metaphor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Comunicarea artistică apelează rareori la această funcție, verificarea canalului de comunicare reducânduse la creațiile populare (transmise pe cale orală) și la proza care simulează comunicarea orală (secvențeramă ale povestirii în cadru sau formulele mediane din basmele culte). FUNCȚIA REFERENȚIALĂ/INFORMATIVĂ/COGNITIVĂ/DENOTATIVĂ vizează capacitatea enunțurilor de a transmite informații, prin raportare la contextul comunicativ (locul, momentul și relația de comunicare dintre actanți) și la realitatea obiectivă și/sau fic țională. Ea semnalează capacitatea de a exprima ansamblul factorilor care, dincolo de sensurile struc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semn lingvistic convențional, este unitatea lingvistică minimală care asociază constant un semnificant și un semnificat (referent). Cuvântul se caracterizează prin: unitate fonetică (un complex sonor stabil), unitate gramaticală (paradigma formelor flexionare/a modelelor combinatorii în enunț) și unitate semantică (sens denotativ, sensuri conotative; relații semantice cu alte cuvinte). - Sensul denotativ se referă la semnificația primară a cuvântului; denotația reprezintă nivelul prim, necodificat, actualizând sensurile proprii ale cuvântului. - Sensul conotativ vizează semnificația secundară, activată în contextul lingvistic/con textul stilistic al comunicării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
constant un semnificant și un semnificat (referent). Cuvântul se caracterizează prin: unitate fonetică (un complex sonor stabil), unitate gramaticală (paradigma formelor flexionare/a modelelor combinatorii în enunț) și unitate semantică (sens denotativ, sensuri conotative; relații semantice cu alte cuvinte). - Sensul denotativ se referă la semnificația primară a cuvântului; denotația reprezintă nivelul prim, necodificat, actualizând sensurile proprii ale cuvântului. - Sensul conotativ vizează semnificația secundară, activată în contextul lingvistic/con textul stilistic al comunicării; conotația se referă la sensurile figurate, potențiale, specifice nivelului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de scopurile pragmatice și constituirea nivelurilor multiple de semnificare; se manifestă ca reunire a nivelului expresiei cu cel al semnificațiilor, generând un sistem de semne complex. Textele nonliterare se caracterizează prin referentul real, prin dominanta logică, rațională, prin limbaj preponderent denotativ, prin expresie obiectiv impersonală (texte științifice sau oficial administrative) ori prin expresie subiectivă și expresivă, fără intenționalitate estetică (discursul/textul colocvial). Texte de graniță/de frontieră - literatura document și literatura de grad secund: jurnalele literare/intime/de călătorie, reportaje literare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
receptor sau de o interogație care să genereze reflecția asupra viitorului. Particularități ale discursului argumentativ: - textul științific de tip argumentativ (demonstrația științifică) se caracterizează prin informații obiective, prin referințe și dovezi certe, prin perspectiva imparțială, obiectivă (emițător neimplicat), prin limbaj denotativ, impersonal, prin lexicul specializat etc.; - textul argumentativ din sfera mass mediei, a vieții publice ori private adaugă informa țiilor obiective, întro măsură mai mare sau mai mică, judecăți de valoare, aserțiuni subiective sau speculative, formulate dintro perspectivă asumată, subiectivă. Limbajul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
impersonal, prin lexicul specializat etc.; - textul argumentativ din sfera mass mediei, a vieții publice ori private adaugă informa țiilor obiective, întro măsură mai mare sau mai mică, judecăți de valoare, aserțiuni subiective sau speculative, formulate dintro perspectivă asumată, subiectivă. Limbajul, denotativ și conotativ, primește mărci ale subiectivității, ale retoricii argumentative, se nuanțează expresiv și/sau afectiv. Scopul informativ și cel cognitiv sunt dublate, în aceste cazuri, de scopul persuasiv; - în ambele situații, însă, textul are o structură specifică (ipoteza/teza, argumen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin demersul logic (raționamente de tip inductiv, deductiv etc.), printrun aparat critic complex, verbal sau figurativ: citate, observații, note, în subsolul paginii sau la sfârșitul capitolului, informații bibliogra fice, tabele, scheme, figuri ilustrative etc.; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin limbaj denotativ, cu termeni științifici/teh nici (neologisme de circulație internațională), cu abrevieri și simboluri specifice domeniului (metalimbajele proprii fiecărei științe); - la nivel morfosintactic sunt folosite frecvent construcții argumentative (structuri sintactice de argumentare, conectori, modalizatori etc.), verbe evaluative, forme verbale impersonale sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
critic de tip argumentativ, demonstrativ, analitic, comparativ, informativ etc. operează cu o terminologie specializată, are rigoarea oricărui text științific, dar poate include judecăți de valoare, puncte de vedere subiective. De asemenea, discursul este personalizat, valorificând resursele expresive ale limbajului (sensuri denotative și conotative ale cuvintelor, figuri de stil, procedee retorice, variație stilistică etc.). - Textele cu caracter tehnic (cartea tehnică a unor aparate, mașini etc., prospecte ale unor medicamente, substanțe chimice ș.a.) au un scop pragmatic/utilitar, iar textul este deseori însoțit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
oficial (televizat), discursul, pledoaria, intervenția, dez baterile oficiale, negocierile, interviul de angajare, alocuțiunea, toastul. CARACTERISTICI: - textele redactate în stil oficial și discursurile specifice respectă normele limbii literare și evidențiază toate calitățile generale ale stilului; - nivelul lexicosemantic se remarcă prin limbajul denotativ, cu enunțuri obiective, impersonale, printro terminologie specifică (adecvată ariilor funcționale: juridică, administrativă, economică, politică, diplomatică ș.a.); creația lingvistică este eliminată în favoarea stereotipiilor de limbaj, a clișeului lingvistic; - nivelul morfosintactic este caracterizat prin ocurența mare a verbelor (la indicativ sau infinitiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și expresivitatea; - raportarea la normele limbii literare este mai liberă, abaterile fiind mai frecvente decât în cazul celorlalte stiluri funcționale; - nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de pronunții populare sau regionale; - nivelul lexicosemantic dezvoltă preponderent sensurile denotative; lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, mărci ale subiectivității, ale implicării afective. Este marcat de particularități socioprofesionale (elemente de jargon/de argou), locale (regionalisme, termeni din limbajul popular sau din cel colocvial citadin) și individuale (limbaj original versus clișee lingvistice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
multimodale sau nonverbale, științifice, artistice sau pragmatice etc. În comunicarea lingvistică, simbolizarea se produce atunci când semnul verbal, considerat arbitrar, primește o semnificație nouă, motivată logic. Simbolul artistic (gr. sýmbolon - „semn de recunoaștere“) este o unitate semantică în care înțelesul pur denotativ este înlocuit cu sensuri imaginative multiple, având un grad ridicat de generalitate și de ambiguitate. Gilbert Durand definește simbolul imaginativ ca „orice semn concret care evocă, printrun raport natural, un lucru absent sau imposibil de a fi perceput“, considerând că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Sadoveanu); Era calul din poveste, înainte de a mânca tipsia cu jar. Numai pielea și ciolanele. (M. Sadoveanu) Antifraza, figură de stil cu caracter ironic, constă în utilizarea unui cuvânt, a unei lo cuțiuni sau sintagme, cu un sens opus celui denotativ: Răsplata prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri. (M. Eminescu); TRAHANACHE: Bravos! Fănică trădător! Frumos!... (I.L. Caragiale) 2.9.4. Figuri de gândire/de nivelul viziunii artistice (metalogisme) Spre deosebire de tropi (metasememe), care vizează numai spațiul interior al limbajului, metalogismele se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dedicația) sau metatextuale (punctele de suspensie) etc. Modalități stilistice: prezența simbolurilor multisemnificative, a unor imagini artistice neconvenționale, a metaforelor absolute/închise, a unor ana logii, alegorii etc. - Reflexivitatea constă în capacitatea textului liric de a exprima idei, nu întrun limbaj denotativ, logicconceptual, ci în limbaj poetic, metaforizat, prin imagini artistice, prin simboluri (nu un „limbaj al tuturor, ci al unuia singur“ - Carlos Bousoño). Prin această caracteristică definitorie a limbajului poetic se realizează funcția cognitivă, fiindcă „Arta [...] nu e o distracție, ci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este analizat în dicționare și în semantica tradițională ca posibilitate de descompunere a unei expresii în mai multe semnificații sau accepții, deci pentru potențialul polisemic. Conținutul se manifestă însă și la nivelul enunțurilor, unde nu mai interesează conținutul lexical, strict denotativ al cuvintelor, ci conținutul locutiv, ilocutiv, modal, afectiv, deci pragmatic. Mai tîrziu, în Franța, analiza discursului se constituie într-o critică a analizei de conținut, în timp ce între 1980 și 1990 se aduce o dezvoltare în paralel a celor două direcții
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
juridic etc. Argoul folosește într-adevăr cuvinte din jargon, din limbajul popular, familiar și vulgar (cu predilecție), însă aceste cuvinte primesc marca specifică de elemente argotice doar dacă au suferit evoluții semantice speciale, care le conferă alte sensuri decît cele denotative. De exemplu: streptomicină = băutură alcoolică, texte sau tromboane = minciuni ș. a. Limbajul argotic este fundamental oral, ceea ce determină o mare instabilitate a formelor și a semnificațiilor sale. Cuvintele argotice cunosc numeroase variațiuni fonetice și semantice, cu înlocuiri spectaculoase de termeni în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să ia act de prezența lor, sarcina detalierii și sistematizărilor posibile fiind destinată stilisticii și poeticii. Cu toate acestea, analiza discursivă nu poate face abstracție de prezența valorilor conotative și, de aceea, trebuie să facă întotdeauna distincție între folosirea exclusiv denotativă a cuvintelor și folosirile conotative. V. cuvînt, denotație, semiologie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN CONTACT LINGVISTIC. Prin contact lingvistic sau contact între limbi se înțelege situația în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]