1,194 matches
-
dar se întoarse imediat și-l invită pe Asano să intre. Dând la o parte o lampă scurtă, Hideyoshi se întoarse spre Asano, care pășise în cameră. — Scuzați-mă că vă deranjez în timpul consfătuirii. — Nu face nimic. A sosit o depeșă, se pare. De la cine e? — Mi s-a spus că e de la Hasegawa Sojin, stăpâne. Asano îi întinse caseta cu mesajul. Lacul roșu de pe piele strălucea viu, în lumina lămpii. — O depeșă de la Sojin? repetă Hideyoshi, luând caseta. Hasegawa Sojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timpul consfătuirii. — Nu face nimic. A sosit o depeșă, se pare. De la cine e? — Mi s-a spus că e de la Hasegawa Sojin, stăpâne. Asano îi întinse caseta cu mesajul. Lacul roșu de pe piele strălucea viu, în lumina lămpii. — O depeșă de la Sojin? repetă Hideyoshi, luând caseta. Hasegawa Sojin era partenerul de ceai al lui Nobunaga. Cum nu se afla în relații deosebit de intime cu Hideyoshi, era ciudat că maestrul ceaiului trimitea, dintr-o dată, un mesaj urgent în tabăra lui. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pare nespus de rău că am fost atât de necuviincios. Când m-am sculat, am mers la templul principal - și, în timp ce mă rădeam în cap, continuă el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză în stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului. Cei doi uitară complet de salutările formale, îndelung capul proaspăt ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabără cu pași lungi. Un vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându-i în cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din Castelul Sakamoto, informându-i ce decizie luase. N-avea să se retragă, purtând o campanie defensivă. Se hotărâse să-l atace cu toate puterile pe Hideyoshi. Era al doilea schimb al nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar Kazumasu judecase greșit momentul începerii ostilităților. Tratatul dintre Katsuie, Nobutaka și Kazumasu fusese ținut secret chiar și față de propriii lor consilieri, dar acum fitilul fusese aprins orbește, întrucât Kazumasu fusese atât de nerăbdător să profite de ocazie. Fură trimise depeșe în Gifu și Echizen. Lăsând două mii de soldați în Castelul Nagashima, Kazumasu se duse la Castelul Kuwana. Castelul era protejat într-o parte de mare, iar în cealaltă, de colinele din jurul orașului, fiind mai ușor de apărat decât Nagashima. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să atace principala fortăreață a inamicului. În acel moment Hideyoshi începu să primească mesaje urgente din Nagahama, Sawayama și Azuchi. Situația nu era deloc simplă; norii și valurile care răvășeau lumea se schimbau de la o zi la alta. În prima depeșă scria: „Avangarda din Echizen a trecut prin Yanagase. O parte din ea va invada curând partea de miazănoapte a provinciei Omi.“ Următorul curier aduse un mesaj asemănător: „Katsuie a ajuns, în sfârșit, la capătul răbdării. În loc de a aștepta dezghețul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Iwasaki a căzut și ea în mâinile mele, râse el. Se bucură puțin cam pra repede. — Nu, capturarea fortăreței Iwasaki i-a fost adusă la cunoștință cam când plecam eu. — Ei, atunci nu mai e nevoie să trimitem încă o depeșă, nu-i așa? — De-ar fi numai atât. — În orice caz, pe mâine dimineață, Shizugatake va fi în mâinile mele. — Păi, în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îngrijorător. Seniorul Katsumasa crede că nu poate fi decât o manevră a inamicului. — Cum?! O linie de foc pe drumul din Mino? Genba părea să nu înțeleagă încă. Dar, la un pas în urma acestui raport urgent de la Shimizudani, sosi o depeșă similară de la Hara Fusachika, a cărui tabără era la Hachigamine. Soldații din tabără începură să se trezească, în învălmășeala din întuneric. Imediat porniră să se răspândească valuri. Curios lucru, Hideyoshi se întorcea din Mino. Dar lui Genba nu-i prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
entuziasmul lui Hideyoshi, Niwa îi trimisese pe Kanamori și Hachiya cu primele întăriri din miazănoapte. Hideyoshi era mulțumit, dar încă nu se liniștise complet. Până la căderea nopții, sosiră de trei ori mesageri cu rapoarte despre situația din Ise. Hideyoshi citi depeșele și-i chestionă personal pe emisari, le încredință răspunsuri orale și dictă scrisori de răspuns în timp ce-și lua masa de seară. Într-un colț al camerei se afla un mare paravan pliant. Pe cele două panouri ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generalilor care i se opuneau, din apropiatele provincii Mino și Owari. Torentul de mesageri nu se mai sfârșea, iar Hideyoshi îi primea chiar și în timp ce stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care-l așteptase: răspunsul lui Bito Jinemon, pe care-l trimisese ca al doilea mesager la castelul lui Ikeda Shonyu de la Ogaki. Oare era o veste bună sau rea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începu să se miște puțin, dintr-o parte în alta. Mâna stângă îi căzu la loc pe genunchi. — Tadatsugu, ești sigur? întrebă el. — N-aș fi venit cu una cu două să vă raportez așa ceva. Dar mai târziu vor sosi depeșe cu informații mai amănunțite. — Încă n-ai auzit nimic de la Seniorul Nobuo? — Ni s-a raportat că plecase din Nagashima, trecând prin Kuwana, pentru a se opri la Yadagawara, dar am crezut că nu făcea decât să inspecteze liniile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și mai lasă-mă cu țigănelile tale”. Protocolar, așa ca între doi președinți de aceeași teapă. Așteptând următoarea reuniune a președinților, tare mă tem, să nu ne pomenim că onorabilul nostru președinte pățește ca în Caragiale și se plânge prin depeșă celor din România: „toți, înjurat Dumnezeul mamii și dat palme, picioare, spate gios”... Frecție la bătrânul picior de lemn Ce bine e să ai prieteni pe lumea aceasta! Lighioana cu pricina, este persoana care pe lângă alte ajutoare dezinteresate, precum aceea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dragoste“? sau „Cu toată dragostea mea“? sau „Presupun că o călăreală iese din discuție“? Care dintre variante transmitea mesajul corect? Deja ajunsesem așa de confuză încât nici nu mai știam care era mesajul ăla nenorocit. Dragă Luke, am scris în depeșa pe care am pus-o, până la urmă, la poștă. S-ar putea să fii surprins să primești vești de la mine. M-am întors în New York pentru scurtă vreme și ți-aș fi recunoscătoare dacă ți-ai face puțin timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri, nu altceva, parcă erau ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag, rinocerul. Ori, ori, mă-nțelegi, tranc! Să vezi imitație de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
300000―550 000 lei. Sau dacă găsești o locuință gata, cu atât mai bine. Se cheamă că m-am curățat de o jumătate de milion. Numai nu te grăbi. Caută pe îndelete și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu poate veni în ajutorul său. Sărutîndu-vă mînile, rămân al d-voastre supus fiu Mihai [plic: ] Domniei sale Domnului Gheorghe Eminovici la Botoșani, poste-restante 42 [IOAN AL. SAMURCAȘ] Iași, în 4/16 noiembrie 874 Stimatul meu Domn, După primirea întîiei dv. depeșe am voit să plec acasă, însă, fiind atunci membru al unei comisiuni examinătoare care nu poate aduce nici o hotărâre decât numai în complet fiind, o împrejurare ce eclude posibilitatea unui concediu, am trebuit să rămân aici până ce concursurile supuse judecărei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pin lume. În vremea cât fuseseră la băi cheltuise mai mult de trei mii fiorini, care sumă reprezintă venitul total al bătrânului meu de doi ani. El însuși era pe drum, deci nu știam nici unde să-i adresez o depeșă. Întors în Iași, n-am mai auzit de-atunci nimic de-acasă, deși am scris de mai multe ori. Revenind aici, am găsit depeșele ce mi le-ați fost // trimis din cale și în urmă am primit și epistola în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
doi ani. El însuși era pe drum, deci nu știam nici unde să-i adresez o depeșă. Întors în Iași, n-am mai auzit de-atunci nimic de-acasă, deși am scris de mai multe ori. Revenind aici, am găsit depeșele ce mi le-ați fost // trimis din cale și în urmă am primit și epistola în care-mi descrieți pe larg starea fratelui meu. La moment nu puteam scrie nici acasă, căci epistola ar fi găsit-o pe mama singură
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
scris că eu sunt cel însărcinat cu această lucrare și să se adreseze la mine - deci aștept hotărârea ce va lua. Manuscriptele lui Slavici se vor tipări în "Convorbiri" în cursul lunelor iuliu și august. Pomeniți în scrisoare de o depeșă ce mi-ați fi trimis-o. N-am primit. Ce s-atinge de punctul din urmă din scrisoarea // d-voastre - nici prin gând nu mi-a trecut aceea ce se vorbește despre mine. Bunul e - că nu sunt eu singur
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sufletului său. D-sa a venit la Iași sigură în speranța că [vă] va găsi pe d-voastră la Iași, ca să vă vadă și să vă vorbească. D-le Eminescu, vă rog să nu-mi atribuiți câtuși de // puțin zorul depeșelor care le-ați primit, nu ași fi avut nicicând curajul de-a vă chema pentru dorul meu într-un mod așa de espres. Domnișoara însă, ca sora d-voastră, a avut și dreptul și curajul. 627 {EminescuOpXVI 628} D-sa
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o „mașinărie“... ăăă, ce mai e... un vas turcesc scufundat în Marea Neagră. Și, a, da, asta e cel mai important, s-ar părea că la Senat se propune în fine o lege contra duelului. Am auzit că Principesa a trimis depeșă mamei lui Lahovary, să-și exprime compasiunea... — Nu, îl corectă primul redactor Procopiu, mama răposatului, doamna Olimpia Lahovary, e la Nisa și nu i s-a comunicat de la început știrea, s-a dus acolo celălalt fiu, s-o ia cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în salon și-odată îl vede deslușit pe soțul ei, care era plecat la Milano, cum apare la ușă, o cheamă pe nume și-apoi dispare ca un abur risipit de vânt. Doamna a leșinat și, după cum au primit apoi depeșă, exact în același moment, la Milano, bărbatu-său murise subit. Pavel a povestit în șoaptă un lucru la modă, mai ales între servitori, despre fata în casă care-i spusese stăpânului ei cum a visat că un turc rănit a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de dragi căpitanului, trădau uimirea care îl copleșea. De sus, de pe scară, ca un matelot ce a descoperit pământul după ani de căutare, Tintin striga fericit, având în mâini o uriașă hartă a lumii : — „Căpitane Haddock, ridicăm ancora, în sfârșit ! Depeșele de astăzi nu mai lasă timp de pierdut ! Borduria care se pregătește de război, Azania și acum evadarea lui Olrikă Le voi telefona chiar astăzi celor de la ziar și vom pleca mâine cu toții către Azania. Trebuie să vedem cu ochii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mă informase că pentru a-i reprezenta pe iluminații germani avea să vină Babette d’Interlaken, strănepoată a lui Weishaupt, marea fecioară a comunismului helvetic, crescută În desfrânări, tâlhărie și sânge, expertă În a răpi secretele impenetrabile, În a deschide depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind pe sub căciula semeață, cu privirea trufașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fapte diverse“), B. Fundoianu („Ferestre spre Occident“, despre problema traducerilor din literatura română). După cum se vede - oameni politici de stînga și gazetari independenți de aceeași orientare, critici ai politicii liberale din timpul Primului Război Mondial, combatanți la revistele socializante imediat postbelice (Chemarea, Depeșa etc.), scriitori moderniști, foști membri ai cercului patronat de Bogdan-Pitești... Linia revistei va fi una democratică, apărătoare a cauzei „celor mulți și săraci”, adversară militant-socialistă (dar nu neapărat dogmatic) a „plutocrației” liberale, a „camarilei” regale și a „politicianismului”, a corupției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]