4,078 matches
-
respir o himera din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebela, mi-e dor, De săgețile-stoluri ce se-depărtează spre sud, Până și de ciorile-ți, cănd croncăne speriate sub nor, Mi-e dor, așa cum tânjesc vești mai bune s-aud! TRUDA Bătrânul toiag se ia la harță cu drumul. E prea lung și-s prea multe pietre-nainte
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
respir o himeră din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebelă, mi-e dor, De săgețile-stoluri ce se-depărtează spre sud, Până și de ciorile-ți, când croncăne speriate sub nor, Mi-e dor, așa cum tânjesc vești mai bune s-aud! ADAM Adam ar fi putut cingătoare din șarpe, Să-și facă, ascultând vocea divină, fără a privi spre
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
ochii mei de peruzea,/ Cum zorii se revarsă peste noi/ Ca altădat’, cu soare sau cu ploi.// Ieri mă făceai să râd și chiar să plâng,/ Cu al tău zâmbet de copil nătâng,/ Când pașii tăi cu suflet cristalin/ Se depărtau sau iar păreau că vin.// Eu te-am zidit pe veci în al meu gând,/ Dar nu doresc să te păstrez plângând,/ Ci-n geana unui vis neterminat,/ Cu un final, probabil, demodat.// Îmi amintesc ce multe ne-am promis
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
exclusiv de literatură. Vorbeau de cenacluri și șezători literare cu dezinvoltură și cu dragoste, aminteau nume și lucrări cu nemiluita, în proză și versuri, iar eu nu participasem în viața mea la acest gen de manifestări. Am lucrat în medii depărtate de actul de creație în proză ori în versuri, iar literatura juridică și de specialitate studiată, în care nu aș fi avut vreodată probleme, este departe de domeniul la care mă refer. La Școala de Poliție din Câmpina compuneam și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
mai scurt de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, ... Citește mai mult ZONA NEMURIRIINu știu dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
mai scurt de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, ... XIV. INTERSECTĂRI, de Florica Patan , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
aparent banală, la o problemă socială gravă care-l apasă pe unul sau altul dintre personajele sale. “Tătulea: Și totul a plecat dintr-un punct. Eram la școală. M-au trimis acasă și de acasă la spital. Mama s-a depărtat de mine, s-a îmbolnăvit. De atunci au căzut zeci și sute de frunze. Toamna se rotea în jurul meu. Eu eram punctul. Pe tata, pe tata l-am văzut ultima dată când am avut șapte ani, atunci când s-au născut
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
adune cu mătura noroiul și să-l arunce peste trupul nemișcat al lui Vicu.) Suntem captivi în mocirala celor ce conduc lumea. (Continuă să arunce noroi.) O să te eliberez prin acest noroi sfânt. Acum o să-ți fie mai bine. (Se depărtează măturând strada.)”. “Arhiva” - are drept cadru de desfășurare podul unei case, plin de lăzi, pachete, valize, cufere. Are două personaje: Clopoțel și Mihăescu (Mirăescu). “Podul casei care e o arhivă a vieții de odinioară ascunsă între niște pereți de scândură
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2064 din 25 august [Corola-blog/BlogPost/383771_a_385100]
-
niciodată. Am mai mers o vreme tăcuți, cu pași lenți, aproape lipiți unul de altul. Eram în biocâmpul lui și el într-al meu. Ne simțeam captivi în aceste bule energetice care se înterpătrundeau, care nu ne lăsau să ne depărtăm unul de celălalt. Multe, altele îmi treceau prin minte ca amintiri dragi ai anilor noștri tineri, (doar ne știam de-o veșnicie!) iar privirea îmbrațișa cu iubire tot ce întâlneam în cale. Simțeam în clipele acelea cum bunătatea și bucuria
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
se reaprinde focul sacru, azi te voi încorona și declara zeiță. - Zeiță? întreb eu râzând, cuprinzându-l cu brațele, lipindu-mă mai tare de el. - Da! Zeița iubirii, Venus, îmi șoptește el înflăcărat, sărutându-mă pe față, pe gât. Apoi depărtându-se puțin mă privește direct în ochi să-l văd bine că nu minte și adaugă: De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, tu chiar semeni cu Venus pictată de Tizian... Cum să-ți spun? îmi placi întreagă, așa cum
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
inima ... XXXIII. SUFLETUL TĂU, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. Sufletul tău Sufletul tău, coroana copacului Se leagănă-n vânt, vai, vinovatului, Sângele, steaua, năframa, iubirea, Totul se clatină,ființa , firea, Ne unduim, ne depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm, Lumea e-n palmele mele, rotunde Merele tale din dreapta și stânga. Urmele sunt pe nisip, Urnele poartă doar ghips, Vântul e duhul din poartă, Omul jucat de o soartă, Bea omul iarbă, cucută, Dincolo-i lumea tăcută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Astfel se-apropie oamenii, Astfel cad vămile, vameșii, Astfel dispar și disprețul, Urile, vine dezghețul, ... Citește mai mult Sufletul tăuSufletul tău, coroana copaculuiSe leagănă-n vânt, vai, vinovatului,Sângele, steaua, năframa, iubirea,Totul se clatină,ființa , firea,Ne unduim, ne depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm,Lumea e-n palmele mele, rotundeMerele tale din dreapta și stânga.@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Urmele sunt pe nisip,Urnele poartă doar ghips,Vântul e duhul din poartă,Omul jucat de o soartă,Bea omul iarbă, cucută,Dincolo-i lumea tăcută, Creierii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
săvârși fapte în numele respectului pentru legea morală. „A face binele sau a te purta așa cum trebuie înseamnă a respecta necondiționat natura rațională întrupată în fiecare dintre semenii noștri”, spunea Kant. Mulți oameni înțeleg că societatea în care trăim s-a depărtat mult de așa numita și prețuită Moralitate și cred că ar fi necesar să-i dăm atenție și s-o răsădim. Inimile noastre o cer! Prea a luat-o lumea razna!, îmi spunea mai deunăzi cineva. În trecut, poate se
DESPRE MORALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380103_a_381432]
-
late. La cât de amețit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost. - Dă-mi o mână de ajutor la descărcat și tăiat lemnele, Poetule! Sunt în căutarea muzei, reuși să răspundă, depărtându-se încet de ispita verde și trecând cu pas târșâit prin fața unor gospodării scăldate de soare, în care orătăniile își făceau de cap, răstindu-se fiecare pe glasul ei, în jurul strachinilor cu mâncare. Curând, pomii de pe marginea drumului începură să
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
și complexă... Cerber este șocat. Maxilarul inferior ar pică la picioarele lui Jalea dacă nu ar fi ținut de piele și de articulații. Niciodată nu a mai fost într-o asemenea situație de inferioritate, chiar cedează un pas și se depărtează de Jalea. - Omul dacă este om, după ce moare ajunge stradă sau cale de urmat sau drum în viața cuiva...așa am citit pe internet. Acum mă duc la domnul pământean director să-l conving să mă angajaze, aici la voi
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
viața-n Infinit Și-o poți da la orișicine Cine ascultă și primește Sfânta Ta învățătură Și mereu își curățește Viața lui și-a lui făptură Cel ce e nevinovat De a lumii mari păcate Și-și vrea sufletul curat Depărtându-se de moarte Prin credința ce ne-ai dat În Ființa Ta Divină Să cântăm neîncetat Trăind numai— în lumină Tu ești singura Ființă Ce-ai trăit pe acest pământ De har plin și de credință Ne-ai vorbit de
TATĂL ȘI ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378149_a_379478]
-
pentru minte, inimă și suflet. Cuvintele cheie,, ceai”,,,foto” și ,haide!”,erau liantele armoniei între spațiu, timp și om. Da , ceaiul era o licoare cu multă dragoste, un imn al iubirii umane, căruia îî duc dorul acum când m-am depărtat fizicește de aceste locuri, iar fotografiile le-am împrăștiat prin tot internetul pentru a fi cunoscute valorile acestor ținuturi.Ne-au pus inimile în palmele noastre și am putut vedea cum ele au zvâc, cum ne cheamă și ne obligă
CONVERGENȚE SPIRITUALE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378184_a_379513]
-
o revăd cu altă ocazie în destinul meu tragic și avea să-mi aducă aminte de aceste dulci și înșelătoare clipe. Am oprit și eu trăsura și am dat drumul la cai să pască, de-atâta singurătate caii nu se depărtau deloc de noi, pășteau prin preajmă, adulmecând mirosuri de fiare sălbatice. “ Dă-mi mâna, Mihaly!”,mi-a cerut ea mâna pentru a se sprijini de mine în timp ce coboram o vale domoală; femeia a alunecat și s-a rezemat cu amândouă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
din nou De ceva mare și greu... Se oprește și-nciudat Vede ce l-a-mpiedicat: Jos, în colb stătea chircit Un biet suflet chinuit... Obosit și zdrențăros Adormise-acolo, jos... Omu-o clipă se gândește, Pe sărman îl ocolește Și se depărtează-n grabă Nici o vorbă nu-l întreabă Și parcă mai cu avânt Merge-ntruna fredonând... Dar, deodată se oprește... Parcă-o voce îi șoptește: "Doamne, dacă-aș avea bani Aș da și la ceai sărmani!" Oare ăsta-i glasul lui
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
bărbat, o cercetez înălțând privirile spre chip numai după ce picioarele și trupul trec examenul evaluării. Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul luxuriant. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! mă-ntreb răscolit. Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipește repede, dar
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
picioarele și trupul trec examenul evaluării. Mă dor și ochi, și suflet de frumusețea ei... Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul bogat. Îmi pun, răscolit și lipsit de inventivitate, aceeași întrebare. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! Totuși, privirile au profunzimi de femeie
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
considerat o bijuterie a domeniilor Bisericii Catolice, a încercat să uzurpe credința cea dreaptă a locuitorilor orașului, pe care noi o păstrăm cu multă sfințenie din generație în generație, și să inoculeze printre oameni slabi de cuget o credință eretică, depărtată de preceptele credinței catolice. După ce a amăgit câțiva oameni rătăciți cu duhul, după ce a răspândit erezia în câteva cătune din ținutul Genovei, el, împreună cu prozeliții săi, a avut îndrăzneala să improvizeze niște așa zise temple, un fel de case de
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
de o frumusețe sufletească ieșită din comun. Vorbesc o limbă frumoasă, păstrează datinile, fiindcă au fost feriți de asimilare de maica neamului românesc, de Biserica Ortodoxă. La noi s-a păstrat cu sfințenie învățătura primară, celelalte confesiuni care s-au depărtat de aceasta au întotdeauna spre ce îndrepta privirea, au la ce se raporta. Biserica Ortodoxă nu are nevoie, pentru a-și justifica existența, să falsifice ori să răstălmăcească Sfânta Scriptură, așa cum fac catolicul, protestantul și neoprotestantul. Păstrarea învățăturii ortodoxe autentice
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
Nu mai vorbi așa. O să ne descurcăm noi și printre srăini. Bătrâna: Mai prietenoși sunt copacii decât oamenii. Când sunt obosită, după o zi de lucru, dacă caut sprijin la un copac, acesta mă ajută să nu cad. Oamenii se depărtează de tine și te lasă să te lovești. Copacul stă neclintit întinzându-ți crengile bogate. (Polițistul se depărtează. Câteva momente nu mai trece niciun om.) Femeia tânără: E liniște. Mă duc să cumpăr apă. Bătrâna: Apa e de vânzare aici
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]